Category Archives: Coffee

Crunt

by
(foto)
 Am zâmbit la gândul că a primit crenguţa de vâsc şi-apoi m-am întristat la certitudinea că nu. A trecut. Am vrut să-mi beau cafeaua cu cineva să mă energizeze. Am trimis trei mesaje şi-am primit un singur răspuns. Crunt. Am ascultat liniştită cum două reţele de telefonie mă convingeau că persoana de care am nevoie în momentul ăla este indisponibilă momentan penrtu mine. Crunt. Ţi-am dat câştig de cauză ţie deşi te-am alungat după Crăciun. Mi-ai amintit blând că un glob de-al tău încă atârnă în bradul meu şi un glob de-al meu atârnă-n bradul tău. E timpul să strângem brazii şi ornamentele. M-ai plimbat de câteva ori dus întors pe aceeaşi alee a parcului din mazepa. Prima oară mi-ai spus “hai să pretindem că suntem doi bătrânei ieşiţi să cumpere ziare!” Şi-am mers tăcuţi şi aplecaţi, la braţ, numărând mărunţi în mănuşi fără degete. Am zâmbit. “Hai acuma să fim un cuplu trecut de prima tinereţe, plimbându-şi căciulile de astrahan!” Şi-am mers simulând sacoşe galbene de billa şi aer sobru. “Hai să pretindem că eu sunt Oana şi tu eşti cine vrei să fie lângă tine” mi-ai zis şi ţi-a părut rău. Şi-atunci am tremurat şi tu ai ştiut că eram exact persoana de care îţi era teamă că aş fi. Mi-ai acoperit mâinile cu ale tale cum fac copii când se roagă şi mi-ai sărutat vârful nasului. “Pe deocamdată!” Şi-ai plecat. Şi deodată nu a mai fost crunt. A fost doar frig. 

The wind is talking to us

by
(foto)

 Început de an liniştit. Cam rece. Mă retrag în mansarde calde cu cafele în 4 culori, în camere cu semi întuneric şi muzică bună sau în mine. Fără gânduri, planuri sau obligaţii. Am voie şi nevoie. Mi-e bine cu mine, cu liniştea şi lucrurile mele. 
 Voci prea îndepărtate şi uneori străine, oameni care mint naiv şi prea multe măşti. Îmi place să-mi fie dor, calm, zâmbet şi nostalgie. Nu răspund la mesaje pentru că nu le înţeleg. Nu răspund la nimic. Mă uit la animaţii bune şi seriale amuzante. 
 Trag concluzii frumoase şi urăsc gândul că vine timpul lui “ţi-am zis eu?!” Roger! It’s not Roger! It’s Sid!
 Nu există iubiri imposibile, prietenii interzise sau situaţii fără ieşire. Există iubiri perfecte, prietenii sincere şi a fi exact unde vrei.
 “can you understand it?” “no, i don’t speak wind!!!”

Via Feel so different , ascultati The Perishers:

knowing nothing is better than knowing it all

by
 (foto)
 Întotdeauna de sărbători senzaţiile sunt amplificate. Iubim mai cu foc, urâm mai tare, ni se accentuează disperarea, singurătatea şi pasiunea. Suntem mai sinceri dar ne consumăm mai repede. 
 
 De Crăciunul ăsta nu o să îmi mai pun dorinţe. Le las pentru tine. Mi-e teamă pentru că mie au tendinţa să mi se îndeplinească. Închide ochii şi pune-ţi o dorinţă. Ai avantajul că e a mea şi-oricât de imposibilă îţi pare, absurdă, grea şi fără şanse, ea se va îndeplini frumos. Pentru cât timp sau din câte bucăţi va ţine doar de tine.
 
 Secrete calde, bârfă şi filosofie aberantă. Ceai aburind arome, covor pufos şi starea de a fi cel mai puternic. Planuri uitate, râsete cu lacrimi, alergături şi ciufuleli naive. Sentimentul sigur că nu vei fi trădat nicicând, parfumul, joaca-n păr şi muzica. Fotografiile, proiecte, apostrofări şi îngrijorarea. Concerte, corturi, lacrimi în ochii tăi şi dragostea nebună. Eşecuri, realizări şi crize, maturizări şi complimente şi multe întrebări fără răspuns. O fericire ca nici o alta, oameni speciali, hamace-n deltă şi-o pisică. O gară, o cafea, privirea ta şi te iubesc-ul. Decizii şi fântâni arteziene, femei fatale, canapeaua mea roşie şi pozele din telefon. Castane, parcuri, lâncezeală întinşi pe iarbă, magnoliile şi seara de la trenuri. Faleza străbătută la picior, bătăi cu apă, spumă şi grătare. Tenis de masă, tricourile tale, un grep şi două iaurturi de băut. Conduc cu tine-n dreapta mea, ziua mea, cuvinte inventate şi petecul de iarbă de la Fructul Soarelui. Nimeni şi nimic, totul şi toţi.
 
