Împărăţia Lizului


Vreau să scriu azi despre un zâmbet, o stare de sărbătoare, de ce, azi, am iubit toamna şi o braţară.
Un zâmbet. Şi cel mai frumos. Glumind, eu îl numesc zâmbetul cu efect placebo. Pentru că-mi face bine. Şi posesorul, ca un prieten bun ce este, mi-l dăruieşte nelimitat. Şi crede că doar mi se pare mie binefăcător. Pentru că vreau să fie. Simboluri de la el am multe. De neînţeles. La fel e şi privirea lui. Tot de neînţeles. Doar câteodată se predă.
“Asta la baby, vista!” exact în ordinea asta…
“Excage” fără un sens anume, sau poate nu-l cunosc eu inca…
Abuz de smilyes…îi atribui…
Ochii verzi ai păpuşii mele de porţelan … tot el e vinovat. “Toţi sunt vinovaţi!” mi-ar şopti dac-ar privi acum ce scriu…
O stare de sărbătoare. Pentru că azi la mine a fost sărbătoare. Fără motiv la mine. Găleţi de flori şi staniol răscolit de-o pisică prea fericită. Şi vreau atâta stare de sărbătoare să o dau mai departe. Cui o merită. Azi.
De ce, azi, am iubit toamna? Stupid. Pentru că o iubesc de când mă ştiu. Pentru că a plouat frumos. Cafeaua caldă este mult mai bună băuta toamna pe răcoare udă. Şi mersul cu maşina este mai plăcut. Şi muzica mai bine simţită. Şi fularul mai moale. Şi părul ud e mai rebel. Şi verdele mai verde.
Drept pentru care ultimul lucru este o braţară. Gata. Şi care îşi aşteaptă stăpâna.

Stare mahmura de weekend


O zi în care simbolurile m-au tăbărât şi toate cuvintele şi imaginile şi chipurile ce mi se învârt în minte sau chiar prin faţa ochilor au două sau mai multe sensuri şi asta mă doboară un pic… e prea mare vârtejul de sentimente pentru starea aparentă a lucrurilor… şi toamna-nseamna că îşi intră în drepturi… Am adunat azi multe şi frumoase simboluri de descifrat: cireşe (roşii şi frumoase-atârnă-acum pe un rucsac); îngheţată topită; Împărăţia Lizului (trademark Dina – fantastic); LizCave like Batcave în numele unei mansarde; … le luaţi ca şi simbol pe cele trei puncte; şi un pahar de vin cu picior; harley; puky; I dunno; flufy things; brăţări din noduri; art-office; baloane cu heliu; elefanţi; roz; turcoaz; pesmet cubuleţe; zori (de zi); blink (like zbatere de gene); recunoştinţă şi/sau dor (senzaţii).
Pentru că tu.
“Ascult muzica ce-o merit şi mă merită” (îmi aparţine fraza şi mă bucur că mi-a ieşit)
Am citit o poezie despre un joc erotic(metaforic) ce mi-a plăcut enorm.
Ginul băut cu sweeps de mandarine e mai bun.
Mi-e dor de-o după-amiază racoroasă şi-un pic întunecată, de două căni de cafea caldă şi poate o gogoaşă cu ciocolată… pudrată, de-o sticlă de vin în caz de pofte (neapărat roşu), de-un film greu şi luminos, de un parfum discret în casă, de-o mână întinsă peste-a mea… mi-e dor de ce n-am avut vreodată…
Mi-e echilibru deci mi-e bine.
Mulţumesc.

