Un strop de cafea într-o cană imensă de lapte cald. Pisici mici și fierbinți. Insigne frumoase și noi. Am capsat multe. Pentru mine, pentru tine, pentru cei ce vor veni la BloGL sâmbătă, pentru Ana și Laurențiu și pentru Aida.
Plâng la un film cu elefanți și îmi doresc câteva zile de somn. Back in my zen mood.
Azi a fost bizară prima parte a zilei. A trecut 11.11.11 ora 11.11 cu bine. Am primit un sms care mă întreba dacă nu cumva înregistrez documentul cu numărul 1111. Am râs și-am coborât ochii pe registru… stupoare, eram la 1095 deci coincidența chiar se mărea.
M-am ascuns cu grijă într-o pungă de covrigei vanilați și am apăsat Stumble. Așa am aflat că poți adopta un cuvânt dacă promiți solemn așa:
“I hereby promise to use this word in conversation and correspondence as frequently as possible, to the very best of my ability“
M-a tentat să adopt ‘latibule’ care înseamnă hiding place.
Pomelo are gust de așteptare deși e verde ca un mulțumesc. Azi mirosul cafelei date în clocot amestecat cu-o clementină desfăcută mi-a indus o clară senzație de iarnă.
Planuri făcute și refăcute. E bine. Dar e greu. Dar e bine.
Sad, lonely or sick… if I had to choose one, I’d pick lonely…
O zi turbată e deajuns să te demoralizeze complet. Pentru puțin timp. O lună plină enervantă, un job obositor și prea multe ce “trebuie făcute” într-un timp prea scurt. Cel mai tare și mai tare mă obosește încrederea în tine. Insistența mea. Greșelile mele. Greșeala mea.
E din ce în ce mai bine când taci. E din ce în ce mai bine când te ascunzi. E din ce în ce mai clar.
Azi n-am găsit nimic să mă inspire și nu mă mai inspiră nimeni de ceva timp. De-atunci am zis că-i grav. Că mie îmi place să zic. Și-o să-mi placă din ce în ce mai mult să tac.
Am în plan o seară folk, un concert Trooper, mâine, și o excursie scurtă în Vrancea, în weekend. Le-aș face pe toate lejer fără să vorbesc.
Sătulă de motive, dezinteres și poate frică mult prea multă. Iz de vinovăție și oscilări.
Oftez și-apoi ridic umerii încet. Din seara asta uit de azi.
Într-o stare puțin amețită de după moțăiala lipită de calorifer, amestec curiozitate bizară cu gust dulce de brânzoaice. Plânsul de azi de după telefon l-am pansat cu pisici. Fac bine tare la cicatrici vechi și uitate. Gânduri precum “Poate te-ai regăsit…” “Poate acum știi…” “Poate din vinovăție…” “Poate faci aceeași greșeală și-acum o simți..” le-am legat fedeleș și aruncat în grădina moșului de la parter. Prea arătau cu degetul. Totuși, singurătatea de azi ți-o dedic ție. Fericirea mea generală ți-ar sta bine pe felicitările de sărbători. Înțeleg și știu că avem nevoie de concluzii pe care viața sau regulile sociale nu le permit. Eu aveam nevoie doar să am siguranța că n-am fost nebună iubindu-te. Acum știu că n-am fost. Restul nu-s concluzii care îmi trebuie mie și nici nu te pot ajuta să le tragi pentru că tot ce ți-aș putea adăuga ar fi un “ți-am zis și nu m-ai crezut”.
Mă bântuie un trecut ce nu-mi aduc aminte să îl fi trăit. L-am răscolit căutând un fluturaș cu care să golesc de aer caloriferele, într-un sertar aglomerat și dezordonat.
Când gândurile dor, când amintirile insistă să iasă din sertare, când mi-am dat seama că numărul tău de telefon are același nume, când am frisoane de frig într-o casă caldă se-aplică instant tratamentul cu pisici, precum am spus.
De pe StumbleUpon:
Unghii negre bântuite de pisici. Biju-uri cu pisici încolăcite. Semnul de carte cu pisică neagră din cartea mea de pe noptieră. Semne de carte sau semn de cărți. Și Garfield. Neapărat.
Îmi îngheață mâinile și-mi place senzația. Ele știu să se încălzească doar în buzunarele tale. Îmi promit zilnic să adun frunze și cumva imaginea unui calorifer fierbinte, unei pături pufoase și a unei pisici torcânde mă fură plimbării propuse.
Îmi amintesc că Veneția în decembrie era caldă și însorită. Dar aproape pustie. Mi s-a părut mai frumoasă decât mă așteptam. Îmi amintesc că Viena în decembrie era geroasă și cu ceață, sau aburi vanilați. Și mi-a plăcut mai mult Viena. E timpul să văd Parisul în decembrie. Și Praga. Tot într-un decembrie.
Seriale light privite de sub o pilotă, ceai cald și zgomot de acvariu. Un lac de unghii mat și ruginiu. Mă plictisesc citindu-mă. Mă revigorez citind pe alții.
Când ți-e frică, oftez. Când minți, zâmbesc. Când uit, sunt fericită.
Nu există complicații în prietenie. Nici măcar în dragoste. Nu există pur și simplu. Le inventăm sau creăm. Cu 5 ani în urmă dacă mă întrebai cum mă imaginez acum, eu, cea de-atunci nu visam să fie viața mea în tabloul ăsta. Oricum îmi doream și imaginam un tablou destul de frumos. Clișeu. Cu 10 ani în urmă dacă mă întrebai cum mă imaginez c-aș fi acum, ți-aș fi răspuns că mi-aș dori exact așa, cum sunt și cum am reușit s-ajung. Concluzia ar fi că visul meu de la 20 de ani e aproape complet și că principiile încălcate între timp m-au ținut din realizarea lui temporar. Sau nu. Le-am încercat pe toate și-acuma știu cu siguranță cine sunt și mai ales cine vreau să fiu, cum simt și mai ales cât, cât am de dat și cât vreau să primesc. Știu cum să-mi trăiesc verile și unde, știu cum să-mi simt primăverile și cu cine, știu cum s-admir zilele de toamnă rece și cum s-aștept iernile și zăpada. Sunt fericită în limita în care România îți dă voie să fii fericit. Curând voi fi fericită în limita în care viața îți dă voie să fii. Fără.
Sunt pregătită să descopăr cubulețele de bezele necoapte aruncate în spuma cafelei fierbinți.
With cooler weather comes more coffee.
La mulți ani, Dina!
Pe croșetate.ro e prezent și postul despre Lizknot. La Blogwars sunt în continuare între finaliști scriind pe doipedoi.com. Aștept cu nerăbdare blogmeetul de pe 19.
Duminică dimineața cu ceață. Duminică la prânz cu soare. Sfârșit de săptămână perfect. M-alinți prea mult, de aia e perfect. Lene binefăcătoare. N-am răspuns la telefoane, numere cunoscute și necunoscute, n-am trimis sms-uri și nici mailuri. Am fost la o petrecere care a fost cea mai frumoasă petrecere la care am fost în ultimul timp. Subiectiv. Îmi sărbătoream sora.
A green sunday morning. Cu multe șoapte de la tine. Fussball și bezele coapte. Tricouri gri și cafele cu lapte. Kumihimo și tort de ciocolată. Și mai sunt atât de multe stări de bine ce așteaptă să fie descoperite.
Caloriferele scot sunete ciudate. Reconfortante.
Dogbert:
Garfield:
And two deviantart galleries to browse through: this one and this one.
Să glumești romantic aproape de miezul nopții face bine sufletului. “Da! facem nuntă pe ascuns în curtea bisericii unde te-am ținut în brațe prima dată”. Să îți mirosi încheietura mâinii în căutarea unui parfum. Să repeți în gând discuții încercând să resimți senzația. Să retrăiești momentul.
Din dor de mine ai venit. De dor chicotești lângă mine. Ești la fel de fericită când descoperi bezelele coapte ca atunci când telefonul îți bipăie a mesaj. Semințe și măsline. M&ms colorate și cola.
Am stare bună. Calmă și caldă. Avem, zici lângă mine.
Aș zice și eu da unui inel din ăsta. Inspirațiile de azi vin de la Snow in a Teapot. Genială denumirea. My handmade workplace aș vrea să arate așa. Sau m-aș apuca de împletit exagerat. Și cafeaua asta pe care n-aș putea să o explic cumva. Nici ideea asta. Doar că se potrivesc stării. M-aș apuca de umplut găurile din asfaltul din Galați, așa. Până atunci mă duc la BloGL organizat de Răzvan Cranganu, primul blogger cu o inițiativă serioasă în Galați, de când Cristian Ciofu a plecat din oraș (deja s-au anuntat 3 bloggeri importanti).
De la tine pentru el i-aș dedica Roulette.
…the funny thing is that I hear the same one.
Îmi plac femeile frumoase. O femeie frumoasă nu are cum să nu-ți placă. Îți rămâne privirea ațintită. Oricât de trist ai fi, indiferent, rece și nepăsător. Când vezi o femeie frumoasă ești un pic mai fericit, brusc.
Nu din impuls neapărat perfecționist sau pretențios dar îmi plac femeile foarte frumoase in toate sensurile cuvantului nu doar de poza.
Îmi place o femeie frumoasă care să știe să meargă, privească, zâmbească, fluture din gene, râdă zgomotos, se joace, iubească, alinte, încrunte. Neapărat încrunte. O femeie sigură pe ea, slabă, tatuată și nerușinată. O femeie ușor vulgară, ușor rea, ușor deschisă. O femeie mai mult misterioasă, cu ochii mijiți a răutate dar cu mângâierea pregătită și cu senzația că doar eu știu ce-i mai departe decât ce se vede.
Cu ceva noroc poți întâlni și iubi astfel de femei. După un timp îți dai seama ușor care e tipul preferat de femeie. Preferat în a iubi, în a dori și în a vrea alături. Și nu ține de culoarea părului pentru că poți derula zâmbind sau mușcând buza de jos, amintiri cu șuvițe brunete, bucle mari blonde, breton șaten ciocolatiu sau roșcate naturale cu pistrui.
Gusturile nu se discută. Extrem de subiectiv, sentimentul dat de o femeie superbă. Chiar senzația că e superbă. Poate din modul natural cum își poate bea cafeaua, goală, picior peste picior, în fotoliul din fața calculatorului tău, de cum își șterge rimelul întins sau cum poartă o rochie, dresuri plasă și tocuri ascuțite sau jeanși rupți și bocanci de armată, de cum poate sări în picioare minute întregi ca pe o trambulină, bucurându-se ca un copil de salteaua mare a patului din dormitor sau de cum mănâncă struguri nespălați umblând desculță și cu un tricou prea mare pentru ea. Trăite și iubite, păstrez femei cu zâmbet misterios pe care întotdeauna întorci privirea după ce prima dată l-ai zărit. Femei ce fură răsuflări când intră într-o încăpere. Femei reale, palpabile. Alea pe care din primul moment în care le vezi ți le poți imagina și muncind dar și lenevind, și cântând și tăcând, și mâncând și gătind, și făcând dragoste alintate dar și pasionale și sălbatice, crescând pisici pufoși dar și câini mari și duri, ascultând muzică soft dar și rock zguduitor, mângâind copii sau fiind copile.
Celebre? Bookmarks from my taste folder.
De Vikki Blows v-am zis de prea multe ori până acum. Urmăresc revistele în care apare, videourile promo pe care le scoate, ședințele foto și fotografiile de la evenimente. E în top preferințe de câțiva ani buni.
De Lady F. vă spun acum. Că e descoperită recent. Browse her deviantart gallery. Brr, ce femeie!
De Monique Alexander nu vă spun. Că e porn star. (înainte de a se silicona, clar, pentru cunoscători)
Pe Olivia Wilde doar o pomenesc și o las așa. Că o știți cu toții. 13.
Cunoscute doar de mine? Sunt. Câteva. Care se știu și care acum zâmbesc recunoscându-se în rânduri, dacă mă citesc. Lucrul cu care întotdeauna m-am mândrit este că le-am spus din prima clipă în care le-am cunoscut ce senzație, sentiment și stare îmi dau. Să-mi poată purta apoi declarația toată viața cu ele.
are usually desperate to have people think they don’t care what people think…
Limite de bun simț și două zile perfecte. Sunt în sfârșit odihnită. Târgul handmade a fost genial de la cioplitul bostanilor până la vânzarea pe care am avut-o (și pe care o am de fiecare dată. Mulțumesc mult).
Un noiembrie plin de aniversări. Găsesc inspirație în orice. Zâmbesc la încruntări, zic da senin la ordine rastite și planific următoarea aventură. Până atunci mă bucur de privilegiul de a fi singură. A freedom monday mood.
Nu-mi pasă cine ești și pe cine iubești, nu-mi pasă cine ai fost și care-ți sunt motivele, nu-mi pasă că aștepți sau că mă aștepți. Sunt singură și lumea mea e plină. Toate personajele sunt la locul lor. Mai rămâne să mă stabilesc și eu în locul ales de mine. Sau locul care m-a ales.
Până atunci:
Vreau această minunată covertura. Reader friendly sau netbook user friendly. :) Pe acest pat scufundător.
Și o Monday Mood Board care spune Love is enough. Mi-aș tatua aceste cuvinte. După ce deslușesc această schemă ajutătoare.
La toate am ajuns din una în alta pornind de la Shannon.
Each year on the dawn of Ammavaasa in the month Kartik the glittering diyas, the dazzling fireworks, sounds of crackers announces the arrival of the most vibrant festival of India-Diwali. Diwali or Deepavali, the 5 day long Hindu festival signifying the victory of good against evil.
Suntem în a treia zi de Diwali. Nu știam de sărbătoarea asta. Am aflat primind mailuri de felicitare de la colaboratori din India care mă anunțau că nu lucrează 5 zile. Se schimbă anul la ei. Pe 30 sărbătoresc Anul nou în ultima zi de Diwali. Și anul financiar. Din noiembrie începe un an nou pentru ei, pentru familie și pentru afacere. Mi s-a lipit de suflet sărbătoarea asta tocmai pentru că m-a găsit în starea în care așteptam noiembrie ca pe anul nou. Și am aflat că alte câteva milioane de oameni îl așteaptă sărbătorind într-un festival al luminilor. Aprind lămpi cu gaz, lumânări parfumate, lampioane și artificii. E o sărbătoare indiană. Aș vrea să știu mai multe și să-mi placă. Până atunci sărbătoresc pentru că e o sărbătoare frumoasă. Așa cum sărbătoresc și Crăciunul creștinilor, Paștele ortodocsilor și catolicilor, Valentine’s Day, Mărțișorul, Halloween and anything else I can relate to. Nu-s destul de hipster să ignor sărbătorile astea sau să nu-mi placă. Și nici nu-s dusă de multe ori la biserică încât să-mi sărbătoresc fanatic sărbătorile din calendarul ortodox și să acuz scuipând în sân orice altă sărbătoare preluată. Eu le-aș prelua pe toate. Las scuipatul în sân babelor din bloc când trec pe lângă ele. Și blestematul, invidiatul, barfitul și urâtul tot lor. Eh.
Încerc să întind sfârșitul ăsta de octombrie praștie și să-i dau drumul zbârnâind ca un elastic să-și scuture dramele și rănile. Apoi am să îmi vopsesc părul și-l fac zulufi, am să aprind lămpițe cu ulei parfumat și lumânări cu miros de cafea, am să cioplesc dovleci portocalii și-am să-i aprind cu lumânări, am să ascult muzică făină (n-au mai ascultat urechile mele muzică de prea mult timp) și-am să-mi fac rezoluții de an nou.
Inspirational azi:
Singapore la Tomata
Halloween Spirit(s)
Așa mă simt și dinastea vreau să fac.
Un Garfield de octombrie.
Bewitching Halloween Eggs to confuse the Easter Bunny
Vintage Witches de la Shannon.
“You really can’t go wrong with a black pointed hat, fish nets, heels and a broom”
