De la ea am învăţat să cânt. Cântece patriotice. Îmi amintesc că mi-a dat şi un inel de plastic transparent pentru cravată de pionier. Eu le pierdeam. În clasele primare când eu purtam uniformă ea purta sarafan negru sau bleomarin. De abia aşteptam să cresc să fiu ca ea. Ştia atât de multe poezii şi le recita atât de frumos. Scria mult, cu stiloul chinezesc cu cerneală. Scria frumos tare. Am crescut admirând-o. Am crescut auzind de la ai mei că ea m-a dorit, că ea mi-a ales numele şi am simţit asta în fiecare moment toţi anii ăştia. Şi ori de câte ori am avut ocazia am spus că n-aş fi fost eu fără ea. M-a învăţat să cânt, să recit, să scriu, să ascult muzică, să apreciez muzica, să citesc, să citesc mult, să învăţ, cum să învăţ, cum să mă îmbrac, cum să vorbesc, să iubesc, să fiu. I-am purtat uniformele şi sarafanele, genţile de şcoală şi i-am folosit mapele, i-am împrumutat hainele şi bijuteriile, i-am mâncat mâncarea şi i-am ascultat pasiunile şi secretele, i-am urmat sfaturile(nu toate) i-am luat aparatele de gimnastică, i-am ţinut partea şi i-am mulţumit în gând de mult mai multe ori decât cu glas tare că există. La mulţi ani, Janett !!  

(foto)

 Brusc m-a lovit o stare de bine. Telefonul îmi sună Roulette. Zâmbesc şi încerc să-mi astâmpăr părul ciufulit ce îmi atârnă pe faţă. Sâmbătă noapte am cântat răguşit Iris, Compact şi RHCP la un pahar de bere şi o pizza, sarbatorindu-l pe G în lipsă. În Bucureşti el viziona Inception. Duminică am cântat la o chitară spartă şi-am păzit un grătar cu miros de pastramă. Ce trebuie să mi se întâmple mie mi se va întâmpla fără doar şi poate, şi nu-i o resemnare ci o hotărâre.  

 Well, I hate to break it to you, but there is no big lie. There is no system. The universe is indifferent! (MadMen).  

  

 Gând paranoic şi paradoxal. De obicei se-ntampla ceva rău când stările astea mă acaparează.  Astăzi am să mă plimb. Trei sms-uri ofereau ceai cald în Geenie. Un altul oferea doar un răspuns.  

 Parfumuri, pixuri şi prezervative. În timp ce eu primesc pernuţe Viva, dulci şi un Latte. Am inventat o probă personală pentru prieteni buni: dacă pot urmări un film de groază în prezenţa ta atunci înseamnă că prietenia noastră dă cu plus. Şi încă n-am văzut REC 2.  

  

 Tu ai un buton cu care-mi pui viaţa-n Standby. Din când în când, fără să realizezi deci neintenţionat mă repornesti şi îmi dai drumul să trăiesc. Dacă îl rătăceşti în timp ce eu trăiesc, am să mă rătăcesc şi eu. 

(foto via richie’s tumblr)

Coletul, geantă şi eu. Nimeni nu-mi pune limite. Au încercat şi au realizat că râd sau caracterizează prost a mea rezistenţă. Şi putere. Etajul 13 şi capătul lumii. Nimeni nu-l vede pentru că nimeni nu-l caută.

 Ştiţi scenele din filme cu plajele alea curate la apus, cu valuri mici şi vânt cât să te încălzească cineva? Superb… ai vrea acolo… Şi de ce nu încerci s-ajungi? Cine te opreşte să-ţi pui ca destinaţie finală o plajă americană sau o Bora Bora? Cine te-mpiedica să îţi încerci norocul ca artist în marele măr. Apartament micuţ şi bani cât de-o cafea de tonomat. Oricine are şansa şi dreptul la ea. Nimeni nu spune că-i uşor. E visul greu, atârnător, dar e al tău. O iarnă rece în Viena. Fulare groase şi plimbări pe pietonale. Chirie scumpă şi încălzită de respiraţiile noastre. O toamnă caldă la Paris. Periferie rezidenţială. Muncim prea mult şi n-avem timp de noi. Plecăm un an în Germania. Măcar cât să îmi ordoneze gândurile. Accesul la cultură ne ţine suspendaţi în timp. Vara suntem nomazi între concerte şi tabere de muzică. Nu-i viaţă de trăit ‘o viaţă’ dar e tinereţea perfectă, e dragostea cea mai frumoasă, e nebunia şi puterea. Ireversibile. De ce s-aştept şi mai ales pe cine? Învăţ cât să pot şti de toate. Experimentez cât să pot să îmi spun părerea. Creez cât mă îndeamnă inimă. Iubesc mai mult decât credeam. Prin, pe şi cu tine.

