Category Archives: zombie coffee

Love/sick

by

Aproape miezul nopţii. Cu o mână răscolesc în bolul cu alune. Ronţăi. Apoi smulg boabe de strugure dulce şi îmi clătesc gustul sărat.

La Tomata am citit câte şi mai câte întâmplate în anul naşterii ei. Mi-a dat dorinţa de a şti şi-n anul meu ce alte evenimente importante s-au mai întâmplat. Pe lângă, evident, naşterea mea. Şi am aflat că m-am născut în anul în care s-a confirmat existenţa lunii lui Saturn, Janus. Anul în care Marin Preda publică Cel mai iubit dintre pământeni (e şi anul în care el moare). M-am născut în anul în care are loc primul festival rock în Uniunea Sovietică şi în care Iron Maiden lansează primul album; anul în care AC/DC lansează Back in Black, CNN-ul ia naştere oficial, moare John Lennon împuşcat, Ian Curtis de la Joy Division e găsit spânzurat, PacMan se lansează; anul în care se naşte Jenson Button (F1), Nick Carter de la Backstreet Boys, se lansase telefonul fix, fără fir (cordless phone); anul cu The Shining, The Blue Lagoon, Star Wars Episode V: The Empire Strikes Back, Dallas şi MASH.
Mai erau multe. Greve, erupţii de vulcani şi câteva detronări.

Ce e mai interesant de-atât, este că treizeci şi unu de ani mai târziu au loc evenimente de trecut în agendă precum: premiera Dexter sezonul 6 pe 2 octombrie, House sezonul 8 pe 3 octombrie, Californication sezonul 5 tocmai prin ianuarie anul viitor, Misfits sezonul 3 pe 11 noiembrie, Big Bang Theory sezonul 5 pe 22 septembrie, How I Met Your Mother sezonul 7 pe 19 septembrie, The Mentalist sezonul 4 pe 22 septembrie, Fringe sezonul 4 pe 23 septembrie. Nu-s în ordine, ştiu.
Facem planuri de toamnă-iarnă cu episoade noi nouţe  nou-nouţe, cu ceaiuri calde cu feliuţe plutitoare de lămâie şi linguriţe prea dulci de dulceaţă de nuci verzi. Dulci de dulceaţă. Hmm.
Până atunci ce-ar fi să mai vedem încă o dată marea?!

I’m starting to question my tendency to doubt myself

by

Bine aţi venit pe lizu.ro

Starea închisă şi de umeri grei pe care o am o să mă ajute cumva să intru în ritmul obişnuit de a posta pe blog. Cumva pe blogspot postam din reflex toate stările şi gândurile mele şi nu vreau ca acest lucru să se schimbe pentru că cei ce m-au citit atâţia ani de aceea probabil au continuat să revină pe al meu blog frustrat. Doar că acesta mi se pare aşa elegant şi nou nouţ şi mi-e frică să nu-l stric cumva cu angoasele mele.

Încet încet am să-l fac acasă. Am să public în ferestrele lui prea albe poveşti de dor şi cu pisici negre, poveşti de dragoste sau sclipiri de neîmplinire, poveşti de călătorii visate sau avute, un plan sau o idee idioată, un zâmbet cretin sau o senzaţie dată de-un om frumos, o muzică dintr-o obsesie sau un film văzut după miezul nopţii. Şi-atunci o să îl simt eu. Atunci o să-l iubesc. M-am pierdut prea mult în tutoriale de cod şi widgets şi am uitat că lizu.ro e eu dacă scriu în el.

Sunt nedormită de la un coşmar ce-mi tăie răsuflarea de câteva zile. Sunt fără energie de la o grijă ce mi-o consumă pe toată, sunt puţin pesimistă pentru că s-au adunat prea multe. Dar e o vineri abia începută, e un sfârşit de săptămână în care aştept şi eu ploaia aia de vesteşte toamna şi care la unii a ajuns deja şi vine o dupamiaza în care o să mă plimbi şi-o să-mi spui că va fi bine, o să-mi cumperi shaorma picantă şi-o să râzi de îngrijorarea mea.

Cele mai bune bomboane de ciocolată încă sunt pe biroul meu, cea mai frumoasă brăţară lucrată e la mâna mea, cei mai frumoşi cercei cu pisici negre îi port la urechi şi cea mai frumoasă bluză cărămizie cu cea mai frumoasă eşarfa patată de mov aşteaptă o seară racoroasă. Mi-e dor să presimt că toamna mea e pe cale să se întâmple.

