Category Archives: shampoo bubbles

There’s nothing here but what here’s mine.

by
  Oameni ce sunt făcuţi pentru noi nu pleacă niciodată. Şi nu ne pierd. Pe ei îi simţi din prima clipă. Şi uiţi de cei ce nu te-au meritat nicicând. Ei ştiu întotdeauna ce să facă şi cum să facă să ne aibă. Nu caută, nu cer şi nu aşteaptă indicaţii. Ei ştiu, acceptă, recunosc şi-mpărtăşesc.  Gânduri, pasiuni, gesturi, muzică şi-aluzii, plăceri, dureri şi preferinţe, prieteni, nopţi şi vise. Telepatic şi empatic. Altfel de oameni nici n-am s-accept vreodată lângă mine.
    M-ai vrut şi m-ai primit. Mă meriţi chiar dacă acum nu ştii ce să faci cu mine. Disperări recunoscute reciproc şi unghii date cu ojă de mâini tremurânde. Petrecere nebună cu oamenii cei mai frumoşi. Chitara ta. Ochii învăluie fără să privească atent, mâinile mângâie fără să atingă şi glasul spune fără să se audă. O urare şi-un sărut pe umărul gol. Un mulţumesc în şoaptă şi dorinţe împlinite pocnind din degete. Două seri la rând de Wii. În case diferite. Eşti primul om care ştie ce vrea. Nu trebuie să te învăţ nimic, mi-ai acceptat puterea, durerea, resemnarea şi nebunia. Exagerate. Sigur pe tine şi conştient că vei primii, oferi şi-atât. O casă primitoare în care am papucii mei, cadou sub brad ce-mi poartă numele, un câine mare, cald şi bucuros că mă vede, o cană de cafea cu două toarte pe care ne căutăm copilăreşte urma buzelor, prieteni uimiţi ce pun întrebări prea multe şi-apoi acceptă zâmbitori înfrângerea. Nu trebuie să mă vindeci, nu e nevoie să mă protejezi. Nu trebuie să te vindec şi n-ai nevoie să te protejez. Şi cum spuneam: ce zile, ce oameni, ce distracţie! ce seri, ce pasiune, ce privire! 
 Tricoul tău mi-e mare şi îmi ţine cald, muzica ta mă energizează, camera, casa şi familia ta au devenit şi ale mele şi prietenii nu se mai satură să mă/ne descopere. 
 Coincidenţele, cuvintele, glumele comune şi veselia au venit prea natural ca să le mai resping. Le împart de azi cu tine. Respingeri şi aşteptări prea mari, gust amar şi explicaţii neînţelese, stări apăsate şi sumbre şi medii superficiale n-au ce căuta în lumea mea.
 Dacă eşti aşa cum mi-am imaginat asta înseamnă că eşti imaginar? Dacă sunt cum nu ţi-ai imaginat niciodată că aş fi înseamnă că sunt reală?


Placebo – Every you and every me
Asculta mai multe audio Muzica
 

knowing nothing is better than knowing it all

by
 (foto)
 Întotdeauna de sărbători senzaţiile sunt amplificate. Iubim mai cu foc, urâm mai tare, ni se accentuează disperarea, singurătatea şi pasiunea. Suntem mai sinceri dar ne consumăm mai repede. 
 
 De Crăciunul ăsta nu o să îmi mai pun dorinţe. Le las pentru tine. Mi-e teamă pentru că mie au tendinţa să mi se îndeplinească. Închide ochii şi pune-ţi o dorinţă. Ai avantajul că e a mea şi-oricât de imposibilă îţi pare, absurdă, grea şi fără şanse, ea se va îndeplini frumos. Pentru cât timp sau din câte bucăţi va ţine doar de tine.
 
