Keep calm and stop loving me

Despărțirile dor. Ne place să credem că le putem gestiona civilizat, realiza cumva în trepte și cu grad minim de suferință. Nu există așa ceva dar măcar străduința de a le face așa ne dă somn mai bun noaptea. Și-apoi mințim cu gândul că ne despărțim. Mințim cu gândul să nu se ajungă la despărțire. Mințim despre despărțire. Mințim despre despărțire și după ce ne despărțim. Adoptăm varianta care face cel mai bine sufletului nostru și o repetăm de atâtea ori încât devine partea noastră de adevăr.

Des și necondiționat de dragoste sau direcția în care se duce dragostea noastră, ajungem la concluzia că trebuie să ne despărțim. Că relația asta serioasă, sau aventura asta bizară, sau prietenia asta cu beneficii, sau legătura asta pasional-bolnavă, sau aproape căsnicia asta sărată, sau pactul ăsta cast și doar de poză, sau alergătura asta sălbatică nu ni se mai potrivește, nu ni se proiectează în nici un fel de viziune de viitor, nu ne mai satisface. Sau varianta cretină dar foarte des întâlnită gen ‘te iubesc dar nu putem fi impreuna’. Care ar trebui folosită doar to spice it up with little dramas nicidecum ca adevăr. Dragostea își găsește singură și întotdeauna ‘the path’. The psychopath. :)

Zâmbesc trist și bizar. M-am despărțit de prea multe ori. Întotdeauna de oameni care mă iubeau. Dar ajungeam eu cumva la concluzia că nu mă iubesc cum sau cât vreau eu. Niciodată nu îmi aminteam cât îmi doream în începuturi doar să mă iubească. Eh…

‘Pleacă, sunt bine, o să fim bine! Pleacă…’ și-un zâmbet tâmp dinala care încearcă să zică ‘sunt puțin trista’ și de fapt zice ‘ am să plâng până am să adorm’.

De tine m-am despărțit de câteva ori până acum și de fiecare dată absolut aiurea. Dar cu cel mai orgasmic rezultat posibil. Meh.

Zzyzx Rd. funcționează întotdeauna. De despărțire.

A venit vremea să plec din viața ta. Înainte să fie prea târziu…
Te-anunț că n-am să te anunț când va fi ultima dată când mă vezi.

I feel a knife zigzagging between my aching fingers…

Drama queen reloaded. Adrenalină de la poking on an open heart. Sau pură despărțire când îți simți independența pusă în pericol.

—–
Citeam/citam din privirile oamenilor. Tu răspunde-mi ce-ai auzit cât ai avut urechea lipită de pieptul meu.


E doar un draft de pe 5 august..

Chiar dacă durează 3 ore, 3 zile, 3 luni sau 3 ani, ne dăm seama mult prea târziu ce trebuie să ținem în noi din iubirea aia, ce trebuie să purtăm în noi în continuare din omul ăla și cât de norocoși suntem că am trăit-o indiferent de final.

I’m over existing in limbo, I’m over the myths and placebos and I don’t really mind if I just fade away…

Aici și aici. Tot despre despărțire.

3 comments on “Keep calm and stop loving me

  1. Flo says:

    Radu F. Constantinescu a scris clar si adevarat, general valabil. Imi placu.

    Mie-mi pare, dar stii tu, doar imi pare, mai mult n-am, ca prindem din zbor partile din iubire pe care le vom pastra mult dupa ce ea se va fi terminat. Invariabil, in timp ce-o traiesti, unele fotografii ti se imprima in piele si tocmai acele fotografii le vei duce cu tine in lume dupa; iti ia 3 ore, 3 zile, 3 luni sau 3 ani sa iti aduni putere ca sa le privesti si sa le porti cu mandrie. Altfel, sunt mereu acolo, nu le alegi cu mintea si habar n-ai ce trebuie sau nu sa pastrezi. Niste mecanisme intrinseci, prea inauntrul tau ca sa le poti dibui :)

    Parerea mea, vorba aia, stii ca ma arde sa mi-o exprim.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

1 + 17 =