Category Archives: Coffee

Cafea amară

by
M-am blocat tâmpit într-o bulă de nimic. Nu fac nimic, nu ştiu nimic, nu văd nimic, n-aud nimic şi parcă nici nu mi se cere nimic. E rău oricât de bine ar părea câteodată. Nimic înseamnă şi nimeni. Şi când nimeni e atât de prezent te bate gândul să accepţi pe oricine. Lucru rău. Orice e deasemenea rău.
M-am aşezat încet jos, puţin cu frică de vreun ecou. Mi-am strâns genunchii la piept şi mi-am pus bărbia pe ei.
Am zis că cel mai bine e s-aştept. Nu pe oricine ci pe tine. Şi nu orice ci exact ceva.

Cafea slabă

by
(tumblr)
Azi termosul meu a fost albastru în loc de gri, hârtiile pline de apă în loc de semnături, biroul ud şi rece în loc de cald şi uscat şi cheful de muncă sub limita acceptată. Dar muzica s-a auzit la fel de tare, vocea ta la fel de frumos şi gândurile negre au stat la fel de ascunse. Îmi ţin singură discursuri motivaţionale în şoaptă, îmi fac planuri frumoase şi noaptea visez mai colorat. 
 Viaţa mea e pe cale să înceapă, agitaţia să se calmeze, nisipul să se depună uşor, la loc, în dune calme, vârtejurile să se oprească încet încet şi primul pas să se audă ca un toc metalic pe o treaptă de marmură. Fiorul de început va fi cel mai frumos simţit. 
 Până atunci respir cu nările lipite de gulerul tău, îmi odihnesc talia în braţele tale încrucişate strâns şi-mi iau fiecare răspuns din clipirile tale somnoroase. 
 Dupamiaza asta mă atrage o cafenea familiară. 
 O cafea în cele mai multe culori, vă rog! 

Now I am quietly waiting for the catastrophe of my personality to seem beautiful again.

by

*Title – Frank O’Hara

(tumblr)
 M-am liniştit, m-am adunat. M-am lipit, cusut şi peticit. Bucăţi pierdute nici nu le mai caut, le-am înlocuit cu pietre ce se potriveau ca formă şi mărime, cu petice groase şi rezistente cusute şi lipite cu speranţa de rezistentă veşnică. Apoi mi-am dat un lac lucios de suprafaţa şi mi-am exersat câteva ore zâmbetul într-o oglinda retrovizoare. N-am să mă mai uit niciodată într-o oglindă retrovizoare pentru că nu se ştie ce îţi poate arăta retro. Şi nu mai vreau să văd nimic din spate.  
 Şi-apoi m-am tolănit în braţele tale, în patul tău mic şi de-abia ordonat, în aşternuturile cu mirosul tău şi te-am lăsat o seară-ntreaga să mă vindeci, să-mi mângâi rănile şi urma dârelor de lacrimi, să îmi respiri în ureche şi să îmi încurci părul, să îmi ceri alintat şi să mă alinţi, să promiţi, să declari şi să încălzeşti. Am adormit fericită şi cu doar o iluzie a tristeţii dureroase. 
 Ştii ce n-am făcut aseară? N-am dansat… Cum dansăm noi, cântând încet cu frunţile lipite şi buzele lipite… Dar timp e. De ieri timpul s-a mărit brusc. Timpul nostru. 

Is it a dream or a memory?

by
(foto)

Mi se cojesc intenţiile bune ca pielea moartă şi uscată. Energia mi se scurge doar respirând. Îmi mor zâmbetele pe cerul gurii. Dorm mai mult conştient şi fără vise. Am senzaţia că mă agit în mine şi construiesc, pun gând pe gând şi plan pe plan, pun cărămizi şi ridic poduri şi bătătoresc drumuri… toate până la următorul val. E prea întuneric. E prea frig. După toate semnele eu zic că am înnebunit. Ochii obosiţi de lacrimi îmi sclipesc şi nu răspund din prima la întrebări. Îmi mut privirea de pe un punct fix pe altul. Caut lângă mine, împrejur şi ştiu sigur că trebuia să fie cineva şi altcineva şi încă cineva… să mă sprijine, să mă ajute şi nu văd pe nimeni… Aud voci ridicate şi întrebările mi se pare că mă atacă.  
 Scrisul îmi face bine. Singurele sfaturi pe care le aud îmi spun să mă apăr. Nu înţeleg de ce să mă apăr? Nu înţeleg de ce este nevoie să mă apăr… 
 Am nevoie de locul meu, am nevoie de linişte şi poate, siguranţă. Am nevoie să învăţ din nou cine sunt, cum mă cheamă, ce ştiu să fac şi cum să merg. Am nevoie să ştiu în cât suntem azi.  
 Trebuie să uit singurul lucru pe care îl mai ştiu: să-mi dau seama când cineva mă minte.  