 Secrete calde, bârfă şi filosofie aberantă. Ceai aburind arome, covor pufos şi starea de a fi cel mai puternic. Planuri uitate, râsete cu lacrimi, alergături şi ciufuleli naive. Sentimentul sigur că nu vei fi trădat nicicând, parfumul, joaca-n păr şi muzica. Fotografiile, proiecte, apostrofări şi îngrijorarea. Concerte, corturi, lacrimi în ochii tăi şi dragostea nebună. Eşecuri, realizări şi crize, maturizări şi complimente şi multe întrebări fără răspuns. O fericire ca nici o alta, oameni speciali, hamace-n deltă şi-o pisică. O gară, o cafea, privirea ta şi te iubesc-ul. Decizii şi fântâni arteziene, femei fatale, canapeaua mea roşie şi pozele din telefon. Castane, parcuri, lâncezeală întinşi pe iarbă, magnoliile şi seara de la trenuri. Faleza străbătută la picior, bătăi cu apă, spumă şi grătare. Tenis de masă, tricourile tale, un grep şi două iaurturi de băut. Conduc cu tine-n dreapta mea, ziua mea, cuvinte inventate şi petecul de iarbă de la Fructul Soarelui. Nimeni şi nimic, totul şi toţi.
 
 În 2009 am trăit cât pentru o viaţă. Am învăţat cum să trăiesc mai mult, mai repede şi mai intens. Îs curioasă, acum, că ştiu ce fel, cât de intens va fi 2010. 
 
 Sentimentele ni se vor transformă, disperarea şi dorul, pasiunea şi buzele muscate, iubire de jur împrejur, priviri complice, gesturi superbe, nebunie şi nopţi nedormite, sentimentul că am făcut ce trebuia, sentimentul că suntem unde ne dorim. Starea supremă de oameni complicaţi, zâmbet secret pentru că ştim că ne invidiază, presupuneri banale bârfite-n semi întuneric, persoane evitate, regrete vindecate doar de noi, nervi, stres, examene şi nevoia unul de celălalt.
 
 Anul care trece ne-a făcut ce suntem azi. Şi-a construit în noi, cu bârne, cuie, legături puternice scheletul anului ce vine. Tot ce a fost perfect anul trecut e baza anului ce vine. Tot ce-am simţit, trăit şi experimentat e începutul noii vieţi de mâine. 
 
 De vă doriţi Crăciunul într-un fel anume, să vi se împlinească felul, de căutaţi o stare, un om, un sentiment anume, să îl găsiţi! Încredere, putere şi nebunie am din plin şi-o să vi-o dăruiesc în gânduri scrise cum fac de felul meu. Ochii îmi sclipesc şi zâmbetul mi-e fericit.

IN MY LIFE- BEATLES
Asculta mai multe audio Muzica

La multi ani, Simone!

by Liz
Prima oara cand a intrat la mine in magazin mi s-a oprit respiratia. Exagerat de frumoasa si naturala. Habar nu am ce am semnat atunci  dar speram ca o va  aduce destul de des inapoi la mine. Si a adus-o. De fiecare data mai frumoasa si mai seducatoare. Acum jumatate de an cand m-am trezit prima dimineata langa ea si am urmarit-o cum alearga nebuna prin casa imbracata in hainele mele am simtit ca m-am indragostit. E calda, alba, moale, dulce si parfumata. Ea e Simone. Si de azi e legala. La multi ani, femeie frumoasa! Iti doresc iubiri implinite, viata frumoasa, nebunie si pasiune! E ceea ce ti se potriveste.

Liz

O iarnă închipuită

by
(foto)
 O iarnă închipuită începe cu o ninsoare neaşteptată şi frumoasă. Şi cu tine. Începe la ora 7 dimineaţa cu fulgi mari şi căciuli călduroase şi o mână caldă ce mă sprijină. Continuă cu seri la cald râzând, plângând, iubind şi dansând. În iarna mea închipuită ninge cu urmele degetelor tale pe stratul de zăpadă de la geamul meu şi cu mănuşile tale pe calorifer. Continuă încet, încet şi alb. Cu lumânări aprinse-n toată casa şi-o noapte-n care am dormit îmbrăţişaţi, cu mine căutându-te îngropat în ninsoarea din parc, pe-o bancă pe care mă aşteptai parcă de astă vară şi cu tine cântându-mi dimineaţa-n soarele de iarnă “let it snow! let it snow! let it snow!”. Am vrut să ningă pentru noi. A nins. Am vrut să vii şi ai venit, am vrut să n-ai puterea să pleci şi n-ai avut, am vrut să-ţi fie teamă că mă ia şi ţi-a fost. Am vrut să alergăm nebuni în zăpadă şi să ne tăvălim copilăreşte, să ne sărutăm prin fulare şi să mi se scurgă rimelul (waterproof nu snowproof) pe buzele tale. 
 Iarna mea reală a avut zăpadă moale, ceaiuri fierbinţi, prieteni gălăgioşi, femei frumoase-n rochii cu paiete şi cu franjuri, seri agitate-n gaşcă cu bulgări, ţipete şi hug-uri (mulţumesc Jul) ce-au vindecat un dor, seri calme în miros de mosc, prieten bun ce-mi dă nevoia de lună plină şi discuţii aberante. Iarna mea reală are toate acestea plus tot ce pot eu să-mi închipui.
 O iarnă închipuită ca o explicaţie liniştitoare. 


