Category Archives: Coffee

De-o vineri de primăvară…

by
Arăţi mortal în sweatpants. Chandler îi purta zile-ntregi când era în depresie. Tu azi erai fericit. Crenguţe înflorite şi patru mailuri. Şi-a lansat Lia genţile pe Blogul de lucru manual. Două sunt ale mele. Una purtând-o şi una aşteptându-mă să o iau.
Urmărind-o pe Constance am citit ceva bun la ea. Scris de Coelho. Care sincer mie nu mi s-a lipit de suflet după trei cărţi citite integral şi una neterminată. Nu prea m-a mişcat. Deloc. Uite că acum parcă mi-a sunat frumos, adevărat şi curat textul. Reproduc via Constance:

Femeile imature îşi păstrează agenda complet goală şi aşteaptă să le sune un bărbat. Femeile mature îşi fac propriile planuri şi îi spun cu graţie bărbatului pe care îl apreciază că este binevenit în acele activităţi la care doreşte să participe.
Femeile imature vor să-l controleze pe bărbatul din viaţa lor. Femeile mature ştiu că, dacă bărbatul este cu adevărat al lor, controlatul este absolut inutil.
Femeile imature îl „verifică” pe bărbatul care nu le-a sunat. Femeile mature sunt prea ocupate ca să observe că el nu a sunat.
Femeile imature încearcă să „înlănţuiască” un bărbat utilizând sexul. Femeile mature ştiu că numai sex-appealul de tip mental poate determina un bărbat să vrea să te „înlănţuiască” el pe tine.
Femeilor imature le este frică de perioadele în care sunt pe cont propriu. Femeile mature apreciază aceste perioade şi le utilizează ca timp preţios, în care poţi realiza mari progrese personale.
Femeile imature ignoră „băieţii buni”. Femeile mature ignoră „băieţii răi”
Femeile imature sunt permanent îngrijorate că nu sunt suficient de frumoase sau bune pentru un anume bărbat.
Femeile mature ştiu că sunt suficient de frumoase sau suficient de bune pentru oricare bărbat.
Femeile imature gândesc că un bărbat care plânge este un bărbat slab…
Femeile mature îi oferă acestuia un umăr pe care să plângă şi o batistă.
Femeile imature vor să fie răsfăţate şi îi spun asta în mod răspicat bărbatului lor.
Femeile mature îi „arată” bărbatului ce înseamnă răsfăţul şi îl fac să se simtă suficient de confortabil ca să poată răspunde cu reciprocitate fără teama că-şi va pierde „bărbăţia”. 

Femeile imature se îndrăgostesc şi vânează obiectul afecţiunii lor până în pânzele albe, ignorând toate semnalele pe care le primesc şi toate realităţile care nu se potrivesc cu iluziile lor dragi.
Femeile mature ştiu că, uneori, cel pe care îl iubeşti nu te poate iubi pe tine şi îşi văd de viaţa lor mai departe, fără amărăciune şi furie

Amalgam.

by

 

 Greu de urmărit. M-am întors calmă. Atât de calmă încât nu am puterea să mă agit să explic toate lucrurile pe care aş putea sau aş avea de explicat. Drept pentru care am să le înşir alandala. Munţii aveau zăpadă pe vârf iar acvariul meu nu e curăţat încă. Ruşine. La munte e ceaţă cât să te facă să dormi, soare cât să te facă să te zbenguiesti, ploaie cât să te răcoreşti şi linişte cât să te odihneşti. Acasă era un premiu de la Cami şi unul de la S, un articol scris de mine pe doipedoi.com despre “mulţumesc”, şi un blog pe nume Cute boys with cats ce trebuie interzis pentru că mi se pare foarte periculoasă această expunere de diapozitive cu genul ăsta de vecinătăţi. Extracuteness via Pisică movica. 
 Într-o singură zi am reuşit să adun la mine toate femeile pe care îmi doream să le văd. Am primit cercei unicat de la Ale, am avut ocazia să văd fusta Pisicii deteriorându-se rapid, pe Dina purtând dresuri rupte, cu mândrie, pe Simona organizând concursuri de mis Club Planet şi peste toate, magnoliile au înflorit!
 E primăvară şi oraşul e plin de oameni frumoşi care am senzaţia că-s din altă parte şi că-s doar în trecere pe la noi. 
 Împrejurările în care am realizat că peştii au activităţi peşteşti şi cozonacul se bureţeste în lapte nu pot fi reproduse în scris.

