Category Archives: shampoo bubbles

When you’re buying books, you’re optimistically thinking you’re buying the time to read them

by

Mi-a cumpărat ieri Tropicul Cancerului. Mi-a făcut o surpriză. M-a sunat şi mi-a zis că tocmai ieşea din librărie cu tropicul în ţiplă/mână. Nu a aşteptat până acasă să mi-l dea. Mi-a zis cu câteva ore mai devreme să am mai mult timp să mă bucur de surpriză. Aşa îmi place mie. Câteva ore de sms-uri cu fragmente din carte. Mă cunoaşte.

În geantă am Good Omens. În loc de semn de carte am o foiţă de cub pe care notez cuvintele pe care nu le înţeleg. O carte frumoasă şi, culmea, reconfortantă, dar în care înaintez greu. Nici nu mai zic de Kushiel’s dart şi cât îmi doresc să o citesc.

Pe noptieră am Incest neterminată. Nici nu mă mai gândesc că aş reciti Foc. N-o am. O caut. Şi nici n-am terminat Lucruri transparente, cartea cadou. Cartea cu motanul, primită de la Cluj doar am răsfoit-o.

Jocul lui Ender am terminat-o datorită, graţie şi mulţumită drumurilor cu trenul. Şi e o carte aşa mică şi aşa frumoasă.

Vreau înapoi timpul de citit. Vreau înapoi orele în băi calde cu spumă şi cărţi cu colţurile ude. Vreau înapoi liniştea şi starea odihnită şi perfectă pentru citit.
Sunt prea obosită să fac planuri, prea obosită să ascult muzică, prea obosită să încerc. Sau să citesc. Mă odihnesc puţin şi rapid să pot rezista unei noi runde.

Azi îmi depun cerere de concediu. Vă rog să-mi aprobaţi câteva zile libere să citesc. Mulţumesc.

All of my endings are waiting to begin

by

There’s no present. There’s only the immediate future and the recent past.

Lumea vorbeste de happy endings.

Pentru că nu există povești fără sfârșit; …; pentru că întotdeauna e loc de un nou început;… Happy endings are still endings.   De la Endarea cu nume predestinat.

There are no happy endings… doar în filme. şi în cărţile proaste. în viaţă, dacă s-a terminat, ceva n-a mers bine. încă n-am trăit un sfârşit care să fi fost fericit. De pe Blogu’ lu’ boss.

Eu trăiesc de ceva timp într-un sfârşit ce parcă nu se mai sfârşeşte să-mi pot începe începutul. Începutul unui alt sfârşit.

Trăim aşa cu o senzaţie de temporar, ce facem acum e pentru mai târziu… şi nu mai ajungem odată la acel mai târziu. Proiectăm un plan într-un viitor pe care nu-l mai ajungem. Nu trăim pentru acum. Azi. Pentru noi acum. Trăim cumva pentru nişte noi pe care îi putem sau nu vedea în viitor, trăim cu o presupunere de adulter, o nesiguranţă fără semnătură, o neîncredere preventivă şi un tipar proiectat pentru un viitor doar imaginat(eventual de societate şi nu de noi). Noi suntem ăştia de azi, ăştia care azi ne privim în ochi şi cât ne iubim sau urâm azi e ceea ce contează. De asta câteodată arunc finaluri revocabile, de asta simt că iubesc pentru totdeauna chiar dacă nu cred în monogamie, pentru că momentul când o spui, o faci şi o simţi e cel care contează nu cel care a trecut şi nici cel care crezi/speri că o să vină.
Nu putem trăi doar programat. Doar pentru rezultate ulterioare. Doar pentru sau prin siguranţă fabricată. Trebuie să trăim în moment, în azi, în viitorul imediat. Ăla în care sunt sigură că mă ţii de mână. Pentru că pot simţi palma ta lipită de palma mea.