Dean Martin – Let It Snow! Let It Snow! Let It Snow!
Asculta mai multe audio Muzica

The sound by which I live and die

by

This is the soundtrack of my life…

  Un laptop mare şi străin în poale. Picioare ghemuite pe blana caldă şi întunecată a unei lupoaice blânde ce şi-ar fi dorit să ştie să toarcă precum o pisică. O muzică ce mă descoperă. Nu-ţi caut defecte. Nu ai. Sau poate unul şi acela e fatal. Şopteşti grav când ieşi din cameră chiar şi pentru 5 minute “pe deocamdată!”. Şi dispari. Nu îţi simt lipsa şi n-am cum. N-o să te doară-n veci o pişcătură de ţânţar pe-o gambă fracturată, vânată şi rece. Şi nici măcar n-am să gândesc că pişcătura o să vindece. Învăţ să tac, s-accept, s-ascult. La tine tot miroase a mosc. Mosc rimează cu vâsc. Îmi vine să pun bookmark la blogul meu pe-acest calculator străin. Şi n-am s-o fac. Zăpada se aşterne, se vântură,  îngheaţă. E calm şi cald în case şi iarna e confuză… nu o urâţi… e ceea ce cu toţii am dorit în gând sau tare, zgomotos.  Plec la cumpărături bizare. Căciuli, eşarfe, lumânări, rom şi budincă, wisky şi cola, sirop de mure. Sună frumos. Cum să nu-ntrebi nici pân-acum ce e cu mine, cine sunt??
Enjoying Blaze.

incomprehensible phrases that may or may not be essential for the understanding of me

by

I have become comfortably numb (foto)

Ninsoarea şterge multe ce-oricum nu mai erau atât de importante. Ordinea importanţei lucrurilor în viaţa noastră o fixăm singuri ne place să credem. Nu e aşa. Dar când lista priorităţilor se rarefiază e loc de multe inimaginabile. Nu vroiam locul, nu-l simţeam efectiv. De trei zile te ţin ascuns de lume. Te ţin în mine şi doar pentru mine. E bizar cum un exerciţiu copilăresc de a ascunde calm o fericire-n tine îţi poate spune atât de exact cine te cunoaşte cu adevărat, cine e destul de interesat să privească şi cine destul de îngrijorat să afle. Lumea se opreşte la repere vechi. Stricate. Nu la vibraţii noi, necunoscute. Există momente perfecte date de combinaţii perfecte. Mi-ai spus azi, că a ta combinaţie perfectă subit descoperită este formată din ninsoare, eu şi-o portocală ce îşi lăsase gustul pe buzele mele. Drept pentru care mi-ai cumpărat o mulţime de portocale ce mai târziu le-am devorat cu ai mei prieteni ce miroseau a iarnă.
 La fiecare 12 ore îmi spui trei lucruri noi despre tine pentru că tu crezi că trebuia să mă cunoşti de mult şi vrei să trişezi timpul. “Nu-i grabă! E doar nerăbdare!” Provoci atât de simplu şi frumos. Strategic, furi 10 minute cu mine fără să ceri mai mult. Suspans plăcut. Ce nu mi-ai spus şi am descoperit singură: urăşti shaorma, cravatele, când îmi sună telefonul şi faptul că mi-am cumpărat ţigări. Primele două le-ai exclus din principiu. Următoarele aduc încruntare în privirea ta.
 M-am îndrăgostit de glasul tău când ai spus: vreau să te vindec. Fără să-ţi recunosc vreo rană. Azi, cât mi-ai ţinut mănuşile, ai respirat cald şi zâmbind în ele citind atent dintr-un pliant şi chiar ai ezitat să mi le dai. Cum poţi să faci un gest perfect, inconştient?
 De ce eu? Am vrut să sune diabolic întrebarea. “Pentru că ai urcat scările încercând să ascunzi că ai plâns şi când te-ai aşezat la masă mi-ai luat mână stânga şi mi-ai presat buricele degetelor de încheietura mâinii tale şi mi-ai spus: să-mi cânţi! Ţi-a tremurat vocea.”    
 Habar nu am de unde, cum, de ce şi cât. Nu ştiu şi nici nu vreau să ştiu când, unde şi dacă.
 În noaptea asta am să adorm crezând că doar mi-am imaginat. O să mă las pradă unui vis mai vechi cu dans îmbrăţişat, joacă în păr, un dormitor şi un sărut. Dar mâine am să am o portocală-n buzunar.

