Category Archives: shampoo bubbles

Gara de Nord

by

Va scriu dintr-o sala de asteptare infecta in care eu am realizat ca nu mai am ce astepta. Si cel mai rau imi pare ca de acum incolo am sa ascociez Bucurestiul cu sentimentul asta rau pe care-l am acum. Si-am sa-l urasc.

O cronica urata, o minivacanta ratata, un loc II la ITFest, dezamagiri cat nu pot cara inapoi acasa, lacrimi cat sa umple toate metrourile cu care m-am plimbat si un sentiment negru ca directia pe care n-o zaresc defel. 
Un rapid o sa-mi tacane in urechi 3 ore jumate, o durere o sa creasca exponential si o distanta se va micsora aiurea si nedorit. Nu vreau nimic. Nu cer nimic. Sfarsitul lui noiembrie.

Subconsciously, I find myself rewinding our love scenes in my daydreams

by
(my tumblr)
 Jose Nunez citit la Monica. My mood today.

  The only aphrodisiac I need is your voice, hearing you speak my name, beckoning me to answer, telling me you want me. So I tell you that you’re the answer to every question I’ve ever had about love!

Without words I use my tongue to tell the tale of us tracing your shadowscape kneeling before you my eyes feast upon your masculinity and all its divinity and I praise you because all of that is for me. 

   I begin to indulge myself of your delicacies, digesting semi-sweet dark chocolate decadence as it melts dripping down my chin. Your taste is something that I ever couldn’t re-create! …Needing every atom of your anatomy…  Necessity is placed upon me knowing you are the source of my serendipity, dipping in and out of me stroking more than my consciesness. Subconsciously I find myself rewinding our love scenes in my daydreams, seeing that face you make when you’re making me cum and it makes me want you right there and then… 

   Thinking of you in inappropriate places I get tingling sensations in private locations where I wish to be caught between a rock and your hard place…  as wetness develops my legs begin to open and my spot turns to a backdraft and all I want you to do is extinguish it.. 

You know my body like the back of your hands and touch me and send me into ecstacy! 

  My thighs quiver in anticipation of deep penetration which gets me high… Body rising, sweating, panting, make-up melting, pulling my hair and scratching my back… 

  I get a temporary case of tourettes because all I can say are four letter words in a four octave-range screaming your name... 

  I see your tongue pink between your lips and I want it between mine and I struggle as you lick torturing me I try to get away but not really … Running out of room begging for more up against the wall that has been scuffed by my stilletos,  again you pry apart my thighs and tell me to be still  and I willingly submit to you because I love the way you dominate me demanding that I cum for you so I do as I’m told …

  You’ve molded me so I’m good to no-one else but you. You’ve conquered this once orgasmicless world and multiplied it again and again! 

  My face radiates with after-glow, my pillow scented by you… a fragrance which haunts me… My room smells of the best sex! I, covered in body prints and finger prints and you above me, your name written indelibly upon my body in your genetic history 

And nothing else matters

by
(Hippie Hippie Shaker)
O să închid ochii şi o să-mi doresc o dupamiaza liniştită cu lapte cald şi femei frumoase. O să-mi doresc un drum bun şi neplictisitor şi-o capitală primitoare ca zâmbetul Dinei. (despre socializarea gentuţelor marca peticel o să vă povestesc altădată). 
 Şi-apoi o să caut capitala în îmbrăţişarea ta strânsă, în privirea ta acuzatoare şi în glasul tău alintat. 
 Teren neutru, uliţa Rafiei, cadouri grele şi parfumate, tu într-o parte şi ea în alta. Grup hug. Fiecare va caută în fiecare schimbările. Fiecare va poza în bine şi-apoi în dor. 
  
 Mă voi cuibări bine de tot în tine şi voi retrăi acelaşi vis al dimineţii. Visul dimineţii perfecte trăite e un fel de singura promisiune de care aş avea nevoie de la tine/oricine. Nu cereri şi promisiuni scrise, nu momente clişeu şi declaraţii pompoase, nu planuri celebre şi ţinte îndepărtate. O dimineaţă visată, trăită şi mult prea simplă mai presus de anotimp pentru că vara mi-ai oferit-o în umbra storurilor cafenii, toamna cu răsuflarea rece şi-mbratisarea strânsă, iarna lenevind până târziu înfăşurat în pilota mea galbenă şi cântându-mi mai apoi în telefon let it snow! de pe drum.  
 Se spune că atunci când eşti aproape de moarte îţi revezi toată viaţă în flashuri de clipe fericite, un fel de regretare a ceea ce pierzi în momentul ăla. Când îţi întâlnesc privirea mor de fiecare dată puţin revăzând o mulţime de clipe fericite trăite cu tine dar cu frica că nu o să le putem întrece. Şi-apoi tu îmi demonstrezi contrariul.  
  

