M-am regăsit. Acasă la mine.

Noapte albă şi optimistă.
Zâmbesc. Mi-e dor de mare fără sensuri ascunse. Mă simt puternică şi habar nu am de ce. Citesc o carte frumoasă şi uşoară de la Cip. M-a bucurat nespus prezenţa lui azi. Fuma, stătea cu picioarele încrucişate pe jos, punea întrebări existenţiale şi privea filosofic clătinând din cap. Modul în care a zâmbit m-a vindecat.
Dimineaţă lungă cu oftat. Aveam nevoie fără să ştiu de o lalea mov, îmbrăţişări calde şi lungi şi degete fine-n părul meu. Dina există.
Telefon noaptea târziu cu o voce pierdută şi frumoasă. Râdea încântător urandu-mi noapte bună. Vy există.
Muzica-mi face bine. Pisicul mic toarce spunându-mi că în sfârşit mă acceptă. Cu tot cu cele 200 postări.

7 comments on “M-am regăsit. Acasă la mine.

  1. Dina says:

    pâsâcu mâcu.

  2. Liz says:

    Mişu Pişu pe numele lui căpătat!

  3. sofie says:

    Happy 200 posts anniversary!

  4. Liz says:

    Multumesc, Sofie!

  5. Anonymous says:

    Vom exista mereu.
    Si tu existi si iti multumesc!

  6. Boddah says:

    acasa e cel mai bine.
    acolo unde sunt toti cei dragi.
    si cat de bine e sa ii prinzi pe toti in acelasi cadru!

  7. Liz says:

    Asa e! Fiecare isi are rolul sau in a ma face sa ma simt si regasesc acasa…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

3 + nine =