Category Archives: Coffee

No ordinary love

by
Învăţ mecanic şi pe de rost viaţa cu tine. Ne respingem alintat şi ne certăm fals în supermarket pe jeleuri.
 Postez din Cluj. Mă plimb îngrijorată, dorm relaxată, mângâi cu teamă şi admir oameni frumoşi. Beau pahare mari de suc de roşii şi ronţăi pierdută tortilla chili chips. Viaţa e altfel aici. Viaţa va fi altfel şi după ce mă întorc. Unde?
 Asculţi foindu-te cum citesc cu voce tare din Anais Nin. Te întorci spre mine când mă opresc. Când adorm te bucuri, când mă trezesc te încordezi. Buricele degetelor mele cunosc doar buricele degetelor tale şi doar senzaţia şuviţelor de păr alunecând. Nimic mai mult şi niciodată mai mult.
 Cea mai bună cafea, cea mai frumoasă femeie, cea mai frumoasă senzaţie, cel mai plăcut sentiment.
 Stau aici încă două zile. Cluj. Cine mă scoate la o cafea?

Back in the rock mode, love mode, my mode.

by
(tumblr)


   Oricât de târziu m-aş culca şi oricât de solicitantă ar fi o zi, în tine mă odihnesc cel mai bine. În tine miroase a ulei esenţial şi e cald şi bine. Ai cotloanele minţii cu lumină odihnitoare din lampadare mari de hârtie şi gândurile îţi înoată ca peştişorii coloraţi într-un acvariu. Îţi clipoceşte starea şi plantele plutitoare pe gândurile-ascunse. Când îmi vorbeşti eşti sincer ca un pahar de vin roşu ce scoate clinchete pe-o masă de sticlă, când te ascunzi îţi tragi perdele mari de voal şi te retragi în nopţi fără lună. Ai tot interiorul sufletului tapat cu canapele roşii şi perne imense. Ai tăceri cu sunet de tuburi africane de lemn şi clipeşti precum clopoţeii de vânt chinezeşti. În tine nu visez urât niciodată, apărată de aţe brodate şi pene uşoare, indiene. Rar enervat mă priveşti ca o masca veneţiană şi-mi dai îmbrăţişări ce lasă urme negre de marcar permanent pe tapetul meu cu flori. Din tine ies rar şi-atunci miros a miez de nucă şi boabe de cafea, a lumânări parfumate şi portocale dulci. Mă întorc întotdeauna în picioarele goale să-ţi simt podelele acoperite de covoare pufoase, să mă odihneşti cu muzică soft şi pisici care torc. 
   Te iubesc pentru că eşti exact ca acasă. Te iubesc pentru că îţi acoperi ieşirile cu draperii groase  şi obloane opace şi pentru că, exact la fel ca a mea casă, eşti stăpânit de un tablou mare cu nud de femeie pictat pe catifea.  
 Mă odihneşti pentru că în tine am construit acasă. Şi n-am să plec chiar dacă eu încui uşa întotdeauna de două ori şi tu doar o dată. 
  În noaptea asta rock vechi în difuzoare, miros de prese care imprimă tricouri, zgomot de insigne capsate şi cele mai frumoase amintiri. 
 Don’t try to push your luck, just get out of my way  

AC/DC – Back in Black

Asculta mai multe audio diverse

Un enn prelunng

by
Piedici şi-obstacole şi cât m-am săturat de ele. Încep să învăţ că nopţile pot fi verzi. Încep să învăţ că oamenii de care vrei să ai grijă sunt oamenii care vrei să aibă grijă de tine. Nu mai recunosc pe nimeni pentru că nimeni nu s-a schimbat. Nimeni n-a evoluat. Străini gălăgioşi şi superficiali.  
 Aştept liniştea primăverii cu soare deranjant şi bălţi de ocolit. Aştept să respirăm a noi, întinşi în iarbă.  
 Vorbind, ascultând şi răspunzând mi-am dat seama că urăsc femeile pe care nu le iubesc şi invers. Forţat exagerat.  
 Trei telefoane au bipait a texte o noapte caldă şi târzie. În sfârşit am ştiut cine sunt şi a cui. Fără să conteze cum. Chiar dacă-i temporară şi ameninţată senzaţia, îmi face bine şi mă lăfăi în ea.  
 Dimineţi de-un verde crud în care mă bucur de zâmbete virtuale pline de dalmaţieni, aromă de banane şi fluturări de gene. 

