Mi se cojește ultimul an de pe mine ca foile de ceapă. Foșnesc și cad. Acuma rămâne de văzut dacă de sub ele ies proaspătă sau doar dau plâns.
Mi se cojește ultima iubire lacrimă cu lacrimă. Mă strepezesc promisiunile și mi se face frică de prezent. Vreau ieri cu tine din nou sau mâine cu tine sigur. Nu azi. Numai azi nu. Continue reading
Category Archives: shampoo bubbles
I’ve crossed some kind of invisible line
I feel as if I’ve come to a place I never thought I’d have to come to. And I don’t know how I got here. It’s a strange place. It’s a place where a little harmless dreaming and then some sleepy, early-morning talk has led me into considerations of death and annihilation.
Când ne liniștim și cumințim avem timp să ne dăm seama unde suntem. Dureros e momentul în care realizăm că habar n-avem unde ne îndreptăm și că poate nebunia zilelor sau lunilor trecute ne ferea de conștientizarea asta acră. Încotro?
Încă aștept energia aia care măcar să-mi învârtă rotițele nu neapărat să mă propulseze înspre ceva.
Sunt tristă și optimistă. Flo mă forțează să mă recitesc și-apoi îmi dă peste cap myfeedly cu postările ei. Zâmbesc. Pisicile dorm perfect rotund pe colțuri de canapea. Azi am fost la cumpărături și am realizat că nu mai știu să fac cumpărături. Am ajuns acasă cu șervete de bucătărie, un pepene de 9 kg, supă la plic, forneți și mâncare pentru pisici. La mâncarea de pisici știam exact ce trebuie să iau. În rest, nu.
LostLady^^
Vreau să m-ascund și nu știu cum. Nici unde.
There is love of course. And then there’s life, its enemy.
Jurnal de vară, dor și dragoste
Jurnal de mare, cort și val. Jurnal de mal, livadă și hamac.
Cu o săptămână în urmă lumea filma tornade în Vamă. Eu săptămâna asta m-am cazat la Oz și-am zis că trebuie să fie de bun augur. Și-a fost. Cu tot cu plimbarea în Bulgaria, pana de pe stânga spate, noi înotând veseli, corturi la umbră, valuri mari doar în ultima zi, soare turbat și bere rece, delfini sărind din valuri ca în filme, Jager la litru, măsline fără sare, sexul din cortul de lângă noi (genial! ne-am abținut cu greu să nu aplaudăm când s-a auzit fermoarul cortului), pisicii mici și alergători de la Pirați, inelul cu love gasit in nisip la rasarit, cadourile de la Bacardi, Cola, Ursus si Bergenbier…
M-am întors zen să împart îmbrățișări cui mi-a cerut.
Mă cumințesc până vineri. Încerc să-mi amintesc mirosul pielii tale. Mă cuibăresc în singura pilotă galbenă. Și dorm. O lună două.
—
‘Daca tu ești Liz, eu sunt Flo.’ M-am pierdut. Flo e frumoasă. Cum zicea Dina acum doi ani.
Avea vacanța asta cum să fie mai faină de-atât? Da. Avea cum. Dar eu mă intimidez și mă pierd.
5 prieteni din 4 colțuri diferite, 3 zile, două corturi și-o singură mașină la Oz în Vama Veche. Oricând.
We can blame it on a lot of things or we can just admit we were shit people
Cea mai frumoasă petrecere trebuie musai să aibă prietenii mei cei mai buni, exact ăia care au știut să fie acolo, musai șapse longdrafturi, 14 shoturi de tequilla, nici măcar o țigară rămasă sau doar una strâmbă, o masă mică și rotundă la care mi-aș fi petrecut tot restul vieții, o masă mare cu multe canapele moi și-un blitz, prea multe complimente, sentimentul de în siguranță, muzică neapărat bună și neapărat cântată de noi toți, nici un regret, peripeții până la a ajunge acolo, cz al meu, o dimineață cu două cafele și cea mai frumoasă privire, o halbă de cuburi de gheață, o cola rece și doar un tremur de mahmureală. De mult n-am mai fost la așa un party fain. De ultima oară, de fapt. De la Punkvelion. Se va umple în curând online-ul și de poze de la acest best party eveeer…
Mi-am dat seama că mulți oameni mă iubesc tare. Sau că unii vor să înceteze brusc. Sau că încă mă iubesc dar din motive absolut greșite. Sau doar încep să mă iubească. Îi păstrez în mine doar pe cei care mă iubesc pentru motivele care trebuie. Alea bune și sincere, altruiste (atât cât permite iubirea) și optimiste. Și-am să mă îndepărtez de cei ce-mping în față iubiri limitate cu reguli inventate și schimbate de la săptămână la altă sau intensitate schimbată de la o stare la alta.
Și fraza aia pe care nu știu de unde am reținut-o și nici de ce spun numele astea: what Louie says about Louise, says more about Louie than about Louise…
Imaginar îi mai îmbrățișez pe toți încă o dată. Mai mult pe Adi. De la mulți ani!
