Toamna asta mi-e dragă. Am primit un mail fantastic de frumos (mulţumesc). Pisica toarce cu bărbia pe clepsidră. Trebuie să plec la grădiniţa de rockeri. O oră. Am acum şi număr de orange. Exact ce-mi lipsea. Urăsc telefoanele mobile. Mi-am făcut azi (un fel de-a spune) ochelari. Mi-am cumpărat azi cele mai groase, mici şi negre rame. Mă fac urâţică şi le iubesc. Lentile într-o oră. Cică devin gri la soare. Nu cred că-mi place ideea. Mi-e dor şi recunosc. Sunt supărată şi am pe cine. Am făcut vânzare azi. Mare. Îmi cumpăr Mp4. Nu ştiu de ce. Nu îmi trebuie. Îmi iubesc la nebunie maşina aşa împuţită cum e. Are zece locuri/scaune. Două pliante în portbagaj şi trei înghesuite pe bancheta din spate. Şi cu ale sale cinci. Se circulă continuu pe strada mea. E ceea ce îmi doream. Mă tem pentru viaţa pisicii. Luni, 27, voi fi la CNVA la concursul Broadcast Yourself! (BY!) să fac o baie de spirit tânăr. Duminică, cine ştie, poate Brăila. Pe 1 noiembrie clar blogl. Între timp aici, puţin acolo. Puţine şanse sunt să mă găseşti exact în anticariatul din Piaţa Centrală la subsol. Pentru că nu ştiai de el nu pentru că trec eu rar pe-acolo. Sau în parcul de vis-a-vis de Teatrul Gulliver. Sau în parcul de la Biserica Greaca. Aaa, mi-am amintit de parcul zilelor de joi şi duminică. Parcul Viaţa Liberă. Dar o bucată din mine nu o să o găseşti azi niciunde. E la Bucureşti. O plimbă cineva. Şi sunt mai bogată cu trei rafturi şi jumătate. Cafeaua-i caldă. Şi făcută de bunica mea.
Category Archives: Coffee
E de la Dina pentru mine… leapsa…
În care … eu trebuie să spun ce-aş fi dac-aş fi. Şi mi-e ciudă că nu pot fi originală. Păi dacă iau de la Dina jumate din răspunsuri şi de la Flo (dunno who are you but loved your answers) jumate… deja ştiu ce-aş fi dac-aş fi!
1. o piesă de îmbrăcăminte: tricoul negru şi uzat care a rămas la mine şi care tot îmi pare că păstrează forma şi parfumul tău… şi mă reprezintă…
2. o pereche de încălţăminte: bascheţi/tenişi (no doubt)
3. o bijuterie: clar braţară din aţă… din acelaşi motiv…
4. o carte: sigur aş fi un sf, nu mă omor după genul ăsta… dar sigur aş fi citită numai de oameni inteligenţi, nebuni şi ciudaţi … aşa-mi par mie oamenii pasionaţi de sf-uri…
5. un artist: Lars Ulrich (copy paste de la Flo) ce fain ar fi!… nu … cred c-aş fi jalnică să fiu Lars, el e bine cine e… poate un Cobain în viaţă…
6. o melodie/piesă/cântec: “Chasing Cars” – Snow Patrol, spuse una; Bathory – The woodwoman spuse cealaltă… păi şi mie ce îmi mai rămâne? Mă alint… vreau să fiu Kryponite a celor de la 3DD ca să evit înstinctul de a spune Feeling Good – Muse
7. un film: aş fi un DVD vechi cu “The Shipping News”
8. o ţara: Franţa
9. un oraş: hmmm… un oraş de la noi aş fi Bucureşti pentru că sunt Bucureşti… :)
10. un obiect: o clepsidră cu nisip mov
Şi aş mai fi probabil un suport pentru o lumare parfumată, o cană de cafea, o cutie de lemn cu lăcăţel, un autobuz de jucărie din tablă veche şi ruginită, o cutie de chibrituri goală, o piatră albă de pe malul Putnei, un beţişor fosforescent, o scrisoare de dragoste răscitită, o insignă neagră, o bilă de bowling şi o “movin’ melodie” de pe un album vechi…
Şi vreau să ştiu ce-ar fi de-ar fi: Richie, Cip, O cafea tare, Elena şi tu, da, cu tine vorbeam!