Slipknot-Wait and bleed

Asculta mai multe audio diverse

Prudent and evolutionary

by
(foto)

E trecut de mijlocul lui decembrie şi ninge viscolit. De ceva timp tac. Mă odihnesc şi tac. Nu spun nimic nimănui, nu vreau, nu dau şi nu ascult. Din când în când râd vesel cu sweet Hellen. Fac noduri colorate din aţă cerată şi vreau un separeu de canapele negre doar pentru mine. Şi tine. În Daily, vara beau bere nefiltrată şi iarna lapte cu nesquik. În Geenie beau vin fiert cu feliuţe de portocală.  
 Camera mea s-a îmbrăcat cu o lumina caldă de la un glob imens de hârtie portocalie. Globurile roşii continuă să fie fugărite pe sub canapea de Pespi. Penele dreamcatcherelor colorate flutură frumos când deschid uşa de la terasă. Am idei noi şi le îmbib în cafea rece. Am sentimente noi şi le amestec cu parfumul tău. Am dorinţe noi şi le şoptesc în ninsoarea viscolită. Am planuri noi şi mi le văd aproape împlinite.  
 Şi să nu uit, as Sheldon would say “I’d like to say I’m very happy that you’re back together, and if I can figure out a way to do so and sound sincere, I will.” 
 Nu mai vreau cu sania! Dar o bulgareala veselă şi un om de zăpadă, da! Şi să nu uităm the “fular” kiss! 


A Christmas BBT quote: You bought me a present? Why would you do such a thing? I know you think you’re being generous, but the foundation of gift giving is reciprocity. You haven’t given me a gift, you’ve given me an obligation. The essence of the custom is that I now have to go out and purchase for you a gift of commensurate value and representing the same perceived level of friendship as that represented by the gift you’ve given me. Ah, it’s no wonder suicide rates skyrocket this time of year. Oh, I brought this on myself by being such an endearing and important part of your life…

Whirling or spinning in the snow

by
(tumblr)
Stare moralizatoare de pus ordine în idei. Îmi cumpăr spray de frişcă şi bomboane colorate pentru ornat. Cafeaua mea va arată altfel de sărbători. Şi tu?! Tu, taci şi-mbrăţişează-mă! 
 O perdea albastră de voal poate fi un lucru frumos de privit minute în şir. Chiar dacă e grămadă într-un colţ de cameră şi nicidecum atârnată în dreptul ferestrei mari. 
 I should try to write some posts in english. 
 Undeva în oraşul ăsta, pe o scenă improvizată sub două reflectoare mari, într-un bar necunoscut mie, Alex şi Dan vor concerta 3 seri la rând. Şi-oricum or să se supere pentru că eu zic despre muzica lor că este rock, şi mai spun că ei cântă la chitară electrică şi tobe. Şi vor mai spune că e un mod neprofesionist de a descrie instrumentele lor. Aceasta nu e o reclamă pentru că oricum nu v-am zis unde. E doar un gând care mă bucură pe mine şi mă face mândră că-i cunosc şi că sunt invitată. 
 Pe acelaşi sitem şi din acelaşi registru tu, taci, mă şi sărută-mă! 

I have informed you thusly.

by
(tumblr)

     Promit să-mi iau câteva zile libere. De stres. O să citesc clipind o pagină de trei patru ori. Din Anais Nin. O să vedem cu pauze lungi Paper Heart. O să dormim dupamiaza târziu şi-o să pierdem nopţile lipiţi de calorifer. O să scoatem pe toată lumea în pub-uri zgomotoase şi-o să facem cinste cu vin fiert. Şi-o să te las pe tine să răspunzi ce sărbătorim. Tu răspunzi frumos. O să preţuiesc fiecare cuvânt din felicitarea de Crăciun şi o s-o folosesc tot anul ca semn de carte. I’m your best friend. I’m your gay friend. I’m you. I’m yours.  “You’re my best friend. You’re my gay friend. You’re me. You’re mine.” Whatever works. Everything works.  
    Mine will say:  “Smart is the new sexy”. Complexatory saying. Şi toate astea le-am mai trăit o dată. Încercăm ceva nou? 
    Consider că atunci când ai bani mulţi eşti mereu pe fugă. Trăieşti la maxim dar şi agitat pentru că-ţi poţi oarecum oferi mai multe plăceri decât ai efectiv timp să le guşti. Când ai buget restrâns, de criză, trăieşti mai calm şi liniştit şi-ţi savurezi plăcerile mărunte mai îndelung şi mai în profunzime.  
  