Ascult azi Circle – Slipknot

So, so you think you can tell heaven from hell?

by

Mi-e ciudă pe oamenii care nu vor să iubească la fel cum mi-e ciudă pe oamenii care nu recunosc că iubesc. Şi mai sunt câteva categorii.

Dragostea înseamnă să agăţi de o braţară două pietre culese împreună şi să străbaţi apoi jumate de ţară să-i faci o surpriză. Dragoste înseamnă să-i spui te iubesc din tren şi-apoi să te bucuri că nu şi-a dat seama că eşti în drum spre ea. Dragoste înseamnă oftatul confortabil în prima îmbrăţişare pe ziua aia sau refuzul fierbinte şi pasional de a da drumul la îmbrăţişare oricând. Dragoste înseamnă să o aştepţi când iese de la examenul de licenţă fără să ştie. Dragoste înseamnă să îi iei celuilalt fiecare vis mărunt şi să încerci să i-l faci realitate. Înseamnă să cumperi cadouri de dor, sau să-i priveşti ochii zâmbind în timp ce porţi mândră urma vineţie a sărutului pe gât, înseamnă să se vadă fără să spui, să se simtă doar când priveşti, să se împrăştie când recunoşti. Şi astea le-am văzut în jurul meu. Le-am simţit. M-au molipsit. Prietenii mei iubesc aşa.

Azi sunt alintată şi lentă şi ştiu c-ai să mă ţii lipită de tine încercând să mă vindeci. Reuşind.

Dragostea înseamnă cafea fierbinte sorbită clipind şucar, bruschete calde ronţăite şi ouă ochiuri mâncate cu aceeaşi furculita.
Azi lăsăm fricile şi grijile deoparte pentru că e mijlocul lui septembrie şi pentru că azi te iubesc puţin mai mult.

And did they get you to trade
Your heros for ghosts?
Hot ashes for trees?
Hot air for a cool breeze?
Cold comfort for change?
And did you exchange
A walk on part in the war
For a lead role in a cage?

Inspirational azi: Vreau să stau şi eu aici.

Concret şi scurt

by

Azi încă nu-mi pot defini starea, de aceea v-am pus în dreapta poza cu ale noastre căni de cafea când încă erau pline, dimineaţă. Azi e iar despre târg şi brăţări, despre Dunăre şi role, despre biciclete şi căţei, despre dreamcatchere şi păpuşi voodoo. Azi am unghii date cu lac mat, şuviţe de păr prea alb şi chef de somn sub sălciile de pe mal. Azi este despre o cafea prea scumpă, un frigider fără doze de Tuborg tropical şi poze, multe poze.

N-am inspiraţie şi nu mai vreau nimic bun. Vata de zahăr, pe băţ, e toxică, Dots vine cu drame şi cartofii prăjiţi îs prea departe.

Duminica asta o să stăm pe malul Dunării, o să facem brăţări colorate pe care o să le vindem imediat doi metri mai în spate unde standul nostru e bătut de vânt. Zâmbet vouă pentru azi şi mulţumiri celor ce ieri mi-au asaltat standul cu cereri şi complimente.

Still hope to be part of a wordless briefcase exchange someday

by

O dimineaţă prea devreme pentru sâmbătă. O atmosferă de sfârşit de vară mai degrabă decât început de toamnă. N-am chef de scris, doar de simţit. Vreau zile alintate, multă cafea şi Tropical Tuborg.

V-aştept la târg şi azi şi mâine, pe malul Dunării, la foişor. Ieri toată lumea mi-a zâmbit. Azi am să-ncerc să-ntorc favoarea.

Am stare antisocială şi plan extrem de social tot weekendul. N-am inspiraţie şi nici voinţă. Aş sta, aş face noduri, aş citi şi-aş mângâia un câine tolănit. Nimic mai mult. Sau poate aş mânca ceva bun. Dots. Batoane Dots.