Am cunoscut o vrajitoare…
La munte, aer racoros si timp de introspectie. Eu, ma luptam cu doua doruri… Ea doar iubea. Mi-a zis ca unu-i dor intens si cealalta senzatie e lipsa acuta. Am suras pentru ca mi s-a parut indecenta remarca. Nu era.
Am trecut, in prima faza, pe langa ea fara sa o observ foarte bine… mi-a zambit stramb. Mi-a placut parul foarte negru. Imi place parul foarte negru. Mi-a parut prostuta. Am descoperit ca nu e. Mi-a parut ranita. Acum stiu ca vrajitoarele nu pot fi. Mi-a parut rau pentru ea. Asta a fost prima greseala si asa am aflat ca este vrajitoare!
Desi mi s-a parut ciudata prezenta ei gravitand (figurat) in jurul nostru, totusi se parea ca toata lumea o accepta ca pe ceva firesc. Doua zile jumatate a cantat… incet. Cantece ce de la inceput imi pareau incantatii. Erau.
A plans. Si doar mie mi-a spus de ce. Si nu stiu de ce doar mie mi-a spus de ce.
O urmaream incet in jurul casei sperand sa ma invete o vraja ce sa-mi poata da o superpower sau ceva de genul superficial ca banii… O agasam.
Aveam frisoane ciudate cand se uita in ochii mei. Desi se uita bland. Si spunea o mie de cuvinte intr-o singura privire.
Erau momente cand si ceilalti pareau ca-i inteleg privirile, puterile si poate vrajite. Doar pareau.
A aprobat din cap cand am ingropat in spatele casei o comoara. Poate chiar ea mi-a inspirat ideea asta. Sigur ea.
Mi-a facut zambind cu ochiul. Apoi i-a parut rau pentru gest. Nu i se potrivea.
La plecare mi-a daruit o clepsidra cu nisip mov. Cea veche cu nisip albastru de pe birou nu are puteri magice. Am incercat-o! Cea mov are. Stiu. Si tuburile mari vibrante cu zgomot gros sunt magice…fac vraji micute dar frumoase.
Sper sa o revad curand in papucii ei albi si pufosi, mereu trista dar zambind continuu din ochi si murmurand incantatii:
No amount of coffee, no amount of crying
No amount of whiskey, no amount of wine
No, nothing else will do…
 |
Pentru tine si pentru ca tu
Pentru tine şi pentru că tu
Pentru tine nu pentru că tu. Pentru tine e diferit de pentru că tu. Cu pentru tine oferi frumos o mulţumire sau faci un gest. Pentru că tu e o afirmaţie clară sau o concluzie clarificatoare a unui de ce neîntrebat.
Pentru tine şi pentru că tu sunt două fraze din vocabularul meu actual care acum în starea post depresivă îmi par poate mai frumoase şi importante decât înainte… Se referă la două persoane “a II-a” diferite. Reale sau închipuite. Închipuite şi apoi reale.
Pentru tine:
Care ai acceptat calm şi frumos nevoia mea de zâmbet. Pentru că ştii că “nevoie” sună mai bine în engleză. Pentru tine care necondiţionat şi constant răspunzi banal, calm, leneş şi atent aberaţiilor mele. Care inventezi jocuri şi dileme pentru a-mi face mie rotiţele să se învârtă. Care ţi-ai dat seama că superficialitatea mă sufocă. Pentru tine care te străduieşti relaxant. Calculezi şi premeditezi. Cu rezultat pozitiv. Pentru tine care râzi sincer şi frumos de stupidităţile mele. Care accepţi fără supărare criticile mele muzicale şi neprofesioniste. Care faci complimente frumoase şi dătătoare de stări de bine. Care saluţi, analizezi starea de spirit şi-apoi te adaptezi intenţionat. Pentru tine care-mi complimentezi tenişii conştient sau inconştient de senzaţia care o dă un astfel de compliment. Care nu te poţi preface şi cu cât te străduieşti mai tare cu atât pare mai real. Pentru tine care naiv apreciezi profunzimea lui ‘deocamdata’. Care faci mici surprize. Care încerci să fii imprevizibil pe cât eşti de previzibil câteodată. Care te aperi simplu cu un joc. Sau cu scuză că ar fi joc. Care îmi perfecţionezi zilnic engleza scrisă prin discuţii simple. Pentru tine care întotdeauna îmi respingi multumescurile. Care îmi accepţi preferinţele. Pentru că nu mă cerţi niciodată. Pentru tine, you freak (trademark). Pentru această freaky friendship. Pentru tine care mă cunoşti. Care nu mi-ai înşelat încrederea. Care ai ochii, zâmbetul, pasiunea şi forma unui prieten bun.