 Printre altele e frumos să faci brăţări pe un fotoliu moale, la etaj, în dreptul unui geam ce dă spre munte şi sub o scară ce duce în mansardă. Brăţările mele fotografiate frumos de Ale sau scanate mai puţin frumos de mine. Şi aici.  Feel free to choose one.

Cum îmi transformi realitatea

by
 (foto)
Drum lung în faţă presărat de declaraţiile noastre cretine. Şi eu. Last one. Oprim des şi ne plimbăm de mână prin benzinării străine. Se schimbă aerul când ne apropiem de munte. Conduc prea repede, schimbă muzica! Piatra Neamţ pe înserat. Uite-un castel… e o biserică… o catedrală în pădure. O curte mică cu flori şi o fereastră luminată de o veioză. O pisică siameză ţinea nasul lipit de geam. Am încetinit. Un cimitir în trepte pe deal, în Bicaz. Candele roşii aprinse la fiecare cruce. Noapte. Munţii. Ne cazăm leneşi într-o mansardă cu balcon şi lenjerie cu păpădii. Îmi zâmbeşti iar şi uit orice altceva. 
 După două zile şi-o noapte am descoperit că am wireless. 

The unrequited dream

by
Mă chinui să lansez un blog. Şi încă unul. La apă. Ca să sune ca şi cum mă chinui să le înec. Mă relaxez numărând noduri colorate şi colecţionând priviri. Un bărbat frumos mi-a dăruit azi un strugure sărutându-mi degetul arătător. Omul ăsta e original în gesturi, declaraţii şi cadouri şi după patru luni dar sinceritatea lui azi a durut cu fiecare boabă albă strivită de cerul gurii mele şi refuzată de tine.
 Vreau linişte şi relaxare.
 Câteodată mă gândesc că îţi consum din energia ta cu ale mele toane şi plec în căutări nebune de oameni faini cu care să împart măcar o parte din gândurile cretine ce ţi le vărs necontenit. Şi nu găsesc. Dau numai peste tonţi şi toante. Şi-apoi aştept. Aştept o femeie frumoasă şi nebună. Alintată şi răutăcioasă. Care se plimbă în soarele asta cu părul nepieptanat şi cu rimelul întins. Care în dispoziţiile vesele şi agitate ascultă rock blând şi vechi şi în momentele moi şi adormite ascultă rock greu şi tare. Care râde vesel când se gâdilă, pleacă atunci când ar trebui să se certe, cântă când ar trebui să declare, dansează când ar trebui să ceară. Care adoră să i se joace în păr, să i se şoptească în ureche sau să primescă declaraţii clişeu. Care iubeşte pisicile, florile şi băile în spumă şi suportă consumul excesiv de cafea.


Asculta mai multe audio Muzica 

Acasă la mine

by

   (foto)
    Ştiu un loc unde e cald şi miroase a ulei esenţial. Unde e lumină  odihnitoare din lampadare mari de hârtie şi dintr-un acvariu cu peşti coloraţi şi plante plutitoare. Unde paharele de şpriţ slab din vin roşu scot clinchete frumoase aşezate pe masa de sticlă şi  cerculeţele de fum le pierzi din ochi în umbra monitorului. Unde  perdeaua de voal îţi arată noaptea fără lună şi boxele înalte  redau doar muzică orgasmică. Unde canapele roşii şi perne imense sunt pline de mărgele de lemn şi aţe colorate turbat. Unde  tuburile de lemn africane tac, clopoţeii chinezeşti de vânt fac  zgomote discrete, dream catcher-ul indian funcţionează şi masca  veneţiană doar priveşte. Unde pierzi miezul de nucă în covorul pufos şi găseşti  boabe de cafea peste tot chiar şi în lumânări. Unde tapetul cu flori mici e desenat cu marcar negru şi stăpân e doar tabloul mare cu nud de femeie pictat pe catifea. Unde se simt pernuţe moi de felină călcând încet pe gândurile tale şi etajera din baie e plină de pietricele mici de marmură albă. Unde o cuşcă mare cât un castel are încă odăi neperindate de doi peruşi iubaciosi şi bucătăria are draperii grele de catifea albastră. Ştiu locul ăsta care e la fel şi pentru mine şi pentru tine. Singura diferenţă e că eu încui întotdeauna uşa de două ori când plec la serviciu, tu doar o dată…