LiZzzz

by
   Sunt foarte obosită. Aud târziu şi de undeva departe. Fiecare clipire e aproape dureroasă. Zâmbesc cu clătinare de somnambul şi îmi întind braţele în sus. Mă feresc de cafea caldă acum. E calea sigură spre un somn incomod cu obrazul pe birou. Ies la aer rece şi încerc să focalizez oamenii din jurul meu. Mi se pare că vorbesc prea încet iar după ce îmi dreg glasul mi se pare că nu mă mai aud deloc. Zâmbesc obosit şi dau din mână a lehamite. Lasă! Nu-i foarte important… Energie consumată până la ultimul strop, baterii descărcate şi nevoie de somn adânc. Până mâine la aceeaşi oră… 
    Obloane trase, Pespi torcând şi pilotă moale. Întrebaţi-mă… V-aud… 

Wind chimes

by

    Caut mistere şi dau înţelesuri ascunse fiecărui lucru mărunt. Cred doar în stări de bine date de culoare, aromă, formă sau înţeles. Nu cred în forţe rele şi farmece. Nu cred în lucruri cărora să le dăm noi puteri dăunătoare, nu cred în acatiste cu scopuri rele. Nu au cum să aibă succes pe un om bun ce îşi cunoaşte inima şi mintea. Cred în lucruri şi amintiri dăruite, cred în înţelesuri date de noi doar ca să păstrăm timpul, momentul, clipa sau sentimentul. Cred că ceva-ul în care crezi cu tărie funcţionează. Dar doar pentru tine. Cred în tot ce face bine. Funcţionează pentru mine. Cred că un sentiment bun e mai puternic decât unul rău. Cred în puterea noastră de a face. Cred în fericire şi mi-e ciudă că mulţi şi-o reprimă. Nu cred în orgoliul extrem. Mi se pare copilăresc şi nociv. Cred în principii personale şi coduri de etică inventate deja dar adaptate vieţii mele.
 Wind chimes, dreamcatchers, message bottles, the eye of providence, voodoo dolls, lucky mojos, love and friendship bracelets, cats, coffee and shampoo bubbles. 

Cu zâmbetul pe buze

by
Dragostea te face oarecum mai frumos. Suferinţa mai distins. Dorul doar doare fericit. Câteodată o singurătate impusă e soluţia. Prieteni noi se inventează dintr-un amestec prea bizar de molecule. Prieteni vechi şi-aproape uitaţi, apar, cerându-şi bucata promisă din mine. 
Am vizitat o mansardă nouă. Mie, în cap, mansardă mi se însoţeşte aproape obligatoriu de veche. Plină de praf şi pisici. Îmi plac oamenii care îşi construiesc mansarde noi, cu lemn, bârne pe mijloc şi pisici. Fără praf.
Posed, în posesia mea un lac de unghii numit  ‘Midnight Blue’ de la  SinfulColors.
Ca să îmi amintesc vreodată  trebuie să spun că această duminică la mijlocul lui noiembrie e călduroasă şi luminoasă. Şi îmi aminteşte de un mijloc de decembrie când mă plimbam printr-o Veneţie pustie zâmbind la certitudinea că îţi e dor de mine. Îţi aminteşti?

People like you are the reason people like me need medication

by
Just a joke. M-a ajuns oboseala după o săptămână plină. Când n-ai noroc la cărţi de joc ai noroc în dragoste. Jumătate de seară m-ai iubit, jumătate nu. Trecut de miezul nopţii. Baie fierbinte păzită de pisică neagră şi intrigată de spuma plutitoare. Citesc o carte mov despre o pisică deşteaptă (o carte deşteaptă despre o pisică mov – ce chestie!). Am citit-o online. Am pariat pe cartea asta pe atunci nepublicată. Acum are altă savoare când dau pagină după pagină.  
  
 You are gonna be the one who saves me… ? (Oasis pe Rockfm) 
  
 Mi-am făcut planuri pentru sfârşitul ăsta de săptămână. Planuri să nimic. Inbox gol. Inbox pliiin. Salvat. Previzualizat şi publicat. Mi-am dat seama de prima impresie pe care o fac eu sub forma primului gând în mintea interlocutorului: ‘Ma sperie!’. Sigh… Eu, care mă manifest calm şi cald?! Eu, care nu mă bag în seamă ci îmi ocup spaţiul meu analizând şi niciodată cerând dar întotdeauna acceptând? Eu, care nu ştiu decât să iubesc, să cresc pisici, să beau cafea şi să fac brăţări din noduri? Eu. Sperii pe toată lumea. Condiţie esenţială ca să rămână lipiţi, mai apoi, forever de mine.   
 Anul ăsta o să fac multe cadouri de Crăciun. Pentru toată lumea. Zic. Până îmi trece. 