www.CafeauaDinZori.com

banner-cafea

Iata ca se lanseaza… Cafeaua din Zori… si cu mare placere anunt si promovez pentru ca imi place titlul, gustul si culoarea si pentru ca fac parte din minunata echipa…
Si-o sa va placa mult proiectul pentru ca suntem multi, nebuni si frumosi si-avem atatea de spus si-mpartasit cu voi despre lucrurile pe care vreti sa le cititi/vedeti si auziti in zori zilei si-n aburii primei cafele…
Si il lansam pe el (proiectul)… si o lansam pe ea (cafeaua din zori) si promovam cum se cuvine azi pentru ca azi avem motiv sa sarbatorim mai mult si mai greu… e ziua unui destoinic initiator/ membru de onoare/ cap de proiect si-anume: Cristi
I-am cantat, i-am zambit si i-am urat toate cele bune… si i-am urat dorinte multe implinite si ce-si/i doreste el lui, el ei, el lor asa sa fie… si energia si entuziasmul sau molipsitor sa nu il paraseasca niciodata, si tonul viu, sfatuitor sa fie la fel de disponibil oricand si rabdarea-i caracteristica sa nu i se consume niciodata. Iar anul viitor proiectul nostru sa faca un an odata cu a lui aniversare si sa ne-adune cum stie numai el gramada ordonata si sa ne dea noi milioane de idei!
La multi ani, Cristian Ciofu! La multi ani, Cafeaua din Zori!

my silent wish…


Când oamenii împrăştie pasiuni şi-şi exersează puteri magice asupra mea un mare gol în stomac (butterflyes trademark) îmi guvernează zilele.
O dedicaţie întotdeauna e frumoasă. Şi totuşi o melodie aşezată blând în mâna ta e altceva. Nu ţi se dedică ci ţi se oferă. Şi stările sunt mult mai intense. Şi dilemele mai mari. Şi enigmele mai adânci.
Şi am primit pentru că merit.
Nu sunt atât de soft pe cât mă crede richie. Mulţumesc. Şi sunt cu mult mai soft de cât mă crede altcineva atribuindu-mi o “plăcută nonşalanţă”. Mulţumesc. Şi sunt exact cum m-a văzut o fată cu ochi frumoşi şi glas liniştitor bând calm un ceai cu gheaţă în prezenţa mea. Şi un prieten drag c-un zâmbet cu efect placebo a învăţat să mă citească.
Şi am primit amestecat… Faultline/Coldplay – Your love means everything apoi Bathory- Woodwoman şi-apoi a lullaby song plin de blissful bubbles…”BT – Lullaby For Gaia”
Şi ce efect au avut asupra mea ar fi interesant de urmărit… cum una dintre melodii m-a trimis jumătate de noapte pe malul Dunării pe o băncuţă, cum alta m-a hipnotizat şi alta m-a trezit la realitate…
Şi-apoi dacă mingea e la mine în teren am s-o păstrez. E de la tine.
Coşul meu e plin de scrisori mototolite. Imaginar. Backspace. Şi nu ştiu cum să îţi răspund. Şi 28 îi simt din plin.
“She offers me the ability to take a fatal wound and all she’ll claim is my young heat”
Şi dacă stârnesc destul de grele întrebări în tine ştiu că nu-ţi voi putea răspunde. Şi dacă stârneşti destul de grele întrebări în mine îmi voi dori să-ţi pot răspunde la ale tale.
Mă obsedează Ozzy Osbourne la maxim în maşină…
Şi toată lumea ştie că o dorinţă aflată nu se mai îndeplineşte… decât dacă e auzită de cine trebuie…
Şi gândul că poate miercuri… amplifică intensitatea…

Ma trezesc greu si cafeaua-i rece mai tot timpul.