I miss your skin like hell

by
   Mi-e atât de dor încât am senzaţia că eu ţi-am inventat gustul. Îmi imaginez îmbrăţişări în care să-ţi absorb cât mai mult mirosul. Inventez apropieri în care să-ţi simt cât mai mult trupul.
    Mă scutur şi zâmbesc amar. Mă întorc obosită spre ce mă aşteaptă: poveşti încâlcite şi furtuni din ipocrizia unora sau zile aglomerate la muncă.
    Doi oameni atât de urâţi încât se merită în relaţia lor murdară şi pătată. Zâmbiţi-vă ştirb şi bucuraţi-vă reciproc de atingerile voastre scârboase. Lăsaţi restul lumii în pace. Nu ţine de zona voastră de interes personal. Încă nu aţi înţeles că nu vă rămâne decât să muriţi avându-vă doar pe voi? Nimeni altcineva nu vă mai vrea la fel cum nu vă mai vreţi nici unul pe altul dar atât v-a mai rămas. Nu-i vina noastră că viaţa voastră e urâtă şi fără altă ocupaţie decât invidia pe fericirea noastră comună. Inspiraţi doar milă.
 
    Fac duşuri calde de oameni frumoşi şi destepţi. Muzică bună, planuri şi vise în culori şi relaxare cu pahare de vin roşu şterg stările urâte şi fac loc satisfacerii dorului.
    În sfârşit încep să conturez în gând viitorul. Cel apropiat are forma ta în cearşafuri şifonate. Cel mai îndepărtat are aromă de concerte, culoare de dupamieze în parcuri calde, întinşi pe iarbă şi consistenţă de oraşe occidentale. 

"Suntem molecule de drum"

by
Zi calmă cu ceşti mari de cafea fierbinte. Mă oxigenez cu fraze scurte şi mă foiesc leneş în alungarea plictiselii. 
 Aforismul sănătos înseamnă maximum de gând în minimum de cuvinte.  
Chef pe Titanic  Vasile Ghica
 “… Alergăm după propria noastră definiţie. Eu caut cărarea care nu se va sfârşi odată cu mine. 
 Să ne menţinem în devenire!
 Artistul are o curiozitate de copil rămas singur acasă. Şi nu-i aşa? Ne incită terbil uşile pe care scrie “accesul interzis”.
 Câteodată caut plin de curiozitate jurnalul de bord al oglinzii mele şi apoi sper să am o relaţie decentă cu timpul.
 Scriu pentru a-mi achita o infimă parte din datoriile uriaşe faţă de cărţile pe care le-am citit, scriu ca să-l găsesc pe cel ascuns în mine. Aş vrea să pot scrie cu voluptatea cu care citesc.
 Studiază oamenii, nu-i frunzări!
 Unii nu rămân din dragoste decât cu transpiraţia
 Nu vreau să am dreptate împotriva iubirii. Iubirea este o chestiune de explozie, nu de antrenament. De regulă în iubire te atinge un glonţ rătăcit.
 S-a degradat iubirea, apoi lumea? Ori invers?
 Măcar o pisică să aibă nevoie de tine…”

Simplu. Cu dedicaţie

by
 Mici excese de răutate mă răscolesc. Nu impulsuri de  a face ceva rău ci doar bucuria aia un pic răzbunătoare când vezi că instinctul tău a fost bun, că oamenii răi şi-au primit răsplata, că oamenii buni care stăteau în cumpănă au realizat că aveai dreptate atunci şi acum…
 Am respins şi îndepărtat categoric şi doar bazându-mă pe instinct oameni care nu m-au rănit ci doar au fost inconsecvenţi în sentimente declarate, care au inventat chestii urâte doar să rănească şi să manipuleze. Am păstrat lângă mine oameni care iubindu-mă mi-au făcut mult mai multe neplăceri fără intenţie decât un zvon sau o bârfă intenţionată şi mincinoasă. Dar care au fost buni, şi-au recunoscut sentimentul, stările şi au împrăştiat gânduri bune. 
 Mă uit în urmă şi zâmbesc. Oameni răi şi urâţi, oameni goi, fără substanţă, uşori şi frivoli, mincinoşi şi orgolioşi, meschini şi fără principii şi care într-un final au pierdut toate măştile.  Poate în trecut i-am arătat cu degetul şi mi-a părut rău, poate i-am respins prea brutal şi nu meritau pentru o fază minoră. Iată, respingerea mea este pentru ceea ce aţi devenit acum, pentru urâţenia sufletului vostru care e evidentă pentru toată lumea acum. 
 Şi n-am pus atunci pe nimeni să aleagă, n-am încercat să conving pe nimeni despre ce sunt şi cine sunt sau ce sunteţi şi cine sunteţi voi. În timp, vă cerne sinceritatea, interesul şi profunzimea sentimentului. 
 Acum, eu, lângă mine, am oameni faini. Aceiaşi. Oameni destepţi şi speciali. 
Drumul vostru e pustiu şi fără întoarcere, zâmbetul vostru e fals şi vă doare şi pe voi. Ne invidiaţi în continuare prietenia indestructibilă, zâmbetul comun şi aprecierea celorlaţi.
 Voi ar trebui să vă citiţi singuri discursurile patetice pentru că meritaţi din plin fiecare cuvânt şi ar trebui să vă gândiţi la motivul pentru care lumea vă priveşte sceptic. Apoi să număraţi în gând lacrimile provocate de mârşăvia voastră.

