(foto)
Interlocutor/oricine/persoana a II-a/tu în sensul de voi/şi tu, şi tu, şi tu, şi tu

De mult nu m-au păscut aşa tristeţi fără motiv. Mă bântuie din nou momente şi întrebări grele. Degeaba. Am nevoie de-un răsărit, pe deal, la Tirighina. Am nevoie de odihnă şi linişte acasă la mine. Am nevoie de zâmbetul tău frumos şi cald la prima oră dimineaţă. Am nevoie de toamna asta. Mi-e teamă şi în acelaşi timp de-abia aştept un vânt răcoros, un pulover pe gât şi o ciocolată caldă. Vreau un film bun, o carte care să mă inspire şi o melodie obsedantă. E primul an în care mi-e frică de ziua mea. Nu de vârstă ci de zi în sine.
Azi mi-a plăcut. Am reuşit să nu aud telefonul sunând. Azi am făcut o păpuşă voodoo. I-am cusut o inimă roşie pe piept. Azi am privit ore în şir oameni frumoşi. Şi-un om frumos. Azi mi-a părut rău de mine. Azi nu m-am mai simţit tare şi puternică ci mică şi pe punctul de-a plânge.
Şi oricâţi s-ar lăuda că mă cunosc, sunt puţini care o fac. Mă vedeţi zâmbitoare în Împărăţia Lizului ascunsă după laptop sau în parc la Spicu alergând după Edi (al meu nepot) sau întinsă pe iarbă în parcul Eminescu privindu-l în fiecare dupamiaza cum adună crengi şi conuri şi minunându-mă că nici un gardian nu-mi spune nimic doar pentru că am un biberon în mână, sau traversând oraşul cu o doză de Sprite rece în mână şi alături de nedespartitul meu bun prieten. Sau lenevind dupamiezile libere pe fotoliile rotunde din mansarda cafenelei Geenie. Lucruri care câteodată mi se par pline de sens şi câteodată fără un sens anume. Şi o să ţin minte întotdeauna to do lists făcute stând pe trepte în centrul oraşului sau sacoşele de hârtie pline cu orbit roz şi şerveţele. Şi-o să-mi lipsească cum îmi lipsesc acum serile de iarnă lângă sobă cu Cip, Vera şi Pufi, cu discuţii filosofice, lacrimi, drame şi ceai fierbinte. Aţi reuşit să rămâneţi cei mai importanţi pentru mine.
Mâine o să mă transforme pentru că mâine e ziua lui Edi. Şi o să zâmbesc. Mâine face 3 ani. Şi tot o să poarte Pampers, o să bea din biberon şi o să plângă alintat. Dar măcar ştie să numere până la 10 şi în romană şi în engleză. Acum trei ani conduceam un Cielo care avea pe banchetă din spate un buchet imens de flori. În drum spre maternitate. Azi o să îl plimb de mână prin parc şi o să îi spun La mulţi ani! cu speranţa că îşi va aminti.

În noaptea asta o să îmi pun câte o dorinţă pentru fiecare stea căzătoare pe care o văd.
Probabil o să-mi doresc ceea ce mi-ai refuzat cu o geană care se încăpăţâna să rămână nici pe obrazul stâng nici pe obrazul drept. Să nu mai fii rău cu mine.
Să-ţi povestesc acum că o să îţi pară rău şi o să vrei să te transformi în cel ce-ai fost? Să te previn că rana mea rămâne şi după o ceartă şi o despărţire nimic nu mai e la fel? Să-ţi dau exemple (adori exemplele) de momentele în care mă desconsideri sau ai uitat să mă respecţi? Nu. Nu-ţi povestesc şi nu îţi spun nimic. Ai timp şi singur să afli. Ai timp şi singur să realizezi. O să tac şi o să plâng în mine. O să-mi aduc aminte cum era când nu-mi refuzai nici un zâmbet, cum era când te încruntai dacă cineva vorbea urât în prezenţa mea.
Poate ai nevoie de timp singur. Nu singur. Doar departe de mine. Departe de conflictele pe care le exagerezi. Discuţii care uită să aducă argumente şi se pierd în voci prea dure. Priviri ce au uitat să iubească şi doar se susţin nervos.
Diferenţă de durere e doar obişnuinţă. La mine.
Dacă ceea ce ai să-mi dai e atitudinea ta de azi, lasă-mă. Lasă-mă pe mine cu stelele căzătoare din noaptea asta. Sper doar să nu sughiţi pentru fiecare bolovan incandescent. Eu doar o să oftez.