Sunt momente când imi doresc si eu sa dispar la fel de mult cât isi doresc unii si altii.

by
Smile and make me aware of it. Am schimbat replici clişeu. Mi-au ieşit cuvintele grele şi amestecate, gândurile confuze şi ideile departe tare de adevăr. Toate într-o conversaţie pe care am amestecat-o cu vin roşu, am împăturit-o într-o noapte de nesomn şi mi-a dat concluzia mai clară decât dimineaţa asta. E simplu pe cât e de complicat şi e complicat pe cât e de simplu. De două ori add poate te-a durut. Nu poate. Sigur. Deşi nu o să recunoşti. Îmi pare rău că eu am încetat de mult a mă lupta să dovedesc ceva sau a insista că nu vreau să dovedesc nimic. Sunt undeva la mijloc şi mi-e bine. Mi-e bine, vesel, linişte şi dragoste. Şi astea ţi-au fost oferite şi ţie. Nu de către mine (deşi insişti pe punctul ăsta) ci de către cine e în măsură să te facă să te simţi bine, veselă, liniştită şi/sau iubită. Sunt atât de rari oamenii care ştiu să ne facă să simţim toate astea grămadă încât mi se pare pierdere de timp şi energie să ne împiedicăm de amănunte imature. Dar deja, poate, e prea târziu şi ochii mei sclipesc a răutate dureroasă. Am plâns vorbind cu tine şi mi-a fost ciudă că am crezut că mă susţin pe mine sau pe noi în fiecare frază. Am sfârşit prin a te susţine pe tine pentru că noi avem exact ce ne dorim deja. Şi n-ai nevoie, ai să-mi spui. Deja tac. 
 ————————————————————– 
 Întâlnirea de ieri a fost atât de frumoasă pentru că Mihaela apare cu arome de vanilie, fructe uscate şi-un strop de rom dăruind cărţi despre dragoste şi Ina zâmbeşte sincer şi cald. Despre Florin am să zic doar Florin şi e de-ajuns pentru cine mă citeşte. 
 Despre cei care promit pe fb că vin şi nu vin doar un huuuă. Lung şi-n scârbă. Despre cei care au cont fb, dau accept şi add la eventuri şi friends dar înjură pe altă parte fb-ul un huuuă la fel de lung şi-n scârbă.  Despre cei care au spus  “maybe” o sa ajunga dar si-au luat masa in aceeasi cafenea la aceeasi ora doar asteptand sa ne observe, un huuaa strigat in sila.  Comportamente de 2 lei. Vechi.  
 Mi-e  sila de oameni falşi.  
 Si la urma privirea lui Ovidiu. .  Neschimbata, ca in  vremea in  care il iubeam. Am fugit. 
 ————————————————————— 

Moonless

by
(tumblr)

    Încă hibernez. Aştept să se încălzească puţin să pot mişuna.  
    Foarte clar e că nu ne plac oamenii nefericiţi. Îi acceptăm lângă noi doar cât să-i mângâiem finuţ pe umăr şi să le zicem “te-nţeleg… o să fie bine…” şi-apoi ne dorim să plece de lângă noi. Nu ne plac oamenii nefericiţi, nici cei sincer nefericiţi şi aplecaţi de mult prea multe grele şi urâte şi nici oamenii nefericiţi fără motiv anume sau poate chiar fals nefericiţi. Îi acceptăm şi căutăm pe cei superior depresivi, oamenii care se bat cu pumnii în piept că sunt neînţeleşi şi neacceptati, cei ce îşi cred nefericirea superioară universului în care noi, muritorii de rând, trăim. Apropierea acestora ni se pare că ne înnobilează şi pe noi cu aura misterioasă de geniu pustiu. Nu-i totdeauna aşa. Ne plac oamenii fericiţi, pur fericiţi şi zâmbitori şi ori de câte ori invidia ne permite, o să căutăm apropierea lor. Ne plac şi oamenii fals fericiţi, cei care, deşi se ştie cât de căzuţi sunt şi cât de greu le este, zâmbesc şi spun că totul este bine, glumesc şi joacă teatru vesel. Îi acceptăm chiar dacă ne falsifică imaginea gri a vieţii lor sau chiar dacă mint uneori cu neruşinare.  
    Paradoxul e că singurătatea te face trist şi nefericit. Şi nefericirea te lasă singur. Şi tot aşa. 

What on Earth did I think about all the time before you?

by
And, by the way, I’m wearing the smile you gave me last night!