Welcome November, with your rain, and my memories…

by

   Your skin to skin touch is relaxing and reassuring, off-putting and gentle, soothing and stimulating…  this kind of touch that bond us together in ways that transcend words or in situations in which words may not help… 

   Nopţile întunecate dau stări moi dar cu vene pline de sânge înverşunat. Iubesc când vreau şi cum vreau. Cât vreau nu-i o opţiune. E doar maxim. Aseară a fost vreme frumoasă de stat pe balcon înfăşuraţi doar în pilotă. Picioarele ne atârnau fierbinţi pe merele roşii întinse pe jos. Totul are un sens spre o senzaţie. Păpuşi voodoo, dreamcatchere, pisici negre, friendship bracelets, coffee beans, rockfm, beţe de tobe şi pastile de migrenă.  
  Sunt încă ameţită de discuţii, filme şi idei şi-mi place. Îmi place când reuşesc să transform realitatea în ceva ce am senzaţia că doar noi putem vedea. Ne lipim zâmbetul superior pe faţă, cel care spune exact câte mistere ale universului am dezlegat, şi contagiem mediul înconjurător cu microbi de putere.  
 All that we see or seem/Is but a dream within a dream. (E.A.Poe) 
  Râd înfundat. Cum să-ţi trăieşti viaţa construindu-ţi propriile definiţii limitate şi rigide pentru fidelitate, gelozie, dragoste şi familie?! De ce să te iroseşti aşa.  
   Sunt fericită că există oameni cu care pot tăcea o noapte întreagă, oameni cu care pot să beau şi să filosofez aberant ore în şir, oameni pe care să-i iubesc până mă doare coşul pieptului, oameni de care să-mi fie dor când nu-i văd/aud o zi, oameni care nu acceptă ci caută şi cer, descoperă şi fac, oameni care dau la fel de mult cât primesc, oameni pe care nu-i cunosc dar aş vrea, oameni care mă înţeleg, oameni care mă iubesc tare de tot, oameni care mă invidiază prostesc, oameni care au încredere în mine, oameni care n-au încredere în mine şi cărora viaţa mea le demonstrează contrariul, oameni.  
   Şi-apoi sunt fericită că exişti tu şi că am cui să îi înşir toate ideile mele. 

The rush

by

   M-a cuprins o silă de toată lumea şi-un dor de tine. Mă alint moale şi lejer, mijesc ochii şi te aştept. Hai, mă!  
   Când totul se rostogoleşte puţin prea repede, chiar dacă s-ar roti în loc, uit cine pe cine aşteaptă dar niciodată  unde. Cine pe cine iubeşte e doar un moft. Eu când aştept te-aştept pe tine. Pentru că tu mă iubeşti. Şi tu doar pe mine m-aştepţi pentru că te iubesc. Şi ne iubim că ne-aşteptăm şi ne-aşteptăm că ne iubim. Şi iar ne-amestecă timpul ăsta de-a valma de uităm când şi pentru cât timp.  
   O bucată din mine se plimbă pe alte străzi şi respiră alt aer. Şi trebuie să mă accepţi aşa o perioadă. Neintreaga. Ce a plecat din mine cere de zece ori mai mult pentru a mă întregi. O fizică bizară ce nu o înţeleg.  
   Noiembrie e blândă şi îmi acceptă încă tenişii. Decembrie o să fie rea şi murdară. Ianuarie grea şi-n februarie cea mai frumoasă zăpadă o să ne spele. 
    Mă uit la Fringe. 
   Ştii că nu ne rămâne decât să ne întoarcem în dormitorul maro, să dăm caloriferul la maxim, să răscolim cearşafurile negre şi să facem III III II pe perete.  

    My intensely pleasurable sensation experienced immediately after touching your skin.

Post scris din cuvintele altora… pastel de toamna…

by
(foto)

My ultimate irony… aseara m-am ghemuit nebuna in tine. Ma aparai de frig, de oboseala si de fum de tigara. 
I have screamed until my veins collapsed
I’ve waited as my times elapsed
Now all I do is live with so much fate

Simpleton, impromptu… I wanna dress in your insecurities…

M-a sunat Janett inainte sa deschid RockFM-ul si sa aud. Si mi-am amintit de volumele mari si negre pline de versuri din biblioteca de la Braila.

Pe muntele negru de frunza de vară
Te chem cu accent brumariu să te sperii
Când spicul de toamnă dă-n spicele verii
Şi cade lumina şi trage să moară.

Şi sunt întrebări prin natura puzderii
Şi sfârâie ploaia dintâi ca o ceară
Şi vara ne-nchide în toamna afară
Femeie, bărbat sub pecetea tăcerii.

Aicea la munte mai poate să spere
Şi cel care moare că moartea-i departe
Şi noi să fugim şi să scriem o carte
În ea cuprinzând ale toamnei mistere.

Că suntem în lume pe-acolo prin partea
Pe unde întârzie poşta şi moartea.


Tresar nervos. Mie mi-a placut. 


Stii unde a zis el “Aici aş muri de o mie de ori.” ? Stii cum ii aparea lui orasul frumos ce il cuprind dintr-o privire pe geamurile mari ale camerei tale? ” Un creier cu gânduri aprinse în el.” 
O sa mergem in parc cu volumul ala mare si negru semnat frumos cu scris alb, o sa te-asezi intins pe iarba si-o sa-ti citesc versuri de Paunescu. O sa fie felul nostru de a-i onora memoria.