just a couple of the million things that I love about you

by
Gerul uscat nu mă lasă să trăiesc. Mă ascund la cald şi visez zile liniştite, zile de beţie sentimentală, de lene fizică şi necugetare. Zile ce nouă ne lipsesc. Câţi îţi cunosc faţa asta a ta? Câţi mă cred când le spun că eşti aşa?
“De dimineaţă vreau să ne încuiem în casă, să tragem draperiile, să ne dezbrăcăm şi să ne jucăm prin casă până ce obosită ai să cazi pe canapea. Transpiraţi vom face dragoste. Nu vei zice nimic, vom adormi amândoi în acelaşi loc, îmbrăţişaţi. Până a doua zi de dimineaţă, când îţi voi face clătite. Tu faci cafeaua. Doar Snuff.
 Mi-e dor de noi doi la mare. Duşul mi-a amintit de puterea apei asupra mea. Nu l-am dezlipit jumătate de oră de pe faţă. Am să te îngrop pe o plajă asemănătoare celei din California. Voi adormi masându-ţi părul. Ne va trezi mareea, te vei speria îngrozitor şi mă vei certa mult după. Mă vei ierta până la urmă, cum o faci întotdeauna.
Mâine caută-ţi poşta de crutoane!”
 Cutia mea poştală dădea pe-afară de crutoane mici de pesmet. Inima ta de dor real de mine. Mi-a zis vânataia de pe mâna mea dreaptă. 
Now – everything’s a lie – everything’s your lie
Everything’s a face inside another lie
Now – everything’s a side – everything’s one side
Everything depends on just which side you’re on…

Take your time, hurry up, choice is yours, don’t be late…

by
 
(foto) 
   Zilele calde ne scot în evidenţă prea mult. Soarele ăsta parcă ne radiografiază, pune reflectorul pe noi. Ceaţa intimă şi frigul izolator de acum două săptămâni s-au împrăştiat. Clipim des şi lăcrimăm răniţi de raze şi ne analizăm imaginile în detaliu. Privim în puncte fixe minute în şir până reuşim să compilăm toate amănuntele înfăţişării celuilalt.
    Visez că pe biroul meu cresc zambile în fiecare zi. Ziua de muncă trece colorat şi repede. Mi se dau taskuri vesele cu aromă de ceai verde sau facem brainstorming despre teoria conspiraţiei şi ufo-s. Ce te aştepţi de la un şef care-n şedinţe mănâncă m&m şi bea nectar de pere? Să aibă un telefon care prezice vremea.
    Dimineaţă când ajung la birou, înainte de orice, apăs trei butoane: calculator, calorifer, coffee maker. După ce îmi scot geaca am pretenţia să mă aşez pe scaun, lângă un calorifer cald, în aromă de cafea şi cu un browser primitor în faţă. Se întâmplă să mă aşez şi în momentul ăla calculatorul să se închidă, caloriferul să se răcească şi coffee makerul să rămână fără apă. Îmi reanalizez starea de reverie. Apăs din nou. 
    Seara, în casă, întru cu aceeaşi privire fixă. Tu faci clătite aruncându-le în sus. Zâmbeşti, îmi dai şuviţa neagră după o ureche şi cu întreagă mână  îmi tragi capul către tine. Sărut apăsat şi-mbrătişare. 
    Primele zile calde mă fac să mă privesc de dinafară. Bizar aşa. Lately ga.  

    I swear that I don’t have a gun…


Asculta mai multe audio Muzica