Există oameni care mă inspiră. Le-o spun.
De-o lună, două m-am sălbăticit. Rebel şi irevocabil.
Plâng des şi fără vreun motiv plauzibil. Doar pentru că îmi place.
Am început să am o afinitate pentru culoarea verde. Înainte o uram.
Nu mă satur de cafea şi apă plată. Şi whisky cu cola. Şi gin cu bitter lemon. Ştiu, departe de-a fi feminin.
Urăsc oamenii care nu ştiu pentru ce trăiesc. Urăsc oamenii fără pasiuni.
M-am îndrăgostit la fel de irevocabil de o femeie. Am pierdut-o. S-a măritat weekendul asta.
Turnul televiziunii e fad. Şi scump. Cu tot cu privelişte. M-a mişcat muzica. Depeche.
Mi-e dor de Dana mea (ariciu’) şi o visez din ce în ce mai des. Mi-o imaginez iubită de-un prieten bun.
O vreau în dreaptă mea când conduc noaptea pe faleză. O vreau cântând Everlast.
Mi-am visat azi-noapte păpuşa plimbându-se tacticos prin casă (spooky!) şi că fularul de la gât îl are acum legat la mână. Dimineaţă fularul ei alb era (!!!) legat la mână!
Inspir fantasticul probabil. Zâmbesc. Sunt mulţi cei ce încearcă să creeze iluzii. Trei persoane diferite mi-au zis-o la interval de ore şi minute. Şi toţi îmi sunt la fel de dragi.
M-am săturat de limite şi interdicţii.
M-am săturat de aşa trebuie şi-aşa e bine. Aşa se face şi nu vezi că toată lumea face-aşa!?
Vreau o senzaţie de euforie, vreau oamenii frumoşi lângă mine… vreau sâmbăta asta trăită iar şi iar… cu o maşină plină de femei frumoase care aducându-şi aminte de indicatorul “Urlaţi 5 Km” au început să ţipe isteric…
Vreau muzică.
Vreau vechii mei prieteni. Vreau ochii şi sfaturile lor. Vreau chitările şi pasiunile lor.
Îmi urăsc telefoanele.
(Tu mi-ai spus că eşti antimobilist. Te-am iubit din momentul ăla. Chiar dacă eu făceam promoţie la Orange.)
Sunt ca o bombă cu un ceas care-mi ticăie strident în urechi. Sunt câţiva oameni care mă calmează vizibil. Şi se străduiesc. Şi le mulţumesc.
Şi toate astea doar pentru că vine toamna!

What if…!?


Got no time for this life that I’m livin’ up.
Shackled down, kicked around, now slave to the grind.
Need some time for myself.

I’ll give you anything that you want me to
But I don’t have the time
So I’ll get up with you.
If you don’t understand
Man, you’ve gotta believe,
There’s too much of you but there is not enough of me.

There’s not enough of me.

Same old song world moves on while I’m still in bed.
Meet tomorrow today just to get ahead.
Jump the gun on the run,
I’m the only one.
Who think that I’m fallin’ behing?

I’ll give you anything that you want me to.
But I dont have the time so I’ll get up with you.
If you don’t understand
Man, you’ve got to believe.
There’s too much of you.
but there’s not enough of me.

Ziua in care-am adunat o sacosa de simboluri. “Not Enough” pentru mine azi. Ma agit dement. Orbitul pentru copii pe care il consum de cativa ani doar azi mi s-a parut roz.
Buna dimineata!

Viata mea fara tine.

“…e seară şi tot spaţiul e luminat de câteva spoturi… geamuri mari reduc orice speranţă de intimitate … cupola o creează doar muzica… “be like that” …îmi face bine tare muzica asta…” Mi-am luat migrena şi-am plecat abătută spre casă… am stins spoturile, am încuiat…şi am plecat cu umerii lăsaţi şi impresia de înfrângere…nu ştiu de ce… şi poate mi-a fost dată impresia intenstionat…şi poate mi-am insuflat-o eu pentru că se asorta cu migrena mea… am adormit uşor şi devreme gândindu-mă la tine şi la faptul că nu te-am mai văzut de atât de mult timp… am senzaţia că mă avânt în a salva vieţile prietenilor, în a căuta fericirea pe feţele lor, a trăi din poveştile lor împlinite sau nu încât am uitat că asta trebuie să caut pentru mine şi să caut sentimentul asta în mine…dacă ţi-aş vedea ochii din nou mi-aş aminti poate să redevin egoistă… Lumina lui şapte jumătate e întotdeauna frumoasă şi energizantă…e racoroasă şi calmă… e liberă…şi miroase a dimineaţă…se duce cu prima rază de soare…atunci se schimbă şi senzaţia… devine una de lene şi lâncezeală… de vegetare în aşternuturi cu umbre şi aburi… Va doresc o dimineaţă ca a mea… o dimineaţă devreme, calmă cu gândul că o cană de cafea cu numele vostru pe ea va aşteaptă pe un pervaz, aburind încet un capac transparent… va doresc întrebări la fel de multe ca ale mele pentru că fac bine… şi totuşi luaţi tot doar senzaţia golului lăsaţi-o acolo… n-aveţi ce face cu ea… şi vă doresc ferestre deschise, mari şi răcoroase, un măr umbros şi fosnaind, un pisic alintat şi torcând fericit că aţi ajuns la serviciu, un gând rapid şi liniştitor la oameni dragi… o muzică bună în surdină… intodeauna un aspirator cu bară lungă şi perie mare mă face să fredonez Queen (şi bănuiesc că nu sunt singura) şi să mă gândesc la tine… şi la faptul că lipseşti din ce în ce mai acut…din întunericul dormitorului, de pe bancă din parc, din arena stadionului întins cum îţi plăcea pe iarbă la concerte, din agenda telefonului, din vocile numerelor necunoscute…din planurile mele de weekend sau vacanţă… din munte şi din mare…
Ochii prietenilor dragi mă fac să conştientizez viaţa mea fără tine.