    Dintre toate metodele de corespondat cu mine, acestea incluzând voice call, sms, videocall, mail, offline message pe YM, Facebook chat, Gtalk, Skype, cutia poştală de lemn din scara blocului sau presuletul din faţa uşii mele, dintre toate aceste metode cineva ar alege blogul meu.  
     Cine ar trebui să mă ia în serios pentru că mă cunoaşte. Nu mă. Cine nu mă cunoaşte şi doar ar trebui să ia ca atare o scriere/părere/frază o critică şi o despică aplicat!! What’s wrong with you? 
  
    De exemplu am câteva ore bune de când mă conversez prin sms-uri în engleză cu un număr necunoscut mie. Dar eu sunt cunoscută lui/ei.  
  


     The Big Bang Theory about today:
Under normal circumstances I’d say I told you so. But, as I have told so with such vehemence and frequency already the phrase has lost all meaning. Therefore, I will be replacing it with the phrase, I have informed you thusly.

So save your breath, I will not care.

by
(tumblr)

     Săptămâna asta îmi beau cafeaua cu prea mult lapte. Mă simt prea rea, distantă şi în gardă. Doresc să compensez cumva. Fiind prea bună şi prea blândă, prea săritoare şi serviabilă, prea ok cu toată lumea mi-am atras destule faze urât mirositoare ce nu neapărat rănesc cât trebuie cumva curăţate. De azi sunt rece, neîngăduitoare şi mult prea ocupată cu mine şi-ale mele că să îmi pese de altcineva. Numai decizia deja mă vindecă de multe. Şi-oricum şi tu mi-ai zis că mă aperi, mă protejezi, mă ocroteşti. Am încetat din a da sfaturi, am încetat a asculta poveşti şi-am încetat în a răspunde la telefoane. M-am oprit din a ajuta, împrumuta, răspunde pozitiv. Le-am redus pe toate la un zâmbet şi un ridicat din umeri. Puţin nepăsător.  
      Văzut Scott Pilgrim. Iubit Scott Pilgrim. Realized once again why I love Michael Cera.  
      Mă desprind încet şi definitiv de iubiri bizare. Tot anul am tot spus adio. Cumva, în decembrie, adio sună mai definitiv.

Iarna, femeile pleaca din vietile barbatilor. E a cincea lege universala. Te supui sau mori.

And the BBT moment: If it’s creepy to use the Internet, military satellites, and robot aircraft to find a house full of gorgeous young models so that I can drop in on them unexpectedly, then fine, I’m creepy.

Möbius strip

by
(foto)
Şi ce dacă am o stare semidepresiva, un nas roşu postgripa? Şi ce dacă sfârşitul ăsta de săptămâna nu-mi pare senin şi seren? Şi ce dacă nu reuşesc să mă odihnesc cât ar trebui? Păstrez distanţa, resping lejer şi-mi caut colţul meu liniştitor. Fac insigne (de)motivaţionale, ştiu şi ce nu ar trebui să ştiu şi nu răspund la telefon.  
 Redecorez. Mă linişteşte. 
 Un singur glas m-a convins azi. Calm, dulce şi totuşi mi-a sunat protector. Altfel nu acceptam atât de repede concert şi nebunie.  
 Comod, pe moale, cu o cafea cu lapte-n mână. Atâta vreau şi eu şi mi se pare atât de departe. 
 A mistletoe kiss, a new years kiss and a valentine kiss! Over and over again. Ţi le-am promis, împachetat şi pus deoparte.  
 “Yes. I like girls. No. Just because you are a girl, I do not like you. Relax I’am not going to rape you.”  De pus pe un tricou. Imediat ce dau jos cutterul de pe şifonier. 

And another BBT joke: 
Why did the chicken cross the Möbius strip? To get to the same side!! Bazinga!!!

Multicultural mood

by
Albena Vatcheva
    Astăzi am vorbit cu o chinezoaică în engleză, cu un neamţ în româneşte şi cu un olandez în germană. De fapt doar ne-am salutat în germană. Îmi adunasem toate cuvintele pe care le cunoşteam în această limbă şi se terminaseră după salutul complicat.  
     
    Pentru cei ce şi-au dorit astăzi să mă împiedic aflaţi că m-am. De fapt am alunecat dar cu acelaşi rezultat. Într-un birou plin. Asta după ce întârziasem la muncă.  
    
   Am realizat că Pespi ( în straie de sărbătoare, blăniţă neagră puriciless şi zgardă roşie puriciscaring) e deja înnebunită după cutiile din mijlocul casei pline de globuri şi şuviţe strălucitoare. Plonjează, fură, trage. Nici nu îşi imaginează ea că toate acelea vor fi aşezate într-un echilibru precar şi aranjament pompos şi destul de înalt, la întreaga sa dispoziţie.  
    Cam atât. Aa, şi peştişori în acvariu, cafea, orbit roz. 
   Despre plimbarea mea prin The First City of Literature la braţ cu the most desired rocket scientist, on a splendid winter afternoon nu vă zic nimic. E doar pentru mine sentimentul şi dorul.