Plictisitor, dar vă mai spun că o pisică neagră stând bărcuţă pe-un prosop albastru lângă o perdea de voal portocaliu şi pe o canapea foarte roşie formează o imagine frumoasă tare. Sau tu dormind cu toată pilota galbenă strânsă în braţe, sau tu plimbându-ţi rochiţa cu floricele şi fără bretele prin casă sau…

Toate îs de privit şi de tăcut. Vreau să tac. Tăcerile îs foarte importante. Câteodată mai importante decât orice altceva ai încerca să spui.

Vulnerable light

by

…as my memory rests but never forgets what I lost…

Lumina zilei de azi chinuie. Dă stare de somn întrerupt, de lene moale şi de cafele cu frişcă. Lumina de azi e odihnitoare deşi dă un fel de oboseală plăcută.
Am senzaţia că toată lumea se forţează şi agită aiurea zilele astea. Toţi vor să demonstreze cumva că întorşi din concediu pot ţine ritmul, pot relua activitatea la potenţial maxim şi pot reveni la încruntările zilnice. Nimeni nu recunoaşte că vara te reprogramează, îţi şterge memoria şi te lasă vlăguit de senzaţii. Nimeni nu recunoaşte că aerul de munte, mirosul de mare şi starea de libertate din vacanţă îţi fac aproape imposibilă readaptarea la miros de cerneală de print, zgomot de imprimante, bâzâituri de fax şi aer închis de birou.
O zi cu o lumină de tras fotoliul mai aproape de fereastra întredeschisă, de încercat să prinzi cât mai mult din ea pe pagina unei cărţi vechi, de respirat aer ud şi de gândit la toamnă.

Inspiraţional de azi. Corey si Steph.

So-called disasters

by

Apar de niciunde şi nu se mai termină. Le tratez cu struguri dulci şi piersici imense şi mult prea coapte. Dacă aş cunoaşte un bărbat destul de nebun încât să se amuze de plăcerea mea de a viziona Gilmore Girls şi puţin peste limita întâlnită de nebun încât să-mi cânte intro-ul, atât de frumos şi natural, probabil aş crede că nu îmi mai trebuie nimic altceva…

Dar cine are norocul ăsta? Nu-i cazul să mă plâng dacă îmi analizez lobul urechii stângi îmbogăţit cu o minusculă pisică alintată sau lobul urechii drepte pe care strălucesc nu mai puţin de două stele de argint. Deci, da, atingerea ta doare câteodată. De necrezut.

What a season to be beautiful without a reason…!

The optimist proclaims that we live in the best of all possible worlds; and the pessimist fears this is true. Eu îs jumi-juma azi. Şi mi se pare că mai pesimist de-atât nu are cum să sune. Dar zâmbesc pentru că berea încă e bună rece, miezul zilei încă ne-arată de ce am merge în extrasezon la mare şi nopţile se dorm mai bine cu ferestrele deschise.

Pregătesc brăţările pentru târg, îmi doresc şuviţe creţe şi-atât. Nici măcar nu-mi doresc mult. Să-mi treacă oftatul!

Frame every so-called disaster with these words ”In five years, will this matter?”

Make peace with your past, so it won’t screw up the present

by

(tumblr)

Dimineţi devreme de duminică după nopţi imorale cu vin alb şi ţinte mici de-argint. Încă simt fierbinte jumătate de spate lipit moale de braţul meu stâng. Trăiesc fiecare minut pe rând cu frica fatală că nu îmi voi aduce aminte nimic din ce se întâmplă acum. Nu ştiu de ce…