Confortul monoton mă debusolează. Planurile de pensie şi viaţă familistă mi se pare că paralizează simţurile. Monogamia propovăduită cu clasul demn de ‘doamna bine’ îmi face rău. (să te căsătoreşti la 22 de ani convinsă că al tău bărbat e conştient că toată viaţă îi va fi interzis sexul cu altă femeie… şi ce femei mai sunt pe lumea asta… şi cum vei arată tu în ceva ani…) În fine. Eu nici măcar mie nu mi-aş interzice asta. (Smirk) N-am fost şi n-o să fiu geloasă nicicând. Nu pe aspecte fizice… whatever… nici pe nimic. Mi-e rău când mă gândesc la aceleaşi ‘.’ dispreţuind the art of porn. Come on! Voi pentru ce trăiţi? How do you spell ”ORGASM”?  

  Şi mă gândeam că am iubit femei frumoase cu totul altfel decât iubesc bărbatul. Altfel de dragoste. Şi câteodată exact la fel… la început… indragosteala e identică… doar sentimentul evoluează diferit. 

 Ah, ce mă derutează invidia. Aia neproductivă şi cu răutate.  Cam ce câştiga un om invidios ce scuipă negativisme? 

 Strâng toate gândurile astea într-o bocceluţă şi urc în tren. Nici n-aş şti să mimez  o viaţă de femeie măritată de 5 ani, cu rate pe următorii 30 şi job serios de birou. 

 Dar până la urmă ce legătură are forma cu fodul? Irefutabilă, aş spune. 

Oricum, convenţia-i aşa: dacă trăim cu scopuri diferite şi dedicate, dacă alegerile ne sunt personale atunci opreşte-te din a mă invidia! Din simplul fapt că ce am eu tu ai putea avea prin doar puterea minţii/o simplă răzgândire, ce-ai tu eu trebuie să-mi construiesc (cu ipotetica şi improbabila dorinţă). Zâmbeşte-mi, laudă-mă and then go back to your boring life! 

 Am început să-ţi înţeleg al tău septembrie, acum că al meu gând e-acolo. Dacă-s distrată şi absentă e pentru că nu-s unde vreau să fiu. Dacă-s prezentă şi implicată, enjoy! 

 Azi un mesaj m-a luminat. Nice shoes!! Şi mi-am privit botinele convinsă că el ştie, din biroul lui corporatist din capitală cu ce botine am ales azi să mă-ncalt! Full moon, my friend! Grab a whiskey jar and a coke and come down here to celebrate! Your birthday, whatelse?!

(foto)

Hypocrite with no real use – I’m alive: what’s your excuse?

 Momente de putere. Încleştez dinţii şi pumnii. Ştiu cine sunt şi ce fac. În faţa mea vorbeşte calm şi curat. Nu te-agita şi nu-ncerca să-nşeli privirea mea. Dacă simţi dispreţul, îl meriţi. Nici prin cap să nu-ţi treacă ideea că ai putea să mă distrugi, faci să sufăr sau măcar atinge. Cu o vorba? Hmmm. Copile, da-ţi două palme şi întoarce-te la jucăriile tale. Lasă dragostea în mâinile celor care ştiu ce să facă cu ea. Lasă dragostea celor care ştiu s-o consume nu să vorbească despre. Eşti la nivelul bârfelor şi intrigilor, eşti la nivelul neruşinării şi tupeului prostesc. Când o să-l depăşeşti, obrajii îţi vor fi mai roşii şi nu vei mai simţi invidia de-acum.  Până atunci ascultă-mă pe mine cum îţi pot spune telepatic, cu zâmbet sigur şi firesc că ai exact atât cât meriţi şi nu o să primeşti nicicând mai mult decât eşti tu dispus/a să oferi!

 Până atunci eu strâng în braţe şi muşc şi râd cu capul dat pe spate, dansez cu becurile stinse şi mă sărut minute-n şir şi-apoi iubesc şi muşc şi strâng, apuc, sărut şi-oftez încet gândindu-mă la semne vineţii pe piele din care aş face o salbă ce-şi schimbă zilnic culoarea până trece de tot.

