Din ianuarie tot cer un restart anului ăsta. A început rece și sângeros indiferent de colțul de lume spre care privești. Don’t get me wrong, I’m happy! No drama in sight. Dar grijile lumii ajung și-n casa mea oricât mă ascund sub o grămadă de animale pufoase. Se pare că doar iarna asta își tot dă restart, dar trece ea.
Nu mi-a ieșit niciun plan făcut din timp, doar surprizele și spontaneitățile (is that even a word?!). Nu m-a ținut nicio ambiție mai mult de trei zile. Dar visez fiecare țel împlinit. Noaptea. Dormind. Mă trezesc odihnită dar dezamăgită. Și sigur nu-s singura.
Fericirea prostește. Încep să-mi pun la îndoială logica. Existența ei.
Mi-e bine. Încă.

I would like to think I will die a heroic death, but it’s more likely I’ll trip over my dog and choke on a spoonful of frosting while daydreaming about the “criminally” handsome Matthew Gray Gubler.