Trag greu după mine un trecut negru. N-am omorât pe nimeni să trebuiască încă să plătesc pentru greşeala de a te fi iubit. Cumva încă plătesc. Pentru că mi-am dat seama că trebuie să mă opresc. Mi-am acceptat întotdeauna iubirile trecute ca fiind parte din mine, le-am recunoscut şi am fost mândră de fiecare sentiment în parte, de fiecare om în parte. Nu credeam că am să ajung să mă încrâncenez în invocări stupide de divinităţi răzbunătoare care să te facă să simţi prin ce trec. Prima senzaţie de palmă rece, fulgerătoare şi extrem de dureroasă pe care o vei simţi va fi pentru că ţi-am dorit-o eu. Fericirea, sinceritatea şi iubirea n-au nici o legătură cu modul tău de a trăi. I pitty you…

Dragostea şi prietenia au gustul piersicilor coapte, au mirosul fresh, oceanic sau dulce şi cald şi culori puternice precum albastrul marin sau roşul vamp. Dragostea şi prietenia înseamnă  fac orice pentru tine.

Şi oricât de multe dezamăgiri ai adunat, oricâte nopţi de plâns isteric ai bifat, oricât de mult ai pierdut pe încredere prost direcţionată şi înşelată all that truly matters in the end is that you loved.
Două steluţe şi-o pisică. De-argint. Un dreamcatcher roşu aprins şi-o brăţara nemţească. Curaj invidiat într-un zâmbet moale. Liniştea mea din tine. Duminică la prânz, cafeaua încă fierbinte în cană. Un târg, un plan şi-o viaţă. Vreau să creştem mari şi să o facem fericită…

Până atunci over prepare, then go with the flow!

Târziu in noapte a venit Simone…

by
…

    Şi fumul gros de stări nervoase a coborât brusc la nivelul covorului. I-am ascultat bronzul perfect, ciocolatiu, cu urechea lipită de buricul ei. Ne-am amintit cum ne-am cunoscut, cum ne-am plăcut, cum ne-am iubit, cum ne-am certat, cum am trecut prin momente bizare, cum am bârfit şi cum încă putem face schimb de senzaţii. Am ascultat Stone Sour acustic şi ne-am zâmbit cald. Ne-am dat seama că ştim prea multe una despre cealaltă. Aproape tot.

    O seară caldă în care, în tăcerea sorbiturilor mici de nesquik şi în liniştea muzicii ascultate, întinse pe canapele, erau adunate toate amintirile noastre, toate bârfele, toate dimineţile vesele, toate nopţile cu plâns, toate telefoanele încordate, toate aventurile, toate problemele împărtăşite, toate bagajele, toate orele de făcut cercei şi nevorbit, toate pasiunile povestite cu ochi sclipitori, toate pozele şi planurile, toate momentele alintate şi ameţite, toate gripele cu pastile şi ceaiuri fierbinţi, toate momentele când am urât-o şi m-a urât la schimb, toate peste care am putut să trecem împreună sau separat şi toate secretele lumii. M-a vindecat dând petece de piele caldă, agitând dulce un evantai turcoaz sau ascunzându-şi zâmbetul sub pernuţe maro de catifea. 
    Ştie ce mă deranjează la ea dar cu toate acestea o consider perfectă cum este. Ştiu ce o derajeaza la mine şi că mă consideră perfectă aşa. 
   Apare rar şi de dor. Dispare cu primul apel pe telefon în lumina farurilor din parcarea mea întunecată. După ce îmi spune tot, mă întreabă tot, tace mult lipită de mine, râde vesel, plânge fierbinte, îmi adulmecă sticluţele de parfum de pe etajeră, îmi chinuie pisica pe care o am de la ea şi îmi aruncă o ultimă privire în care, nevorbit, promite că în viitor, cândva, ne vom întâlni şi mira de cât de fericite suntem. Şi cât de nefericite am fost. 
   De la ea am pisica neagră, geanta cafenie, mănuşile lungi fără degete, fularul negru cu franjuri, căciula de iepure punkist, scoicile din acvariu, cănile sparte în bucătărie, îndemnul ei alintat şi des de a scrie despre ea, sute de fotografii pe care mă lasă să le arăt şi mândria că e a mea chiar dacă nu e.