Mi-e bine. Îţi mulţumesc că te întorci, chiar dacă rar şi de departe, doar pentru mine.  Îţi mulţumesc că îţi închini secundă cu secundă, timpul de-acasă, mie şi nimănui altcuiva. Cu riscul de a provoca o isterie-n masă.  

Prieteni buni, dimineţi cu ceaţă şi iubiri neîncepute încă, se-nvart puţin mai repede decât pot suporta. Noaptea mă plimb de mână cu tine, prin ploaie, cu glugile pe cap. Azinoapte la 1, te-am oprit brusc şi ţi-am  spus că te iubesc. Cu zâmbet tremurat, cu lacrimi în ochi şi cu tot ce trebuie să sustina o declaraţie adevărată. Si cu sărut. Suntem de-o viaţă împreună şi nu m-am săturat de-a te iubi ca la început. 

Dulcegării fatale traficului.  

   Nu-s fericită. Decât când vine şi mă strânge-n braţe. De-acea mai mereu stau pregătită-n forma îmbrăţişării lui.
   Îmi place ceaţa, îmi place vremea rece de-acum. Mă asortez.
   Dacă aş fi a ta şi-ai fi al meu/a mea ar trebui să îmi suporţi duminicile dimineaţă când mă trezesc mult prea devreme să bântui casa cu o cană de cafea fierbinte-n mână. Să mă suporţi cu muzică prea tare şi prea grea, sau fredonând şi savurând combinaţia de Badea cu House. Şi-apoi să mă laşi să mă scufund în aţe colorate, lipiciuri şi agăţători de cercei, boabe de cafea, sfoară şi brăţări colorate. Ţi-aş permite alintată să râzi de ochelarii de pe vârful nasului şi să mă răpeşti mesei de lucru doar că să faci dragoste cu mine… poate şi-o baie-n spumă inghesuindu-ne în cada mică…  

Înjurături şoptite când degetele mi se lipesc cu superglue, zâmbet victorios când finalizez ceva, declaraţii ţipate dintr-o cameră în alta, exclamaţii de trup fierbinte aruncat în aşternut rece.  

Deşi mă ştiu aşa de-o viaţă, pe mine toamna asta m-a schimbat de tot. Deşi te iubesc de-o viaţă, toamna asta m-a îndrăgostit iremediabil de tine. 

Ca să mă iubeşti! Useless! I love you by default! 

 Prosoape negre şi salate orientale. Diseară te oblig să mă dai cu ojă şi să-mi faci şuviţe ondulate. Sweeeet! 

  

 8 ore pe care le număr în covrigei vanilaţi şi lenea de a face un ceai. Mă seacă oamenii proşti, inculţi, stupizi şi mitocani. Am senzaţia că toţi oamenii destepţi au plecat toamna asta. Mă uit în jur şi nu văd urmă de sclipire, măcar o încercare susţinută de privire superioară, măcar o frază rostită inteligent, măcar un argument sau o întrebare mindblowing.  

  

 Ordine date doar că să fie date. ‘Schimbarea revizuirii’. Mă doare capul.  

  

 Murmur incantaţii pe melodii ştiute pe de rost. Te iubesc din memorie în moduri inventate zilnic.  

  

 Ieri mi-am dat seama că m-am îndrăgostit de Ashton Kutcher pentru că am văzut extraordinar de multe filme cu el şi nu-mi amintesc de nici unul, nume, acţiune sau distribuţie. În schimb mi-l amintesc pe el perfect. E ca şi cum două ore mă uit doar la el. Superficială concluzie. 

( foto via richie’s tumblr)

Trăiesc în tine. Eşti cald şi moale ca o canapea confortabilă ce a luat forma corpului meu. ‘Te iubesc mai mult decât credeam…’ ‘Şi eu te iubesc mai mult decât credeai’. Îmi vine să râd când îmi dau seama. Zâmbesc cretin ţinându-te de mână. Ai slăbit şi ţi-a crescut părul… îţi spune cineva… mă întorc şi mă uit la tine întrebătoare, te văd la fel. Ronţăi un biscuite pătrat. Mare cât un seminar la algebră. N-o să te iert pentru cerceii africani pe care nu mi i-ai luat. O să-ţi aduc aminte toată viaţa. Şi asta e un lucru serios şi grav, tu de ce râzi?! 

 La târgul de handmade am vândut mult. Acum ne luăm online minute orange şi jackete groase de iarnă. Cred că nu suntem întregi la minte! Suntem jumătăţi…