Mondenităţi. O cafea imensă şi nu prea caldă.  
 O zi la Cinema City. Am văzut Season of the Witch. Într-un fel mi-a plăcut, într-un fel mi s-a părut prea tras de păr. Aş fi omorât vrăjitoarea aia după 10 minute de film. Măcar aş fi încercat. Care de fapt nu era vrăjitoare, era un demon. Şi care vroia ceva ce noi credeam că nu vroia. Şi care omora eroii noştri prea sec. Plusul din film a fost Robert Sheehan. Reconfortant să-l vezi knight după ce două sezoane l-am iubit cum înjura în Misfits. Mi-a părut la fel de nemuritor în Middle Ages ca şi în timpurile noastre. 
 KFC hot wings şi fotografii făcute în cabinele de probă de la Newyorker. Drum cu ceaţă deasă până acasă.  
 Aşa (link / link) arată acasă sau grota cum prietenii mei apropiaţi ştiu că-mi numesc eu casa, in zece fotografii facute de Sweet Hellen. Şi această geantă îmi aparţine.  

All late night conversations turn sexual!

by
(tumblr)

Am găsit titlul citind poemele lui Şerban.  
 Azi noapte două zile le-am transformat în două săptămâni. Uşor. Vreau să văd cât îţi ia să le transformi la loc în două zile.  
 Când întâmplător observi o pisică bând tacticoasă dintr-o cană imensă de lapte cu nesquik ai două senzaţii posibile: de uşoară enervare dacă aceea este cana ta de nesquik sau de veselie drăgăstoasă dacă aceea este pisica ta. Care ar putea fi senzaţia dacă şi cana şi pisica îţi aparţin? 
 Aseară ţi-am notat iubirea pentru mine cu 6. Mai ai o şansa la mărire. Pentru că e în aceeaşi perioadă o poţi consideră restanţă. Am uitat să fiu indulgentă la corectat.  
 Ark se pregăteşte de o expoziţie foto proprie şi personală. Îmi sunt dragi oamenii cu pasiuni.  
 Viaţa mea începe să ia un contur frumos. Răsar opţiuni şi variante, se conturează direcţii şi destinaţii, puterea invadează iarăşi colţuri nefolosite din mine.  
 Te-aş suna să-ţi spun că mi-e bine dar nu vei şti ce să-mi răspunzi.  

When was the last time you did something for the first time?

by
(tumblr)
When was the last time I did something for the first time?

Nu numai că mă vindec încet şi sigur pe sub pansamente gâdilătoare, nu numai că fac cruste vineţii la răni unse şi oblojite dar trece şi ce nu aveam. E bine că e ger şi iarnă. M-ascund sub şiruri de fulare groase şi pulovere pe gât. Până la vară mă cojesc, vindec şi exfoliez de tot răul. E clar că vara asta n-o să mă mai recunoască. 
  
 Ştiţi filmele americane cu femei nebune de 30 de ani ce trăiesc singure sau însoţite random de-un câine, o pisică, un raton, o marmotă, ce merg zilnic la un job nici prea prea nici foarte foarte, care zâmbesc cretin mergând pe stradă, cumpără de fiecare dată altceva dintr-un supermarket, au casa ornată comod şi colorat, lenevesc şi se leagănă în gânduri proprii dar par complet satisfacute şi fericite? Eu. Culmea, de obicei sunt comedii romantice. Tot eu. 
  
 Femei frumoase mă vizitează seara şi-mi bântuie camerele calde împrăştiind stare de bine. Fac cafele fierbinţi şi le bem din căni ce zâmbesc, facem planuri de fun şi schimb de cadouri. Îmi răscolesc cutiile cu farduri, îmi pufăie parfumurile şi mă susţin necondiţionat.  
  
 Frumos, calm şi comod. Cald, râs înfundat sau vesel, odihnă şi joacă. Siguranţă, apropiere şi sinceritate. Nu te mai încadrezi de mult în toate astea şi doar capitolul iubire nu anulează toate celelalte.  Nu acum.
  