 În 2009 am trăit cât pentru o viaţă. Am învăţat cum să trăiesc mai mult, mai repede şi mai intens. Îs curioasă, acum, că ştiu ce fel, cât de intens va fi 2010. 
 
 Sentimentele ni se vor transformă, disperarea şi dorul, pasiunea şi buzele muscate, iubire de jur împrejur, priviri complice, gesturi superbe, nebunie şi nopţi nedormite, sentimentul că am făcut ce trebuia, sentimentul că suntem unde ne dorim. Starea supremă de oameni complicaţi, zâmbet secret pentru că ştim că ne invidiază, presupuneri banale bârfite-n semi întuneric, persoane evitate, regrete vindecate doar de noi, nervi, stres, examene şi nevoia unul de celălalt.
 
 Anul care trece ne-a făcut ce suntem azi. Şi-a construit în noi, cu bârne, cuie, legături puternice scheletul anului ce vine. Tot ce a fost perfect anul trecut e baza anului ce vine. Tot ce-am simţit, trăit şi experimentat e începutul noii vieţi de mâine. 
 
 De vă doriţi Crăciunul într-un fel anume, să vi se împlinească felul, de căutaţi o stare, un om, un sentiment anume, să îl găsiţi! Încredere, putere şi nebunie am din plin şi-o să vi-o dăruiesc în gânduri scrise cum fac de felul meu. Ochii îmi sclipesc şi zâmbetul mi-e fericit.

IN MY LIFE- BEATLES
Asculta mai multe audio Muzica

So cold subversive

by
(foto)

Am voie să vreau să greşesc? Îmi dai starea că aş avea voie orice. Îngropi premoniţiile-n calm firesc, furtunile în bine şi confort şi dragostea şi dorul în amorţeală şi inconştientă. Mi-ai dat ce am avut nevoie. Eu ştiu ce îmi lipsea. Tu nu. El nici acum. N-am râs, n-am vorbit, n-am dat, nu mi-ai cerut. Dar cel mai important, n-am plâns. Îmi spune: scrie, cere şi fii egoistă. Îmi arată: doare, iubesc şi sunt bine aşa. Umbra mea a rămas într-o perdea gri.
Abandon all hope he, who enter here… enternal pain that runs among the lost. It’s the fiction of life. What you are is what you live! It never made a fucking difference to you, in the eyes you can see the truth. It’s the fiction of life. I’m going deep no other way. Nothig seemed to go as planed… it makes no difference with the choices I make and I’m convicted in life. Don’t want to make the same mistakes… can’t live with the faults. There is no remorse for you and me!
Convicted in life, fiction in life, victim in life…
 Nimic nu e cum pare. În ciuda muzicii sunt soft. În ciuda cuvintelor sunt zâmbitoare. În ciuda dorului îl strâng în braţe. Pentru că pe zăpada de la geamul meu scrie Liz. “Aşa a nins!” Tu nici măcar nu ştii cine e Liz.  


Sepultura – Convicted in life
Asculta mai multe audio Muzica

Road trip

by
(foto)
Trei cuburi, trei gânduri şi trei planuri. Printre bagaje, sandvişuri calde şi cafele în căni termorezistente citesc cuburile Angelei pe care-n urmă cu o săptămână o claxonam voioasă la un semafor în centru. E bine şi reconfortant gândul unui aer proaspăt şi străin. Pentru amândoi. E superbă senzaţia de a mă vedea întipărită pentru totdeauna pe irişi, pe gât şi-n al tău suflet. Sunt nerăbdătoare la ideea drumului noaptea spre un vârf de munte. E neaşteptată bucuria de a ştii sigur că vă văd duminică cu o sclipire fericită-n ochi şi sper cu un premiu de departe.
 
 Tăcerile tale. Ai ştiut să-mi transformi neliniştea şi îndoielile în motive de siguranţă. Cu tine am înţeles că binele nu oboseşte,  iar dragostea nu ia o singură formă. Tăcerile tale au miez de idei coapte, iar parfumul lor mi te păstrează în preajmă mereu. Nu cred că putem măsura în cuvinte tot ceea ce simţim, aşa cum nu cred nici că voi reuşi să-ţi mulţumesc pentru tot ce m-ai ajutat să descopăr. Pot doar să încerc să fac acelaşi lucru. Acum şi mereu.
 