The quiet place

by
De la Docica citire:
“Sunt oameni care în ciuda inerţiei social-istorice se încăpăţânează să ignore tiparul. Oricât i-ar încătuşa necesităţile epocii lor, rămân totuşi cu un picior în afara timpului. Sau cu o parte de suflet.
Sunt oameni frumoşi care în pofida banalităţii sociale au curajul să rămână intacţi. Se înfurie sau se întristează sau se tem, dar păstrează constant o realitate a lor în care frumuseţea nu se măsoară în armonii fizice, retuşuri chimice sau săli de fitness, ci în priviri, atitudini, tonuri, zâmbete.
Multe căutări au puncte moarte, unele descoperiri sunt redundante. Fiecare e liber să-şi imagineze că e liber.”
Ieri am atins punctul maxim al stresului. Da, până la ameţeală, râs isteric şi agitaţie fără puterea de a-mi concentra privirea într-un punct sau pe o persoană. Groaznic. A trecut. Şi abia târziu mi-am cunoscut vindecarea.
A war regarded as inevitable or even probable, and therefore much prepared for, has a very good chance of eventually being fought…
Nu vreau tensiune cum nu vreau avertismente. Nu vreau grijă şi nu vreau mese separate. Nu vreau vinovaţi şi nu vreau detalii. Ce ştiu, văd şi simt eu e suficient. Mă retrag în safe zone. De-acolo pot respecta şi preţui pe toată lumea în egală măsură, mă pot bucura că i-am cunoscut sau că i-am revăzut. Îndepărtez ce pare obositor, prea greu de înţeles, therefore nesincer. Şi am să aştept ca toată lumea să fie iarăşi fericită, să iubească şi viseze. Atunci am să apar din nou.
Am obosit şi mă ascund. Am ameţit şi trebuie să mă aşez. A little too much…
În jurul meu miroase a bergamotă, ienupăr, coriandru, santal şi patchouli. Am căutat toate astea cinci elemente pe net pentru că nu-mi amintesc vreun moment în viaţa mea când am ştiut să le pot identifica în minte. Dar parfumul cu aroma lor combinată îl recunosc cu tresărire.
And I found a really quiet place on the internet.

Hangover

by
(tumblr)
      I know that you believe you understand what you think I said, but I’m not sure you realize that what you heard is not what I meant.

     Pahare mari prea multe de bere rece şi discuţii despre a patra dimensiune. Mă depăşeau argumentele. Shoturi de Jager dulce, deşi neţinute la -20 de grade ce pare a fi modul perfect de consumat, erau date peste cap instant. Obositoare experienţă dar, da, o băută reuşită. Foarte. A avut tot ce i-a trebuit. Priviri sclipitoare şi pleoape prea grele, zâmbete somnoroase sau îngrijorate, dispariţii misterioase, savarine cu multă frişcă şi alune în pungi imense. 
      Am şi tăcut, am şi vorbit. Am şi râs, am şi stat serioasă. Am cunoscut oameni ce credeam că nu există şi am revăzut oameni ce credeam că mi-am imaginat că există. 
     Hangover. ‘Vreau să găsesc o tipă care scrie ca tine… here I am..?!… dar să fie a mea a mea!!! Îţi cam tremură genunchi când un bărbat fain ţi-o spune aşa direct şi frumos la 10 centimetri de tine.  
     That awkward moment when you have the guts to discuss serios stuff with someone but you’re too drunk to do it. Hmm, sper să fi trecut momentul. Oare cat timp mai am dreptul să stau neutră? Presimt razboaie. Intre timp am să dorm.
      A guy comes into a bar. No, wait… it was a horse. So, a guy comes into a horse…

Să mori, cel puţin…

by
Ce ar trebui să fac ca să te pierd.. să pleci… să dispari de lângă mine?
Te poţi ascunde şi preface într-un joc sau te poţi pierde mimând răspunsul. Hai să ne jucăm. Descoperi intenţia, descoperi existenţa motivului în refuzul categoric, descoperi problema în tremurat şi umbra bruscă pe privire. Gradul meu mic de implicare îmi permite sinceritatea. Şi distanţa de contemplare. Zâmbetul tău relaxat trădează linişte şi ţinte atinse. Trădează un soi de împlinire. Ceea ce atrage. Cam în aceeaşi măsură în care atrage o privire pierdută şi oarecum neîmplinită.
Sfârşit de săptămână prea plin. Nevoie de linişte. Prea multă socializare îmi confuzeaza simţurile. Exagerez de amorul artei. Primesc reacţii frumoase. Şi interpretări exagerate. Sunt oameni care îmi plac. Nu-i disec pe ei sau imaginea lor ci îmi interpretez propria mea reacţie la imaginea lor. Lucru care sunt îndreptăţită să-l fac. Îmi place să mă pierd într-un vârtej de senzaţii.
Şi-apoi să luăm viaţa în piept, să iubim împreună sau separat, să fim cei mai buni, să facem tot ceea ce toată lumea spune că nu vom putea, să călcăm în picioare fiecare checkpoint şi să desenăm cu cretă fiecare km parcurs înspre unde vrem să ajungem.
“For you and for me the highest moment, the keenest joy, is not when our minds dominate but when we lose our minds, and you and I both lose it in the same way, through love.” A. Nin
Când fac un plan de distracţie copilărească sunt oameni care-mi vin imediat în minte ca şi companie. Şi ăsta e un mulţumesc lor nu un compliment. Când fac un plan de participare la un eveniment sunt oameni care-mi vin instant în minte ca şi companie. Mulţumesc şi lor. Când spun sau gândesc dragoste sunt oameni care mă inspiră. Reverenţă. Când povestesc unde mă văd peste cinci ani, încep cu tine.
M-am deschis puţin cam mult. Mă închid la loc.
I feel the same way as the rest of you. With my fingers, mostly.
Diseară beau o bere pentru ziua lui Cip. Şi-apoi mâine…