Pentru că tu:
Pentru că tu e în sine un motiv fără a avea altă explicaţie căutată sau găsită vreodată. Tu mă sfătuieşti frumos şi îngrijorat. Îmi povesteşti prea multe şi nu destule. Întrebi fără să întrebi. Nerăspunsuri. Îndemni la scris. Şi la citit. Oferi cadou melodii. Şi sensuri. Scrii fraze lungi, cu înţelesuri multe. Începute invariabil atât de sweet. Pentru că nu simt nevoia să te contrazic sau să îţi explic că nu sunt cruel, without pity or compassion… or merciless… Pentru că citeşti atent ceea ce scriu şi îţi scriu. Şi dai sentimentul că înţelegi şi apreciezi. Pentru că dai mult. Pentru că ceri fără să ceri. Pentru că boare, savura, climax, adora, incita, cordial şi interbelic doar în frazele tale pot suna natural. Pentru frazele tale care sunt numai ale mele. Pentru că te simt cald, superior, aproape şi pasându-ţi. Pentru că tu.
Pentru tine şi pentru că tu sunt două fraze din vocabularul meu actual care acum în starea post depresivă îmi par poate mai frumoase şi importante decât înainte… Se referă la două persoane “a II-a” diferite. Reale sau închipuite. Închipuite şi apoi reale.
Pentru tine:
Care ai acceptat calm şi frumos nevoia mea de zâmbet. Pentru că ştii că “nevoie” sună mai bine în engleză. Pentru tine care necondiţionat şi constant răspunzi banal, calm, leneş şi atent aberaţiilor mele. Care inventezi jocuri şi dileme pentru a-mi face mie rotiţele să se învârtă. Care ţi-ai dat seama că superficialitatea mă sufocă. Pentru tine care te străduieşti relaxant. Calculezi şi premeditezi. Cu rezultat pozitiv. Pentru tine care râzi sincer şi frumos de stupidităţile mele. Care accepţi fără supărare criticile mele muzicale şi neprofesioniste. Care faci complimente frumoase şi dătătoare de stări de bine. Care saluţi, analizezi starea de spirit şi-apoi te adaptezi intenţionat. Pentru tine care-mi complimentezi tenişii conştient sau inconştient de senzaţia care o dă un astfel de compliment. Care nu te poţi preface şi cu cât te străduieşti mai tare cu atât pare mai real. Pentru tine care naiv apreciezi profunzimea lui ‘deocamdata’. Care faci mici surprize. Care încerci să fii imprevizibil pe cât eşti de previzibil câteodată. Care te aperi simplu cu un joc. Sau cu scuză că ar fi joc. Care îmi perfecţionezi zilnic engleza scrisă prin discuţii simple. Pentru tine care întotdeauna îmi respingi multumescurile. Care îmi accepţi preferinţele. Pentru că nu mă cerţi niciodată. Pentru tine, you freak (trademark). Pentru această freaky friendship. Pentru tine care mă cunoşti. Care nu mi-ai înşelat încrederea. Care ai ochii, zâmbetul, pasiunea şi forma unui prieten bun.
