Noapte albă şi optimistă.
Zâmbesc. Mi-e dor de mare fără sensuri ascunse. Mă simt puternică şi habar nu am de ce. Citesc o carte frumoasă şi uşoară de la Cip. M-a bucurat nespus prezenţa lui azi. Fuma, stătea cu picioarele încrucişate pe jos, punea întrebări existenţiale şi privea filosofic clătinând din cap. Modul în care a zâmbit m-a vindecat.
Dimineaţă lungă cu oftat. Aveam nevoie fără să ştiu de o lalea mov, îmbrăţişări calde şi lungi şi degete fine-n părul meu. Dina există.
Telefon noaptea târziu cu o voce pierdută şi frumoasă. Râdea încântător urandu-mi noapte bună. Vy există.
Muzica-mi face bine. Pisicul mic toarce spunându-mi că în sfârşit mă acceptă. Cu tot cu cele 200 postări.
pâsâcu mâcu.
Mişu Pişu pe numele lui căpătat!
Happy 200 posts anniversary!
Multumesc, Sofie!
Vom exista mereu.
Si tu existi si iti multumesc!
acasa e cel mai bine.
acolo unde sunt toti cei dragi.
si cat de bine e sa ii prinzi pe toti in acelasi cadru!
Asa e! Fiecare isi are rolul sau in a ma face sa ma simt si regasesc acasa…