Someone asks why you are so quiet, and you can’t think of a response

by
 Vara trecută parcă… Mă fascina o femeie. O femeie frumoasă. Eu munceam într-un birou de sticlă şi o vedeam aproape zilnic trecând prin faţa geamurilor mari.  La un târg în aceeaşi vară, parcă, a trecut prin faţa standului meu… Atunci ţi-am arătat-o… şi-am jucat noi o mică şaradă în care am urmărit-o trecând pe la toate standurile şi-apoi i-am ieşit în cale la ieşirea din clubul unde se ţinea târgul. Cât să o mai privim o dată. Nimic mai mult.  
 Timp de un an s-a ivit în discuţii lejere cu vechi cunoştinţe, un nume, o aluzie…  
 N-am întrebat niciodată mai mult decât ce mi s-a spus din proprie iniţiativă.  
 Azinoapte încercam să mă concentrez la un joc copilăresc şi din când în când profund în timp ce ea stătea mică, serioasă, picior peste picior, pe un colţ de canapea, în casa mea. E destul de greu să-ţi convingi privirea să treacă dincolo de ea. Sunt oameni pe care îi priveşti şi simţi că privirea ţi se îngroapă confortabil în imaginea lor. Sunt oameni pe care îi priveşti şi simţi că vezi dincolo de ei. În momentul în care privirea o atinge se pierde bizar. Ai senzaţia că nu ţi-o mai recuperezi. Şi când ţi-o recuperezi nu ştii ce ai privit, ce ai încercat să priveşti sau dacă mai ai curaj să priveşti încă o dată. 
 …she was wearing black and hearts… poate pentru că îi stă bine, poate pentru că era într-un moment în care poţi negru… un fel de spades and hearts… 
 Pentru mine toată noaptea trecută a fost mindfreeze. Pentru că poate să stea elegantă şi tăcută pe o margine de canapea roşie sau ghemuită cu picioarele sub ea mâncând cuburi mici de pepene galben sau se poate întinde cald pe covorul pufos să alinte pisica fără să îţi dea nimic. Fără să rămâi cu nimic. Oricâte mişcări i-ai analiza, simţi şi ştii că n-ai primit nimic din ea. Nu dă.  
  
 Noapte în fum şi aburi de-alcool. Amar sau dulce. Amintiri dureroase. Am adormit plângând în braţele tale. Îmi şopteai ceva la ureche dar nu te-am auzit. Mi-am amintit mai devreme în noapte când te-ai apropiat de mine şi mi-ai şoptit: Săruta-mă, am încă urme de ruj…  
  
 M-am trezit acum, o dupamiaza mută şi mi-am mângâiat tricoul vechi de pe mine… Trebuie să mă recuperez… Irish Coffee are un efect devastator asupra mea… 

Stormtroopers and cats

by
   There is, incidentally, no way of talking about cats that enables one to come off as a sane person. Nici obsesia pentru stormtroopers a unora nu duce în sens opus. E bun totuşi că mergem în aceeaşi direcţie. Operaţii şi migrene. Iarna asta o să-ţi fur sosetii aia confy şi n-o să mă plâng când o să mă obligi să beau ceai de tei cu miere. Concentrat. 
   Întotdeauna pare să se descurce mult mai bine când ne are grămadă decât când ne are în colţuri diferite de ţară.  
    Continuarea mea e o pisică. Care e continuarea ta? Horcruxes, adică…  
  
   Azi am încălcat regulile, am ascultat generic retro fredonat, am iubit alintat şi am fost răsfăţată. Toate de la o migrenă.  