Mă liniştesc şi mă vindec. Am ajuns acasă cu toţii. Dimineaţa începe frumos cu storurile trase, ochii mijiţi şi părul ciufulit. Seara se termină răcoros cu plimbări lungi şi pahare înalte de bere. Mi-am tăiat o şuviţă de păr. Ne-am tăiat toţi. It feels good. Să faceţi un lucru împreună doar pentru că împreună. Îmi sună ciudat şi perfect. La mulţi ani, Vy! Eşti perfectă şi eşti a noastră. La mulţi ani, Sofie! Păcat.
Înşiraţi sunteţi aşa:
tu, suportându-mă indiferent ce;
ea, blândă, superbă şi iubindu-ne;
unul arogant, îndrăgostit şi dându-mi câtă putere poate, neintenţionat;
altul, bun, calm şi disponibil;
restul nu destul de sinceri cu mine, cu ei, cu noi;
Cafea caldă, frape cu multă gheaţă şi ferestre acoperite cu mult albastru. Mi-e dor de George. Mi-e dor de Dina. Mi-e dor de el. De tine. Dorul de Jul şi Pici iată-l vindecat.

A trecut un iulie prea agitat. Frumos. Pentru tine am încercat să-l fac cum ţi l-am promis. Pentru mine am luat ce mi s-a oferit. Fără să stau pe gânduri. O zi la mare singură pe plajă, o plecare în deltă rapidă şi fără timp de pregătiri, alte două zile la mare ce trebuiau trăite la Folk You dar din păcate planurile au fost date peste cap. Deşi mi-e ruşine să vă povestesc dar iată că am ajuns sâmbătă noaptea la Tiesto. Printr-o învârteală de situaţii eram singură persoană ce nu consumase alcool şi putea conduce maşina până la Hanul piraţilor (loc drag mie, de altfel, plin de amintiri frumoase). Mi s-a pus un bilet gratuit la concert (nu mă urâţi, voi, iubitorilor de trance, dar nu-i concert, că nu cântă… e un fel de discotecă în aer liber) în braţe şi o rugăminte de a-i însoţi. Compania selectă şi noaptea fără şanse de ajuns în Vamă m-au făcut să accept. Deşi unii au râs şi-au zis că îmi voi luă chitări în cap odată întoarsă acasă pentru că am fost şi-am vizionat prestaţia lui Tiesto ţin să va spun că mi-a plăcut evenimentul, atmosfera şi doză de rock pe care a mixat-o omul în discuţie. Şi mai erau ceva rockeri plictisiţi ce erau târâţi probabil de iubite la un eveniment condus de un dj dar atmosfera te prindea. Sunet fantastic, lumini deasemenea, RHCP zbierat din rărunchi, Smirnof Ice bunuţ, ţigări şi brichete promoţionale de la Marlboro, mingi de plajă de la Samsug ce zburau în toate direcţiile şi oameni ce dansau în picioarele goale. Am dansat şi eu vreo patru ore până eram gata să leşin de oboseală. Dacă de la Prodigy te întorci cu transpiraţia a o sută de oameni pe tine, de la Tiesto vii cu parfumul a o sută de oameni pe tine. De luni deschidem Împărăţia Lizului. De luni se-ntoarce toată lumea acasă. De luni ni se reglează respiraţia şi începem să inspirăm cu nesaţ liniştea vindecătoare. A trecut luna în care pe telefonul meu scria cu albastru Jul. Dar a început luna noastră. Luna în care suntem născuţi cu toţii. Luna în care o să bem bere rece şi frape-uri şi o să ne cântăm la mulţi ani. Şi de aceea am sărbătorit frumos cu o cola rece în mansarda barului ce parcă ne simţise lipsa. Chiar dacă am căzut de pe fotoliu (!!!) pentru că mă întinsesem într-o poziţie prea confortabilă pentru bietul fotoliu rotund, chiar dacă a trecut repede ora de leneveală şi nu ne-am povestit chiar tot, dorul s-a simţit vindecat şi zâmbetul împărtăşit.