My inner path is not yet clear.

by

   Am pierdut iarna asta insigna cu Slipknot pe care o purtam pe geantă şi de care aveam agăţată păpuşa voodoo pe care ne-a adus-o Vera de la Cluj. Ce dor mi-a fost de Vera în perioada aia. Am pierdut insigna acum câteva săptămâni urcându-mă forţat într-un tren personal, la 2 noaptea, în gara sinistră din Buzău. Don’t even ask! O purtam cu drag pentru că ascult Slipknot. Era o parte din mine insigna aia şi nu încercam să demonstrez cuiva ceva cu ea. Reacţiile la vederea ei erau nenumărate şi bizare. ‘Aia e o pentagramă???’ Păi nu e, de vreme ce are 9 colţuri… şi dac-ar fi?? Ce?  O pentagrama… 
  Mi s-au explicat ceva legături cu diverşi diavoli şi satane… eh… eu cred că dacă aş diviniza ceva forţe malefice aş recunoaşte pentru că ştiu că cei ce-o fac o spun şi se mândresc cu asta. Oamenii religioşi ce cred şi propovăduiesc a lor religie sunt convinşi de ea şi o recunosc şi cred la fel ar face şi un om ce crede cu aceeaşi tărie în partea neagră a divinităţii (mi-am amintit de Californication şi de fata lui Hank, Becca, ea credea şi se mândrea cu a ei credinţă în Satana). 
  În fine, sunt o ignorantă la capitolul ăsta. Nu ştiu de ce cred unii cu tărie în Dumnezeu şi alţii cu tărie în Satană. Nu ştiu, nu am destule informaţii şi n-aş putea susţine un punct de vedere. Partea asta a spiritualitatii mă ocoleşte încă. Îmi plac simbolurile şi dacă-mi dai măcar o motivaţie frumoasă a simbolului eu îl adopt, îl port şi o să mă identific cu el. În aceeaşi măsură dacă simbolul în sine nu-mi place sau motivaţia nu e destul de clară îl resping sau îl evit. Dar, de asemenea, îmi pot creea simboluri şi semnificaţii proprii ce mi le leg de suflet şi le port cu drag fără să aibă legătură cu forţe-ntunecate şi răul din oameni sau din gândul lor.  
 Aseară m-am uitat la jumătate de film  Eat pray love. Atât am rezistat. Şi nu pentru că ar fi prost filmul ci pentru că pe mine mă răscolea fiecare replică. Probabil într-o altă etapă a vieţii mele filmul mi s-ar fi părut slab. Acum mă atingea şi ataca. L-am oprit la jumătate. Probabil o să-i văd cândva sfârşitul. Poate chiar în seara asta.  

It’s just pure mindless vandalism !!!

by
(tumblr)

Tot mai multe bloguri suferă de insomnie. Laitmotiv de la luna plină. Şi eu m-am trezit conştient de 4 ori azinoapte. Şi-o dată inconştient. Exact când ţi-am cerut să mă iei în braţe. Tot mai puţine bloguri actualizate zilnic. Mulţi se sătura de scris. Mulţi se satură de atacuri. Mulţi sunt dezamăgiţi de online. Mulţi tac de frică (?). Puţini mai scriu fin şi sincer, povestesc filme, cărţi şi întâmplări. Puţini mai cred în blogurile lor, în comentariile inexistente sau în zalisturi propovăduite şi clasamente neexplicate. Cred că sunt mulţi şi cei care se satură de citit lucruri sensibile şi postări calde. Sau reci. Dar e la fel şi-n realitate. Cerem divertisment în stare pură şi dătătoare de adrenalină. Exagerăm. Şi evităm stări de bine date de muzică, de poezie sau de dragoste. Acum ne excităm virtual sau chimic, râdem de fum şi nu de bancuri, jucăm online pe bani nu cărţi de joc sau cartonaşe pe masa din sufragerie, iubim în ferestre de mess şi ne cuplăm pe facebook.  
 Eh… Eu am să fac în continuare brăţări din noduri de aţă colorată, dreamcatchere cu pene şi mărgele şi am să scriu aici cum fac de prea mult timp ca să mă pot opri.  
 La vară, în sfârşit, o să-ţi iubesc gestul inconştient de a-mi dezgoli umărul şi-a-mi săruta prelungirea tatuată fin fără măcar să îţi iei ochii de la display-ul laptopului. La pensiunea aia de la cazane unde se tolăneau pisicile în hamace.  
 Mă bălăcesc în cafele prea dulci şi-mi pare rău că simt că nu mai simt.  
  
 ‘Misfits … is filled with unattractive and very annoying characters and is essentially Skins meets Heroes. So why do we find it so strangely compelling?’ recomand Misfits. L-am savurat 3 seri la rând şi-acum aştept seria următoare.