Pentru că tu:
Pentru că tu e în sine un motiv fără a avea altă explicaţie căutată sau găsită vreodată. Tu mă sfătuieşti frumos şi îngrijorat. Îmi povesteşti prea multe şi nu destule. Întrebi fără să întrebi. Nerăspunsuri. Îndemni la scris. Şi la citit. Oferi cadou melodii. Şi sensuri. Scrii fraze lungi, cu înţelesuri multe. Începute invariabil atât de sweet. Pentru că nu simt nevoia să te contrazic sau să îţi explic că nu sunt cruel, without pity or compassion… or merciless… Pentru că citeşti atent ceea ce scriu şi îţi scriu. Şi dai sentimentul că înţelegi şi apreciezi. Pentru că dai mult. Pentru că ceri fără să ceri. Pentru că boare, savura, climax, adora, incita, cordial şi interbelic doar în frazele tale pot suna natural. Pentru frazele tale care sunt numai ale mele. Pentru că te simt cald, superior, aproape şi pasându-ţi. Pentru că tu.
Tonight…
.gif){kind=avatar}
She never took the train alone
She hated being on her own
She always took me by the hands
And say she needs me
She never wanted love to fail
She always hoped that it was real
She’d look me in the eyes
and sayed believe me.
And then the night becomes the day
And there’s nothing left to say
If there’s nothing left to say
Then something’s wrong.
Oh tonight, you killed me with your smile.
So beautiful and wild so beautiful and wild.
And as the hands would turn with time
She’d always say that she was my mine
She’d turn and lend a smile,
To say that she’s gone.
But in a whisper she’d arrive
And dance into my life.
Like a music melody,
Like a lovers song.
Through the darkest night
Comes the brightest light.
And the light that shines
Is deep inside.
It’s who you are.
Oh tonight, you killed me with your smile.
So beautiful and wild, so beautiful.
Imparatia Lizului Delivery
Un mouse pad si o cana. Cu proprietari diferiti.
Another one of my coffee cups
Enter si de la capat…
Toamna dă stare de analiză critică. Cerul noros lasă loc de melancolie şi tristeţe. Frigul dă conştientizare de singurătate dureroasă, loc gol şi vise de-mplinire călduroasă.
De data asta nu am să o las. Şi vrând să conştientizez vizibil atâtea lucruri bune şi frumoase ce-mi merită recunoştinţa am să le-nsir pe toate câte-mi amintesc acum.
Şi lauda ar trebui să-nceapa cu stările de bine şi bucuriile cele mai sincere.
Le am şi le primesc constant, nesigur şi frumos aproape zilnic.
Atâta timp cât oameni îmi zâmbesc atât de sincer şi frumos şi îmi clipesc intenţionat cu gândul de a-mi da stare de bine le mulţumesc pentru.
Şi mulţumesc pentru cuvinte scrise sau rostite, povestite sau închipuite, întrebate sau neîntrebate care au acelaşi efect asupra mea.
Şi-ar trebui să recunosc că am norocul ce alţii nu îl au să mă pot bucura când vreau de-o dimineaţă prelungită în aşternuturi calzi, că mă pot bucură când vreau şi-aproape zilnic, în zilele de iarnă, de-o soba retro şi frumoasă ce încălzeşte sufletul mai mult sau să nu uit mansarda adolescenţei mele zbuciumate care există încă plină de amintiri şi lumânări parfumate… mansardă ce-mi poate da stări din cele mai ciudate ori de câte ori îi calc pragul sau îi privesc geamul de sus ce dă spre cer. Şi chiar aş vrea să fiu atât de recunoscătoare de libertatea în mişcare şi în comunicare pe care-o am. Şi pentru amintiri sunt norocoasă. Sunt amintiri pline de oameni faini, iubiri frumoase şi sentimente maxime. Şi chiar norocul meu de a avea casa plină de personalităţi pestriţe şi ciudate ce stau aliniaţi la analiza mea atentă. Şi mulţumesc vieţii în general pentru rezerva constantă de miracole, enigme şi dileme ce îmi ţin spiritul în priză. Să nu uit recunoştinţa ce trebuie îndreptată spre faptul că poate sunt unul din oamenii ce caută/găsesc/se bucură de sensuri mai profunde ale muzicii, cuvintelor, lumii… vieţii…
Şi am să repet ce mi-am dorit puţin mai devreme: diseară ideal ar fi … un vin roşu… friptură de pui (ciudat!)… portocale…muzică chill… mim, rentz, canastă… filozofie şi argumentări absurde… relaxare…
Citez pentru trei stari
Sunt zile când cuvintele mă ocolesc pe cât mă asaltează senzaţiile. Sunt zile când nu pot vorbi pentru că nici un cuvânt pe care mi-l amintesc nu poate cuprinde ce simt. Şi puţini sunt cei care au învăţat sau au intuiţia să îmi accepte tăcerea fără să creadă că e o schimbare intenţionată. Şi în aceste stări întotdeauna găsesc oameni şi scrieri care pot spune mai bine şi mai frumos ce simt.