O zi mai agitată ca asta rar am văzut. Nici bine nu am revenit că problemele mi-au şi bătut în uşă. Urât.
Am avut soare puternic ce dă bronz frumos. Apă caldă şi primitoare de-nnotat. Căsuţe de stuf răcoroase cât să simţi că eşti în deltă. Valuri de la vasele de croazieră ce treceau în fiecare dupamiaza. Ponton de plonjat când soarele era prea fierbinte. Hamace de trândăvit când toropeala punea stăpânire pe mine. Fotolii mari împletite ce atârnau de meri umbroşi numai bune de lenevit la o şuetă. Gazon verde şi ud dimineaţa să mă facă să-i caut în zadar răcoarea şi-n miezul zilei. Paturi suspendate în dreptul ferestrelor mari din care vedeam pisici adormite ce se plimbau pe ramurile pomilor. Furtune cu apă ce mi-au dat motive de joacă şi provocare. Grătare mari ce sfârâiau focuri prea înalte seară de seară să alunge ţânţarii şi să prăjească peştii pescuiţi peste zi. M-am simţit ca-n filmele americane cu lagune albastre. Am avut junglă, hamace, valuri albastre şi feline căţărătoare.
M-am întors cu dor imens de tine şi de voi, fără putere pentru câte par că ţipă după rezolvare şi doar cu o dorinţă tâmpită de a fugi în Vamă cu tine. Dar asta mâine. Azi te aştept.

E gandul de acum un an. Un an ce m-a schimbat.

E răcoare în dormitorul meu maro cu storuri trase până jos… vântul pătrunde doar puţin prin găuri rare, simetrice şi luminate. Pisica doarme răsfăţată de-o pernă moale cu imprimeu de leopard. Cred că se simte lenea binefăcătoare de vacanţă. Se simte odihna zilelor agitate de pe litoral. Un telefon subţire m-a anunţat încet că moare. L-am salvat cu mişcări lente, în reluare, ca şi cum mi-ar fi fost indiferent dacă hranitorul cablu ar fi ajuns la timp la el. Şi totuşi vremea e potrivită pentru acţiuni energice şi rezolvări de situaţii presante. Cred că de-asta gândurile mi-au luat-o razna. Aleargă care încotro. Dar al meu corp tot lenii se supune. Pisica are o boală molipsitoare cu răsuciri şi ochi mijiţi cu tot.

Aer curat atât cât poate fi. Aromă de cafea reincalzita…apoi caldă, proaspătă şi revitalizanta… tot pentru gânduri. Am o dorinţă de-a mă înnoi, de-a cumpăra ceva de stare bună, de-a da un chef cu bere, teachers şi un cherry… un tort de cremă dulce de-a lu’ mama…fistic şi multă filozofie cu întrebări existenţiale spre dimineaţa ochilor roşii. Cântă-mi un cântec la chitară! Vrei? Compune-o poezie pentru mine! Pentru noi care-am fost… Furtunile răscolesc nisipuri ce-ascund şi-ngroapa multe uitate sau ocolite.

De obicei le ştiu pe toate. Acum nu mai ştiu nimic. Mi-aş dori să pot să dau sfaturile generos împrăştiate şi mie. Nu am reuşit nici după multe procese de conştiinţă. E mai greu decât credeam. Vise împlinite prea dulce şi lejer îmi dau nevoia de a mă ascunde departe de orice. Telepatic am transmis cuiva starea mea răscolită de azinoapte. Nu doar ţie care m-ai ameninţat lejer c-un mă îngrijorezi şi-apoi mi-ai schimbat starea cu zâmbetul tău. Am să mă ascund dacă o să pot. Am să mă bag adânc sub pătura pufoasă şi-am să visez că o ploaie cu stropi mari iscată din senin pe noi nu ne poate speria. Şi-am să-mi imaginez că o să mă urci în rafale ude şi reci pe-un pedestal de piatră şi printre picuri calm o să-mi culegi o floare şi-o să mi-o oferi. Am să visez nopţi albe-n întuneric cu tine fredonându-mi în ureche melodie după melodie. Am să-mi imaginez dimineţi luminoase aduse-n pleoape de sărutări continue. “Vorbeşte-mi… spune ceva… orice…” Închid ochii şi mi te imaginez pe o terasă ce ne fereşte de-o ploaie cu soare, de-o iubire veche ce mă bântuie şi de ochi curioşi ce ne studiază… Visez nopţi cu lună plină şi aer curat ce ne găsesc ieşind din baruri zgomotoase privindu-ne cu dorinţă. Sau îmi imaginez dupamieze calde stând desculţă pe trepte înalte în timp ce-mi împleteşti în păr mărgele. Şi-apoi mă trezesc şi te vând uşor şi dureros din câteva fraze scrise cu lacrimi în ochi unora ce nu cunosc nimic din tine.
Noapte bună, femeie tâmpita şi frumoasă care eşti a mea, toată…te aştept ca de obicei
pe canapea…
Las te iubescurile, lor…
Ma delectez cu priviri doar pentru mine, cu telefoane ingrijorate ca am sa transform imparatia Lizului in cofetarie (nu stie ca ieri un tort a tronat pe birou), cu telefoane ce-mi aduc marea mai aproape si incredere…

Morcheeba – Enjoy The Ride
Asculta mai multe audio Blog