 Nesfârşitele aşteptări. Singur între prieteni. Îi vezi zâmbind, îi auzi vorbindu-ţi, dar ochii tăi rămân mereu singuri. Ca şi cum cuvintele tale ar refuză,pentru un timp,să-şi mai găsească ecou. Ca şi cum mâna ta ar rămâne,de fiecare dată,doar cu iluzia unor degete pereche. Cine poate şti mai bine decât tine de unde vine dezamăgirea? Cine poate să hotărască în locul tău până unde e dispus  să suporte nesfârşitele aşteptări ale unor altfel de timpuri?  Singur, între atâţia prieteni, mergi pe drumul tău. 
 
 Eu fără tine. Liniştea aceea fără de care nimic nu iese cum ar trebui. Sentimentul că există cineva pentru care faci tot ce faci bun. Cineva căruia îi pasă de tine. Răspântiile ne sunt date pentru a conştientiza, permanent,că puteam pierde mai mult. Nici un drum, după o răscruce, nu mai e acelaşi. E cel vechi, plus încă ceva şi minus altceva. Eu fără tine sunt eu cu tine din care te-am (te-au?) luat pe tine.

Honey, you’d be surprised

by
 Mă transform şi trăiesc senzaţii noi. Dintrodată mă simt ca şi cum trăiesc într-o lume în care nu ştiam ce se întâmplă de fapt. Vedeam, simţeam şi vroiam un singur lucru. Trăiam pentru un singur lucru. De obicei transformările schimbă sentimente în noi, vin cu rezoluţii crude şi conştientizări abrupte. Transformarea mea vine cu conştiinţa sentimentului neschimbat, cu recunoştinţa senzaţiei trăite şi cu o realitate nouă ce merită descoperită. 
 Trafic nervos de secrete copilăreşti, impunere naivă de dorinţe mature, planuri infantile în doi oameni adulti, stări fatale şi pasiuni prea grele.
 Am zâmbit calm şi simulat, am sfătuit înţelept şi am ajutat necondiţionat. Am clădit o lume a mea pe bune intenţii. Şi mi s-a reproşat lipsa egoismului. Dar, nu. Nu aşa. Spuneam că dragostea dacă nu e nebunie curată nu are sens. Am să ascult cel mai dorit sfat şi am să urlu, am să urăsc şi am să turbez. Am să zgârii şi-am să muşc şi-am să rup bucăţi din mine şi din el. Am să consum tot ce e de consumat. Am să mă răscolesc. Am să ard fiecare parte din mine şi din el. Din noi. Am să îmi semnez numele cu cele mai ascuţite unelte pe încheieturile lui, pe vene, pe ploape, pe gât şi glezne. Aşa cum mi-am scris numele pe luna asta. De la tine ştiu dar tu încă nu ai aflat. E luna mea. Am să îmi las gustul pe umăr, pe buze şi pe coapse. Am să îmi las mirosul în haine şi fulare. Am să râd nervos şi-am să inspir adânc a putere. 
 Şi dacă o să cad epuizată o să o fac doar în braţele tale, femeie frumoasă. Şi doar în barul tău am să beau plângând.

And this old world is a new world

by
(foto)
O zi în care frigul dimineţii mi-a astupat rănile şi soarele prânzului mi-a enervat privirea obosită dar mi-a dat optimism şi putere cât pentru încă o viaţă de acum încolo.
 Plănuiesc o fugă la munte în weekend, un SDC duminică dacă mă întorc la timp şi-o săptămâna viitoare gândindu-mă ce vreau de la noul an. O ninsoare cu fulgi mari ar fi ideal dar nu pot cere atât de mult aşa că o să mă rezum la clipe frumoase cu prieteni, o noua ordine calmă în viaţa mea şi doar senzaţia că mă înţelegi.
 Mă uit la sezonul 9 din Friends şi râd cu poftă. Sorb din cafeaua caldă cu lapte şi mă gândesc că mi-aş dori nebunia paranormală a lui Pheobe, naivitatea lui Joey, sensibilitatea lui Ross, umorul lui Chandler şi poate mi-aş dori să fiu perfecţionistă ca Monica. De la Rachel nu vreau nimic, sau poate doar senzaţia ciudată că Jennifer Aniston a fost iubită de Brad Pitt. Sau poate chiar le am.
 În acvariul meu, după ce răscolesc nisipul şi curăţ apa dau drumul la filtru şi cinci minute privesc cum nisipul se aşterne iar şi filtrul face apa clară şi curată. Aşa mă simt acum, văd valuri de nisip aşternându-se calme la loc. Am pornit filtrul. Apa se va limpezi.


Muse-Feeling Good
Asculta mai multe audio Muzica

Lene

by
(foto)
 Am o tendinţă bizară de a mă înconjura de oameni super inteligenţi. Am un noroc extraordinar de a-i întâlni şi cunoaşte. Tocmai m-am întors de la o întâlnire de astfel de oameni a căror cunoştinţe mă depăşeau, modul lor de argumentare mă fascina, ambiţia şi determinarea mă energizau şi socializarea cu ei m-a făcut să simt pe lângă invidie şi starea de a fi norocoasă că-i cunosc. Nu ştiu cum reuşesc, nu ştiu de ce mă acceptă dar sigur le mulţumesc.

 Acasă, stare de bine. Beau o cafea rece dintr-o cană imensă, ard ulei parfumat într-o lampă şi mă gândesc la un vin fiert cu bucăţele de gutui.  Lenevesc zilele astea propus şi intenţionat. O să răscolesc mansarda alor mei în căutarea bradului şi ornamentelor. Filosofez tâmp învârtind bastonul Houselike. Întorc zâmbind clepsidra de pe birou şi zgudui globurile cu zăpadă.
 Lună plină, stare de oftat celebru şi amintirea îmbrăţişării de azi.
 Radiohead astă seară pentru mine şi voi: 


Radiohead – Thinking about you
Asculta mai multe audio Muzica

Bittersweet surrendering

by

(foto)


Foo Fighters – Come Alive
Asculta mai multe audio Muzica

Prea obosită să gândesc, reacţionez copilăreşte. Accepţi prea calm şi cu prea multă putere decât credeam că ai. Dorm prea puţine ore pe noapte. Am nevoie de somn. Somn odihnitor visându-te. Doar cafeaua mă ţine în viaţă. Cafea caldă cu lapte, cafea reîncălzita la microunde, nes rece şi greţos, cafea fierbinte şi dulce. Şi zâmbetul tău înţelegător. Mai revitalizant decât orice doză de cafeină.
 Activităţi solicitante fizic le fac încet, cu umerii lăsaţi şi mirându-mă de unde mai am puterea să rezist. Pâsâitul aparatului de parfumat mă sperie o dată la jumătate de oră. Şi tresar. Zâmbesc în gând pentru că ar fi un efort prea mare ca efectiv să fac gestul. Vreau să vii şi să încui uşa. Să faci două căni imense de ceai parfumat şi să mă înveleşti cu o pilotă. Să pui sezonul 5 din Friends şi să râzi căutându-mi privirea la glumele lui Chandler. Vreau să vii să mă odihneşti.

Oamenii din lumea mea.

by


Andries – Seara, Poaie, Parc
Asculta mai multe audio Muzica

 Scriu posturi sincere în gând. Aproape zilnic. Cuvintele nu îmi lipsesc ci liniştea de a le scrie. 
 Există un complot. Acela al oamenilor care nu mă înţeleg, complot cu ţinta de a mă schimba, normaliza doar pentru a mă înţelege. Sunt totuşi oamenii care mă iubesc, culmea, şi-aşa. 
 E dureros să-ţi conştientizezi într-o dupamiază, curăţând cartofi, vârsta. Care, apropo, e cea la care, dupamiaza, e normal să cureţi cartofi.  Aşa am început să urăsc să curăţ cartofi. Într-o dupamiază.
 O mandarină dulce, aşteptându-te, face cât un sms dimineaţa devreme dintr-un maxi taxi prea aglomerat. 
 De-a lungul vieţii, în diverse momente şi locuri, atât de diferite momente şi locuri, fiecare reuşeşte să întâlnească şi cunoască oameni pe care să-i poată iubi atât cât fiecare crede că ar trebui. Oameni speciali. Mai târziu în viaţă ar trebui să conştientizăm dorinţa şi bucuria de a-i vedea pe toţi, grămadă, în acelaşi loc, sub ochii noştri. Şi minunat ar fi să se înţeleagă. Să-şi recunoască unul altuia sclipirea. Eu am avut ocazia şi şansa. Unui sentiment unic. Vreau să fiu sigură că fiecare dintre ei ştie cât de mult înseamnă pentru mine. Le-o spun. Zâmbindu-le tâmp din colţul celălalt al camerei, strângându-i în braţe, depănând amintiri vechi şi sentimente renegate, bând whisky în nopţile cu lună plină, ţinându-i de braţ şi privindu-i în ochi. 
 Îi preţuiesc atât de mult încât în clipele de singurătate autoimpusă şi necesară am grijă să îi regăsesc într-o poezie scrisă pentru mine, o bomboană pe băţ, un acvariu cu peşti coloraţi, o carte neterminată, o însemnare într-un jurnal atât de vechi, o melodie permanentă în playlist sau doar adulmecând încheietura mâinii mele drepte.
 Sunt oricând gata să iubesc oameni speciali care îmi văd şi-acceptă adevăratul meu ritm şi nu-mi impun roluri externe.