Oftat

by
 M-am scuturat grav şi mi-am pus un zâmbet cinic pe faţă. O să ies să mă plimb pentru că aerul îmi face bine. O să obosesc şi-o să mă relaxez conducând. O să răscolesc mansarda după globuri şi ghirlande. O să mă chinui să fac bradul să încapă în maşină. O să le car singură patru etaje. 
 Iubirile se termină frumos de obicei. Rămân cu amintiri plăcute şi nu regret niciun moment din oricare poveste trăită. Prieteniile se termină urât de obicei. Deşi n-ar trebui să se termine niciodată. E doar senzaţia mea sau ar fi trebuit să fie exact invers?
 Mă aşteaptă un sfârşit de săptămâna singură, fără planuri, fără idei şi fără sentimente. Nu mai plec la munte. 
 Dacă mai puteam să învăţ ceva despre mine, am făcut-o azi. Dacă îmi bănuiam nişte limite, azi le-am atins. 
 Nu sunt singură dacă există cineva care mă sună îngrijorat şi mă scoate la o cafea de vindecare. Îţi mulţumesc. Ştiu că n-o să mă întrebi nimic şi doar o să glumeşti constant până o să mă vezi zâmbind. Să ştii că atunci când tu zâmbeşti chiar am senzaţia că viaţa e frumoasă. Şi ţi-am mai spus că zâmbetul e o stare ce a fost inventată pentru tine. Nu mai repet. :) 
 “You don’t have a soul. You are a soul. You have a body.”  (C.S. Lewis) Am citit aici şi mi-a plăcut.

Today I feel so different

by

Este muzica ei şi sunt cuvintele ei. Mi-aş dori să pot scrie ca ea. Până atunci doar simt citind-o. Am cules din ea senzaţii ce le visez ale mele, am copiat cu neruşinare fraze ce le-a gândit şi am adus cât mai mult din ea, aici, la mine pe blog. Postarea îi este dedicată autoarei de drept a cuvintelor iar frazele ei ţi le dedic azi ţie.  Today I feel so different!

Club 8 – Love in December
Asculta mai multe audio Diverse

So this is love in the end of december, quiet nights, quiet stars… and i’m here monday to sunday cause you’re fragile and i’m weak… So you fall when the nights grow longer into sleep and won’t wake up… and i’m here i’m sitting beside you and i’ll wait until the spring… So you drift when the days grow colder away from me and won’t look back, far away and i can’t guide you but i’m here til the spring…
Don’t you worry i’ll be there for you, don’t worry about me… you know me better than that. Don’t you worry i’ll be there for you i’ll catch you if you would fall…
“Zâmbeşti mereu când îmi ceri imposibilul umanilor, iar eu tot ce-ţi pot oferi este posibilul nostru.
 Totul e tocmai ca în scenariul tău de săptămâna trecută, în acel scenariu în care degetele mele s-au lăsat ispitite de gustul tău, şi-au pierdut echilibrul şi au alunecat fără să întâmpine vreo dificultate pe suprafaţa fiinţei tale. E scenariul în care ţi-am muşcat respiraţia, în timp ce trupul tău oscila periodic şi alternativ cu atingerea mea.
 Nu pot să-ţi compensez lipsa cu nimic, nu eşti o simplă senzaţie care mă ajută să percep lumea din jurul meu, eşti ceasul care nu măsoară timpul niciodată, acel ceas care s-a oprit în noaptea în care m-am simţit pentru prima dată a ta.
 Aş putea să renunţ la frumuseţea trupului tău, dar ce rost ar mai avea dragostea mea dacă nu ar avea o natura amestecată?
 Niciodată nu ştiu de ce plâng atunci când te sun, dar tu ştii exact de ce am nevoie ca să mă liniştesc. Cu decăderea unui masochist, încheieturile trupului tău au făcut faţă covulsiilor mele fără ca tu să schiţezi pe chip durere şi neputinţă. Ţi-ai pierdut noaptea fără să ripostezi, ascultând ropotul lacrimilor care năvăleau peste palmele tale catifelate.
 Iartă-mi lacrimile şi nebunia de noaptea trecută.
 Pot să te conduc spre un răspuns corect sau pot să te adâncesc şi mai mult în căutările tale. Reprezint actorul care pune masca adecvată rolului şi situaţiei în epoca în care feminismul, globalizarea, stupiditatea şi teribilismul sunt puse în aceeaşi barcă cu Dumnezeu.
 Nu am cerut nimic şi totuşi mi s-a oferit putere. Nu vreau decât să rămân actorul zdrobit, cel care te-a desprins din cadrul tău strict ludic şi te-a obligat să creşti în braţele sale.
 Dacă aş fi veşnicie, te-aş cuprinde, iar tu te-ai transforma în minutele mele. Trupul tău mi-ar acoperi coastele, iar universul nu ar mai îmbătrâni. Buzele tale ar sorbi anii pe care îi aduc peste oameni. Sânii mei ţi-ar mângâia trupul iar tu ai dori veşnicia doar pentru tine.”