Morning butterflies


Mi-e cald şi aerul nu poate să mă răcorească… azi dorm plimbând încet cafeaua din mâna stânga-n mâna dreaptă. MĂ gândeam şi-apoi alungam repede gândul… vii oare azi la mine… “Accidentul” mai are câteva pagini şi coperta îmi reţine privirea când mă întorc spre noptieră… nu am puterea să o ridic… azi am poftă de dragoste leneşă şi tandră… de zâmbetul tău somnoros… de ciupit 3 corzi de chitară… de fumat, culmea de fumat, …de mângâiat uşor un zâmbet ca al tău… de plâns încet de fericire… de clipit des la lumină… de vegetat în braţele tale până se-nsereaza… Azi am poftă de glasul tău.
Şi parcă prea intens doresc să te văd azi păşind leneş pe covorul pufos… cu talia lăsată într-o parte… cu buzunarul rupt şi alb, cu trei şuviţe atârnate-n ochi… cu zâmbet tăcut şi diabolic… cu dragoste-n priviri…
Şi mă gândeam să o invinuiesc pe Dina cu mesajul sau subliminal erotic şi arrr din noul sau post… sau gândul că lenea şi lipsa de chef te pot face să fii o căpşună (atât de erotic fruct).. pentru toată starea şi dorul de tine… sau cafeaua tare băuta în dormitor cu storurile trase pot da senzaţii şi dorinţi uitate… sau poate chiar lipsa ta de mult timp… sau visul agitat cu chipuri multe şi viteză de film de acţiune…sau poate ziua mea care se-apropie şi toamna care mi-ameninţă sănătatea minţii şi-mi da fiorul regretului şi amintirilor…

Sau poate graţie şi mulţumită lor azi mă gândesc la tine şi la dragoste…

O zi cum vreau si pot…

Si daca ar fi sa muncesti intr-un loc unde soarele bate non stop in geamuri mari si albe, unde strada e in constructie si fumul, praful, zgomotul utilajelor si injuraturile muncitorilor te insotesc toata ziua… si daca ai sti ca al tau coleg deja a ajuns la mare, s-a cazat si deja se bronzeaza pentru invidia ta viitoare cred ca ti-ai considera ziua deja ratata…SAU nu…
Mi-am luat ajutoare de-acasa ca sa nu fiu singura, colegul nu mai merita gandit de rau pentru ca a lasat ceva frumos, surpriza, in urma sa pe spatarul scaunului meu (multumesc!) si-apoi mi-am facut si singura o surpriza pentru starea de bine a gustului meu muzical si nu in ultimul rand planurile pentru week end ascultate din telefoane sunatoare ma fac sa zambesc visand aer de munte si gust de licoare tare…
Si iata in poze inceputul zilei mele povestit mai sus…: