The average reader is more interested in fun than in intellectual pursuits

Random fun stuff about cats.
1. There is no snooze button on a cat who wants breakfast.
2. I got rid of my husband. The cat was allergic.
3. Never feed your cat anything that doesn’t match the carpet.
4. You know when people see a cat’s litter box, they always say, “Oh, have you got a cat?” Just once I want to say, “No, it’s for company!”
5. “Humans: No fur, no paws, no tail. They run away from mice. They never get enough sleep. How can you help but love such an absurd animal?” – Anonymous cat about humans
7. Anything on the ground is a cat toy. Anything not there yet, will be.
8. For a man to truly understand rejection, he must first be ignored by a cat.
9. Cats are like potato chips. You can never have just one.
10. Cats are better than any vice. They’re not fattening, dangerous, or expensive. However, they can be addictive.
11. I have noticed that what cats most appreciate in a human being is not the ability to produce food which they take for granted, but his or her entertainment value.
12. Some people have cats and go on to lead normal lives.

21 Peek-a-Boo Cats

And here you can find out what should you drink when you’re listening your favorite music.

Here you can find out exactly… how old are you.

The last thing I want to do is hurt you. But it’s still on the list.

Trecut bine de miezul nopții într-o casă călduroasă. Citesc și clipesc cât de cât mai odihnită. Aștept o direcție. Aștept un zâmbet și o îmbrățișare. Mă bucur că ceața de zilele astea nu mi-a schimbat starea de spirit și doar luna plină mi-a influențat somnul. Dorm cu rulourile ridicate maxim pentru că oricum mă trezesc înainte de zori. Testez proiecte individuale Java și cânt cu voce tare muzică veche. Mă strâmb și alint și-ncerc să nu cert. Fac planuri nebune și nu reușesc să te văd în ele. Mă cerți tu când simți tendința mea de a vorbi și insinua semivulgarități. Life is so much funnier when you have a dirty mind. Neexagerată. Exagerez doar senzațiile faine.
Fraze ce dau stare de bine îmi rămân lipite de suflet. Îmi hrănesc imaginația cu diverse. Atât cât să putem înnebuni în doi. Știu exact ce mă împlinește, ce-mi poate răvași universul și pentru ce trăiesc.

Olive Juice. Try it. Mouth it in the mirror. Looks exactly like ‘I love you’, doesn’t it? Also famously fantastic in a chilled glass with a little vodka.

Floating snowflake-shaped marshmallows in cups of hot chocolate. Cât de bine sună descrierea/denumirea unei stări ce arată așa.

Aș vrea să dau prietenilor mei puterea de a râde zgomotos, veselia permanentă în ochi și nebunia lui ‘hai’ rostit doar la ideea unui plan nebun. Aș vrea să văd în oamenii din jurul meu că iau în serios dragostea și-n joacă viața. Aș vrea să-i îmbogățesc pentru o zi pe cei ce proclamă ca principală grijă în viață lipsa banilor doar ca să le arăt că nu-i deloc așa. Și-aș exila toți oamenii încruntați și invidioși. Pe o altă planetă.

Hai. Am să-ți arăt cum se amorțește cu trupul gol și-nfășurat doar în pilote, cu-o carte-n mână și lipit de un calorifer. Am să-ți citesc dulcegării ce îs convinsă că nu le-auzi dar dacă mă opresc mă rogi să-ți mai citesc. Am să râd de tine că ai să primești toți colindătorii spre disperarea vecinelor nonagenare. Și dacă zăpada nu vine la noi mergem noi la ea.

Some people never go crazy. What truly horrible lives they must lead.

I never met another man I’d rather be

And even if that’s a delusion, it’s a lucky one.

Vreau să am mai multe de zis despre viața mea în momentul ăsta decât despre viața mea viitoare. Vreau ce trăiesc zilele astea să sune mai frumos povestit decât planurile pentru viitorul apropiat sau îndepărtat.

Mă îndrăgostesc încet și sigur. Goluri ce-absorb vise. Bărbat frumos. Lucid. Sensibil. M-arăți cu degetul și-acuzi că-l inventez. Așa, și?

Scrie-mi un mail și nu mă îmbrățișa la final. Întreabă-mă cine sunt și spune-mi cine crezi tu că sunt. Mi-am pierdut încrederea în evil smart men. Cum să pari puternic când de fapt nu ești. Ar trebui să scrieți o carte despre. Deși nu știu cui i-ar ajuta inducerea în eroare a adversarului.

Azi a fost soare. L-am închis în mine. Când zic că n-am nevoie de nimeni nu fac decât să aștept să mă contrazici.

Tell me what you brag about and I’ll tell you what you lack

Am primit multe cadouri. Prea multe. Câteodată nu știu să reacționez. Dar mă bucur teribil de fiecare lucru în parte. Mai trebuia fotografiată lumânarea de cireșe, foietajul cu ciuperci gătit de Ina sau promisiunea ta simțită și crezută. Dar astea erau în exercițiul funcțiunii deja și nu le-am mai deranjat. Lumânarea ardea liniștită, delicatesa era aproape devorată și promisiunea începea să fie îndeplinită.

Mă sperie planurile care încep să ia contur. Mă sperie că atunci când încep să mă simt confortabil în singurătatea mea și-o pot numi independență încep să mă îndrăgostesc și-ncep să vreau să împart. Mă sperie dar mă bucură. Anul ăsta a fost bizar. Dar anul ăsta mi-a arătat direcția, mi-a pus în brațe cea mai frumoasă prietenă, mi-a arătat cine sunt și cine pot fi și mi-a promis cea mai frumoasă poveste de dragoste. Și-mi dă momente de încredere că pot trece peste toate dramele, problemele și amintirile urâte. Dacă ar fi să compar nici măcar n-aș avea de la ce punct asemănător să pornesc. Și-mi pare de necrezut că exista un timp când nu puteam să-mi programez ziua cu 8 luni înainte, nu mă puteam plimba prin librării și biblioteci, nu puteam scrie, nu puteam să mă duc la câte târguri vroiam sau nu puteam să călătoresc sau să cresc pisici. Și de-ar fi fost astea lucrurile cele mai rele pe care le-am trăit. De bună voie ce e drept. De bună voie m-am lăsat silită. Acum mi se par glume.
Și-apoi să compenseze, apar oameni ce dau din ei mai mult decât cred eu că merit.
Aștept zăpada, cum spuneam, sfârșitul lumilor și caut porțile spre universuri paralele. Și simt cum naști în mine pasiuni nebănuite.
Așa-i că ai să-mi dai prilejul să-ți arăt cum vreau eu să trăiesc sărbătorile de iarnă? Nu mi-a dat nimeni prilejul până acum.

The oldest therapy: a home full of cats

When you’re safe at home you wish you were having an adventure; when you’re having an adventure you wish you were safe at home.

Călătoresc mult și-mi place. Am învățat chiar să călătoresc advanced level. Pentru mine e o realizare foarte mare deoarece nu mă orientez în spațiu deloc, mă pierd în gara de nord de fiecare dată, mă pierd în coridoare subterane de metrou, mă pierd în gara din Iași și la o intersecție de străzi, bulevarde, tuneluri, coridoare, întotdeauna o iau în direcția greșită decât cea care trebuie și întotdeauna cu speranța că am luat decizia corectă. E frustrant pentru cineva care chiar știe unde vrea să ajungă. O simt aproape ca un handicap fizic, lipsa orientării. Mă pierd în orice bazar cu standuri și în orașe cu străduțe mici și pietruite. Dar acolo nu pare așa grav ca atunci când trebuie să schimbi un tren sau să ajungi la o adresă anume. Dar nu-mi alterează cu nimic plăcerea călătoritului. Îmi plac cafelele băute în gări, cititul cărților în tren, zgomotul șinelor, lumina din compartimente, restaurantele imense de pe autostrăzi, destinațiile vizitate, zâmbetul uimit ce mă trădează că-s turist și senzația unui oraș străin. Îmi plac și locurile care mă adoptă imediat, în care mă simt ca acasă și învăț trasee, cumpăr bilete de transport în comun, îmi fac abonamente pe o linie, învăț magazinele cu prețuri mici sau cele non stop, analizez oamenii și locurile și îmi imaginez cum ar fi să trăiesc efectiv acolo.

***
De data asta, cu trenul, am terminat pentru a doua oară Henry&June și de la ultima pagină am trecut la prima și mi-am continuat lectura. Trebuie să recitesc Foc. O dată nu-i deajuns. Prima oară am citit-o primită cu recomandare la un schimb de cărți. De-atunci obsesia pentru Anais Nin. Nu am Foc și o caut. Am dat numai de stocuri epuizate. (Tip me if you find it!). Am început Tropicul Cancerului și înaintez destul de greu. Dar cu aceeași plăcere. E o altfel de senzație când citești o carte despre lucruri și sentimente trăite în realitate, după întâmplări reale cum se spune. Și-mi place prea mult Anais la 30 ani că să mă pot desprinde de cărțile lor.

***
M-am întors obosită dar și odihnită, cu amintiri frumoase tare dar și cu gust amar, cu prietenii mei cei mai buni îmbrățișați strâns dar și cu oameni întâlniți ce mai bine nu-i întâlneam.

Într-o piațetă mică și frumoasă în care se afla o terasă dezafectată și strânsă pentru iarnă cu scaunele întoarse am încercat să facem o poză cu timer click să apărem toți în ea dar și pentru fun-ul celui care apasă pe buton și-apoi aleargă să între în cadru. Și ne-a văzut un domn fain ce imediat și-a lăsat aparatul său mare și frumos atârnat de gât și ne-a făcut semn să rămânem acolo în timp ce ne făcea poză cu aparatul meu de 4MP legat cu elastice de bani (dar care a văzut aproape tot globul pământesc și știe povești ce poate obiectivul ăluia nu știe și nu a văzut). Astfel avem o poză blur și strâmbă de cum stătea aparatul pe piciorul scaunului în balans, și-o poză încadrată bine făcută de un străin frumos și serviabil.

La târgul de pe pietonală m-am îndrăgostit de cutii de lemn, genți mari de fetru și niște bobițe ca măslinele ce s-au dovedit a fi flori uscate de ceai ce puse în apă fierbinte se deschideau precum un nufăr și se vedeau fantastic de frumos în căni transparente.

De la tine am plecat cu o cană turcoaz pictată de mână, unghii verzi, un dragon cu ochii roșii și aripile desfăcute, mănuși croșetate, ciocolată, portocale, frișcă și mirosul Cherry Blossom al gelului tău de duș. La mulți ani! Mâine e iarăși ziua ta, femeie frumoasă.

De la tine am plecat cu o lumânare parfumată și-o îngrijorare.
***
Sunt acasă. Mi-e bine. Încep să organizez un sfârșit de an cum nu s-a mai pomenit. Ca și senzație. Ca și plan de distracție aștept propuneri. Până atunci stau ascunsă în pilote călduroase, lângă pisici torcaitoare și-aștept zăpada. Back in my comfort zone. But not for long.
To the degree we’re not living our dreams, our comfort zone has more control of us than we have over ourselves.

Încerc să-mi învăț casa ce trebuie să facă dacă întâlnește o tornadă de Kansas. Sau măcar trucul casei din Up.

Dimineți cu gust de artificii verzi

Mi se disipă inspirația în aerul orașului ăsta. Ninge calm și în mintea mea e blank. Mi se pare fascinant ce fac și ce simt. Amestec arome și parfumuri, gust și mă entuziasmez, mă odihnesc și mi-e bine.
Chili nachos și Fanta Madness, clătite cu ciocolată și cafea fără lapte, portocale și pălincă, clătite cu șuncă și ciuperci și bere brună, porumb dulce și compot de piersici, vin fiert și stiksuri.

Sunt oameni care prin felul lor cuminte de a fi te fac să apreziezi lucrurile cuminți. Sunt oameni care prin felul lor pervers și vulgar de a fi te fac să vezi ceva vulgar în tot ce te-nconjoară.

Azi colind orașul în ninsoare, răscolesc tarabe și magazine vintage și mai târziu vă arăt cum m-a cuprins december coffee mugs insanity.

All I need to make it real is one more reason

Sunt lucruri pe care le facem din reflex. Dintr-un impuls de moment și le uităm senzația imediat. Am avut timp azi să mă gândesc la lucrurile pe care le-am făcut pentru ultima oară fără să știu că va fi ultima oară când le fac și nu le-am dat atenție. Nu le-am păstrat senzația.
Am văzut Griffin&Phoenix. Un film calm despre moarte. Un film prea trist.
Închide ochii și ia-mă de mână. Imaginează-ți o mașină caldă, o ploaie rece și-o stradă întunecată. Și liniștea.
Imaginează-ți o cameră cu geamuri imense, un întuneric luminat doar de farurile mașinilor și-un zgomot de filtru ce-mprăștie miros de cafea.
Imaginează-ți o mochetă aspră, pereții transpirați ai unei camere de la subsol sau demisol și-un iz de pisică impregnat în aer.
Imaginează-ți ninsoarea, sania și rimelul meu întins.

M-au căutat prieteni vechi în weekendul ăsta. Unul m-a sunat trist și obosit pe-o viață ce-a invidiat-o la mine. Acum doar a încercat să mă complimenteze că reușesc să rămân la aceeași vârstă. El nu mai are cum. Ar trebui să se întoarcă. Altul mi-a umplut casa de veselie și baloane de săpun confuzându-mi pisicile. Mi-a tratat ochii roșii plânși cu zâmbet larg și senzația că e același om.

Eu iubesc în continuare. Nu m-am oprit nicicând. Nu vreau să pierd nici un moment. Nu vreau să existe momente lucide în care să realizez că nu iubesc. E ca și cum m-aș nega pe mine. Modul meu de-a iubi nu s-a schimbat. S-au schimbat oameni și tablouri, scenarii, orașe și vieți.

Visez mult și colorat, apocaliptic, interpretabil și nebun. Ascult Vermilion Part 2.

The pure and simple truth is rarely pure and never simple

Trei săptămâni la rând e ziua ta. Trei săptămâni de la mulți ani, să trăiești mult și frumos, să zâmbești fericită și să predomine momente calde de împlinire.

Din lumea orcilor, dragonilor, cavalerilor, hobbiților, vrăjitorilor, eroilor, prințeselor, amazoanelor, aricilor, bufnițelor, cărților fantasy recitite, rochițelor purtate grațios și ligii celor mai frumoși bărbați iubiți să-ți iei cea mai seducătoare strălucire. Din lumea mea, mă ai pe mine.

Și din toate oscilarile o să nimerim la un moment dat în universul paralel ce ne convine amândurora și o să punem stăpânire pe el.

Later edit: Torturi… acesta, acesta, acesta, acesta  și acesta. Pentru tine.

Even if you’re on the right track, you’ll get run over if you just sit there

M-am obișnuit ca femeile să-mi complimenteze postările. Mă pierd când un bărbat o face. Inevitabil mă întreb ce o fi înțeles. Mi-e frică să întreb ce a înțeles. Nu vreau să sune acuzator sau a insultă.

Nu o să ningă niciodată peste un câmp de maci. Zăpada miroase a tine oricâte coji de mandarine aș presăra. Îmi place să știu cine sunt. Îmi place când apar oameni care mă fac să uit cine sunt. Și să vreau să mă redescopăr.

Mă uit la filme, mă plimb prin frig, mănânc gogoși pudrate și mă simt puternică. Nu-mi uit niciodată planurile și fiecare pas e în direcția potrivită. Îmi vine din ce în ce mai greu să public postările pasionale. Le scriu și le salvez și-apoi apăs spre publicare doar rândurilor oarecum neutre. Păcat. Sau poate-i doar o perioadă.

La întâlnirea bloggerilor gălățeni am cunosc oameni frumoși. Dar și oameni care nu mă iau în serios. Ah! cât de obișnuită sunt că viața să le demonstreze contrariul fără ca eu sau ei să cer sau ceară. Galațiul încă mai ascunde comori. Dar toate-s pe picior de plecare.

Nu m-am gândit să stabilesc locul în care mă aflu întrebându-mă dacă sunt singură, dacă sunt într-o relație, dacă vreau o relație, dacă am prieteni, dacă vreau altceva. M-am întrebat doar din plăcerea răspunsului și ordonarea emoțiilor dacă iubesc, dacă sunt fericită, dacă oamenii din jurul meu merită sau dacă eu merit ce primesc. Și după caz am dat, am răspuns, am evitat, am făcut pași înspre sau înapoi. Întotdeauna intenționat.

Mănușile, pisicile, globurile, eșarfele, brățările, insignele, laptopurile, cutiile, instalațiile și declarațiile te așteaptă. Hai. E prima noastră iarnă.

I wish I could write as mysterious as a cat

N-am reuşit să mă ascund. De lume, de invidie, de intrigi şi exagerări copilăreşti. Dar mi-am păstrat zâmbetul fericit pentru nopţi cu lună plină, cu ceaiuri calde aromate si planuri de excursii occidentale. Mi-am păstrat îmbrăţişarea pentru seri calde în compania unui bărbat frumos întins pe canapeaua mea roşie şi pahare de vin roşu. Mi-am păstrat pasiunea pentru acel ceva dinăuntrul tău care îmi răspunde doar mie. M-am hotărât să trăiesc doar la adăpostul oamenilor care ştiu să mă iubească cum vreau eu şi care îmi acceptă modul de a-i iubi înapoi.
Muzică bună, cărţi împrăştiate pe fotolii, cafele calde în căni termosensibile şi o aşteptare. Am apăsat butonul de standby pentru restul lucrurilor ce vor o rezolvare. Zâmbesc şi dansez în casă, în faţa unor pisici confuze.
Teoriile fantastice despre mine în minţile multora se prăbuşesc încet încet. Şi poate le revine imaginea mea clară la loc. S-a mai întâmplat!

Vine un timp în care aştepţi să renaşti în orice clipă. (P. Giddings)
O transformare ciudată îşi cam face loc în mine. Încerc s-o vindec ca pe-o boală. Mere coapte presărate cu zahăr vanilat, spumă de baie cu miros de șerbet de căpșune, filme siropoase, halat de baie cald și tricouri negre împăturite. După iarna trecută, merit o iarnă frumoasă. Cea mai.

Mi-e dor să scriu din dragoste sau chiar din inima bucăți. Poveştile sunt pline de inimi sfărâmate din dragoste doar pentru că poveştile sunt pline de dragoste.
Ma intrebam mai demult: … Dacă aş spune că mâine mă duc într-un loc frumos să respir şi să visez, câţi oameni ar şti să mă găsească acolo? Dacă aş spune că vreau să ascult o melodie, câţi oameni ar şti ce melodie e aceea? Dacă aş spune că vreau să cumpăr o carte, câţi oameni m-ar lua de mână şi mi-ar indica-o pe raft? Dacă aş spune că vreau să mă mut în alt oraş, câţi oameni ar şti în ce oraş?