… the one with the regrets, confusion and the new power…
Îmi calculez reacțiile și pașii. Trezirea face mai bine decât credeam. Descopăr că sunt înfricoșătoare pentru omul care mă cunoaște cel mai bine și în aceeași măsură pentru un om pe care l-am întâlnit pentru prima oară azi. Respir adânc a atac de panică. O respirație e cu stare de gol dureros, una cu stare de libertate. Când respir a libertate încerc să-mi topesc răutățile și sarcasmul. Nu reușesc în totalitate. E de la vârstă și prea multe trădări. Răzbunări și pedepse absurde mi se învârt în creier și mă fac să umblu amețită. Suc de portocale și ibuprofen roz.
Îmi faci cafea caldă și eu îți așez gulerul de la geacă. Și asta se va întâmpla pentru totdeauna. Metaforic vorbind.
Latte-uri cu inimioare de spumă și îmbrățișări în care stau încordată. Îmi fac bine.
Aștept martie cu Flo. Îmi lipsea așteptarea.
E de bine.
Still here. Wandering through the challenges of a modern day woman’s life.
Mi-era dor sa-ti citesc articolele.
Nu-i metaforic. Doar momentele sunt eterne, doar ele raman suspendate in nori, deasupra miscarii browniene a Universului, si-acest moment, in care cafeaua lui sade cuminte si calda in cana, iara degetele tale ii aseaza, blande, gulerul de la geaca, numa’ momentele astea vor ramane limpezi, peste oricati ani, fiindca doar ele nu vor fi dezbatute, exilate sau desfacute in ratiune, si doar ele vor pluti deasupra evolutiei, miscarii sau transformarii. S-ar putea, drept iti spun, sa fie ele singurul motiv cu-adevarat demn de viata noastra.