     Women and cats will do as they please, and men and dogs should relax and get used to the idea.

     The Greenest.  Superlative Ideas for a Sustainable Future.

A demon can get into real trouble, doing the right thing

by
Îmi trebuie puţină organizare. Îmi trebuie puţin suport moral să îmi găsesc iar ordinea. Să-mi fac ordine. Pentru că tac, mulţi cotropesc. Chiar de zâmbesc, tot arogantă mi se spune. Am să acord următoarea perioadă ordinii şi planurilor. Organizării. Până şi traiul boem trebuie organizat doar ca să-ţi fie cumva permis. Urmează o perioadă războinică. Şi rea. Şi egoistă. Dar câteodată ne sunt necesare. Tot mă bate ea la cap să îmi urmez planul puţin mai alert. O să o ascult.
Weekendul Harry Potter nu poate fi decât de ziua lui (şi-a autoarei). Cu toate filmele HD şi două baghete surori. Sarea şi piperul unui astfel de weekend poate fi doar cineva care nu a văzut filmele şi nu a citit cărţile. Întrebările unui neiniţiat sunt geniale. Şi inţepăturile unui fantasy ultras. Eu le-am avut pe toate în cel mai tare Harry Potter Weekend.
Cred că vară asta a avut de toate. E cazul să mă opresc din exagerări. E timpul de smuls buruieni şi udat idei frumoase.
E timpul de eu în primplan. Zâmbind puţin malefic. Cât să stric poza.
Good Omens după Lucruri Transparente. Sau: Through transparent things, only good omens.

The journey of a thousand miles begins with a broken fan belt and leaky tire

by
(tumblr)

Am obosit şi mai sunt atâtea de făcut. Îmi sună gândurile turbat a ritm afon de tobe. Obstacolele cretine mă demoralizează. Nu înţeleg oamenii bătrâni, invidioşi pe vârsta mea. Probabil îi voi înţelege cândva. Sau poate nu. Poate la vârsta aia voi fi senină şi pusă pe şotii, mulţumită cu viaţa mea. Eh. 
 Planuri de concert. Se fac şi se desfac. Planuri de sfârşit de săptămână liniştit. Atelier de handmade şi bere draft. 
 Vânzările cresc. Vizitele scad. Lumea trăieşte mai mult un pic, vara. În sfârşit statusurile sunt afk. Terasa, berea, cortul, marea. Eu trăiesc cald. Apoi obosesc şi mă las pradă gândurilor că mai am mult până măcar să mă pornesc să încerc să trăiesc. Un fel de îmi propun să mă gândesc la o lista de priorităţi. Adică activităţi epuizante cu rezultat final nepipăibil.  
 Atât de puţini oameni care merită. Şi parcă, nici lor, n-am timp cât merită să le acord.  
 Tu vino să personalizam urşi mici de pluş, să ne uităm la colecţia de şerveţele şi să vizionăm în linişte Herry Potter. Şi să facem front comun în drame şi mofturi. Presimt că o să ne iubească mai mult.  
 Sunt oameni pe care îmi doresc să îi leg de mine. Sunt oameni pe care îmi doresc să nu-i mai văd niciodată în viaţa mea. 
 If you lend someone $20 and never see that person again, it was probably worth it. 
 Mă bucur că voi sunteţi bine. Mă bucur când îmi spuneţi. 
 E timpul să mă reinventez. Cred că asta rămâne de făcut când oboseşti să lupţi. E un fel de a trişa. Mă reinventez mai puternică şi le ţin piept mai bine. 
 Sunt câţiva dintre voi la care eu chiar mă gândesc când beau o bere rece şi privesc într-un punct fix. E de la mine sughiţul. 
 Iar ţie ţi-am luat beţe de tobe crezând că ai să ţii ritmul. Nu prea îl. 
  
 Some days you’re the piegon; some days you’re the statue. 

Owls are the only birds who can see the color blue

by
Looking Forward Not Behind
Last Fm as a subscriber.  Mă laud. Probleme cu paypal. Dileme. Aceleaşi. Răspunsuri noi. Simone. Ea vrea buton cu poza ei.  Şi drepturi de inspiraţie. Expiraţie. Simone dispare odată cu primul bip. Ariciul are crize de personalitate. Sau personalitate multiplă. Confuzeaza.  
 Citesc Lucruri transparente de Nabokov. Mă uit la Mr Nobody. De câteva seri. Fac brăţări multe. Spuneţi-mi ceva frumos despre voi. Să ştiu vag că sunteţi bine. Voi care mă citiţi. Îndemnurile mele n-au funcţionat niciodată. Nu pentru toată lumea ci doar pentru cei ce întradevăr contează.