I crave for your scent sending shivers down my spine

by

Beau vin roşu într-o cameră cu lumina difuză. Nimic nu e cum ar trebui sau nu se simte aşa. Starea bizară şi unică de durere disperată în stomac îmi dă senzaţii pretenţioase că plutesc. Lumânările cu aromă de cafea le-am stins inhalând fumul de ceară arsă. Mirosul de liliac al lămpii parfumate îl dedic cui merită. Pachetul cu shaorma mă invită să-l arunc. Nu m-am atins de el. O femeie frumoasă şi caldă a reuşit să mă vindece pentru ceva timp ca mai apoi zâmbetul tău să mă facă să uit de pielea ei albă. Nu e prima oară. Mi-am zgâriat neputincioasă genunchii goi plângând până să-mi vină salvarea de la un pirat dubios ce are ca ocupaţii preferate cântatul la chitară şi desenatul ouălor crude cu marcarul. L-am lăsat să mă salveze cum o face de fiecare dată.
 Şi-am să montez bradul, am să umplu camera cu lumânări şi am să te mai aştept o ultimă dată moale şi alintată cum ştiu că îţi place. Promit să nu-ţi evit sărutul şi nici atingerea şi să mă înfior de parfumul tău în cea mai satisfăcătoare îmbrăţişare din câte există. Cadoul tău de Moş Nicolae stă nedesfăcut. Probabil i se va alătura cel de Crăciun. Mirosul camerei mele este pentru un pirat curajos şi nesperiat de lacrimile mele. My musical mood e dat de tine deci ţi-l dedic împreună cu lacrimi simetrice şi sincronizate. Şi oja roşie, şi clementinele nedesfăcute şi nedoritul iz de tutun. Şi pagina din agendă ruptă sub ochii tăi. Mâine voi fi alt om şi o să-mi lipsească durerea asta. De ce simt că ar trebui să ieşi din baie sau să apari leneş din dormitor? De ce, cu privirea fixă de zombie, opresc muzica crezând că mă strigi iritat că nu sunt lângă tine?

 

HIM – Gone with the sin
Asculta mai multe audio Muzica

Pain

by
 Pe scurt, povestea sună aşa: o săptămână fără net, nenumărate telefoane isterice, trei zile de net cu promisiunea că aşa ceva nu se va mai întâmpla şi-apoi iarăşi o săptămâna fără net. Exact ca în orice relaţie sănătoasă. Drept urmare i-am pus capăt şi mi-am luat provider nou. De astăzi!
 Vreau linişte şi pace. Cumva, în doar o săptămână, am reuşit să mă despart/cert/îndepărtez de aproape toţi bărbaţii importanţi din viaţă mea.  Zâmbesc trist. O să fie bine! Fiecare şi toţi. Cât despre mine, numai de bine. Am revenit.

        video platform   video management   video solutions   free video player