#1 Cândva am dedicat un Cub al Angelei şi am scris despre. Azi vreau să îl citez din nou şi să-l îndrept spre altcineva. Şi-mi pare bine că viaţa mi-a dat ocazia să îl mai pot dedica. L-aş dedica la nesfârşit.
Suflet prieten
Viaţa e mai frumoasă când ai lângă tine un suflet prieten. Îţi aminteşti? Tu ai ştiut să-mi asculţi tristeţea. Ai venit fără să te aştept. Mi-ai intrat în suflet fără să baţi la uşă, pentru că era deschis. M-ai cunoscut şi m-ai înţeles. Deja, e foarte mult. Acum eşti ca un drog. O zi fără ochii tăi e ca o zi fără cafeaua mea de dimineaţă. Adică fără ceva esenţial. Poate că ar trebui să le spunem celor dragi, atunci când e cazul, cât de mult îi iubim.
#2 Prea multe amintiri m-au copleşit din vremea când încă copilăream în găşti pestriţe şi frumoase. Claudel e vinovat si-i multumesc pentru “amintirea ce-mi iubeste nostim de mult”. A scris frumos si sincer si-a inviat in mintea mea nopti colorate si-agitate in internet cafe-urile pe care puneam stapanire. Multumesc.
#3 Închei incet cu un alt cub de aer al Angelei. Pentru ca starea mea de ieri azi s-a accentuat.
Surpriza cu care descoperim uneori bogăţia din sufletul unui om. Însingurarea nu este o soluţie. Dragostea trezeşte acelaşi sentiment. Ne e frică de noi uneori şi de alţii mereu. Frica inhibă lucrurile care, altfel, ar putea veni de la sine. Făcând slalom printre provocări, obosim, de cele mai multe ori fără ca sufletul nostru să găsească împlinire. Ne mirăm, descoperind cât de bine ne-am putea asemăna, de fapt. Însă exersând supravieţuirea, ne ascundem atât de bine, încât greu ne mai amintim cine am fost. (Frica de noi)
Mood
Sunt puternic influenţată de paranormal azi… şi iarăşi s-au legat destule frumoase şi iubite în existenţa mea…
Sunt după-o seară calmă şi frumoasă, cu o lumină slabă şi-un glas ce se destăinuia, cu o privire blândă şi cuminte şi multe amintiri sălbatice, cu alţi ochi uzi de dor şi cine ştie cât de sinceri, cu muzică ciudată ieşind destul de tare din cea mai mică chestie posibilă, cu zâmbet care l-am simţit mai sincer şi deschis decât în alte daţi, cu sentimentul că mustrarea şi-a făcut efectul.
Sunt astăzi obosită de dorul de câteva femei. Cu una din ele am adormit în gând. Este exact aceea care e cea mai depărtată acum de mine, de care nu mai ştiu nimic de ani de zile dar pe care poate c-am iubit-o cel mai mult şi am simţit-o cea mai a mea. Şi dorul de-o femeie ce abia mi s-a desprins din braţe şi a plecat trist. Departe. Mă consolez cu câteva fotografii şi cea mai frumoasă expresie a feţei. Alta, atât de-aproape continuu de mine păstrează-n zâmbet şi-n pistrui jumate din copilăria mea, aproape toată adolescenţa şi chiar începutul anevoios de maturitate. Şi să nu o uităm pe cea pe care o cunosc poate cel mai puţin dar îmi dă când nu mă aştept stări pline de garfielzi şi poezie.
Astăzi mulţumesc celui ce m-a ghicit. Mă ghiceşte de ceva timp. Paranormal. Azi Visare.