The Happiness Equation
Pentru fiecare înseamnă altceva. Și numărul de necunoscute e la fel de diferit. Cei mai norocoși dintre noi am reușit să o rezolvăm și ne căutăm soluția calculată în respirația mentolată a unui iubit mai mult sau mai puțin întârziat. Oricând vine e prea târziu chiar dacă niciodată nu e prea târziu.
Pentru că întotdeauna ține de timp. De cum se potrivește fereastra deschisă cu briza la temperatura perfectă și cu mirosul de tei ce-mi umple camera. De cum se potrivește rochița cu flori cu cearșaful negru și cu ‘cigarette burns’. Continue reading
Oh, I’m just a sentimental girl, that’s all
Mi-e greu să mă desprind de orice. De locuri, de lucruri, de case, de lumini. Mi-e mai ușor la oameni. Pentru că ăia de care nu vrei să te desprinzi, oricum nu te desprinzi oricât de departe ai pleca de ei. Sau ei de tine.
Cu cât mi-e mai bine într-un loc, cu atât sunt mai aproape de plecare. Continue reading
Confusing word of the day: around
Sometimes I get in a mood, where I’m just like, ‘Everything here bugs me.’ And when that happens, you’re the only one I want to be around. So, be around!
Vroiam să-ți povestesc că mă trezesc mult mai ușor dimineața. Și mult mai devreme. Azi dimineață am făcut duș și am lăsat prosopul mare, alb și ud, întins pe canapea. Continue reading
I’ve tried to sell my soul but no one’s buyin’
(Like my friend’s page on Facebook! Thank you!)
Niciodată n-am simțit Vama mai a mea decât anul ăsta. Poate când eram în primul an de facultate și faptul că mă duceam în Vamă era mai important decât orice găseam acolo. Și-am fost de multe ori dar în ultimii ani începuse să fie din ce în ce mai urât. Am ceva povești horror de ultima dată, acum doi ani când o ploaie torențială m-a alungat acasă de pe plaja bătută în lung și în lat în căutarea unei muzici bune sau unor oameni frumoși.
M-am pregătit anul ăsta și-am făcut loc în mine doar pentru răsărit, un val și-o mână de nisip.
Am găsit o Vamă mai domestică dar spre bine. Mai visătoare. Fără pokemoni (copii teribiliști) și fără rastafarieni, jajablesieni și cocalarieni. Sau prea puțini să se vadă. Oameni care cântau în cor și ridicau lampioane. Zeci. Oameni cu rock, punk, grunge și folk în pahare. Oameni cu briza în privire și nisip în păr. Primul om strâns în brațe a fost la 2 minute după ce am intrat în Vamă. Evergreena.
O noapte făină. Două pahare de wiskey cu cola. Două paie colorate. Queen. ACDC. Refill. Aceleași două pahare cu alte paie. Alt barman. Nirvana. Iar ACDC. Aceleași două pahare. Alt barman și alte paie. Muzică făină și nisip în teniși. Iar Nirvana. Apoi Expirat. Și Amphora. Și Stuf. Iar Expirat. Și Molotov. Iar Stuf. Aceleași două pahare. Alte paie. Răsărit, somn de câteva ore și limonada de dimineață în Stuf. Apoi ciorbă caldă La mal. Și hamsii. Apoi Serj la maxim. Și-o plimbare cu mașina în căutarea unui loc la umbră. Cu paharul de limonadă pe mașină. Și cu oameni arătând cu degetul paharul plimbător.
Știți mașina de scris de pe bar de la Stuf? De-acolo scriu postarea asta. Nisipul se simte rece sub tălpi acolo.
Most decisions are made using your unconscious streams of thoughts
După o zi de târg, un plan de concert şi în aşteptarea SDC-ului, am ajuns acasa puţin ameţită, căutând linişte şi moale. Cred că încep să mă transform într-o pisică pentru că am reuşit performanţa de a dormi neîntrerupt de ieri de la ora 19 seara până azi la 8 dimineaţa. Binenţeles, concertul l-am pierdut dar am câştigat înjurăturile prietenilor mei care mă aşteptau în faţa localului. :D Miaaau?
Azi mă voi plimba somnoroasă (de la prea mult somn voi fi toata ziua cu privirea în ceaţă) prin Bankers unde am standul de brăţări şi unde are loc şi Schimbul de cărţi Galaţi, la ora 14.
In Bankers au cafea foarte buna şi barmani care se îngrijorează de sănătatea ta dacă ai intenţia să consumi mai mult de o cafea.
Ma duc să-mi încreţesc parul. Meteo: afară e vreme dinaia de croşetat copii şi făcut ciorapi.
Happy Birthday to someone I would donate some non-essential organs
I don’t remember or care how old you are but let’s celebrate like you’re 21!
Un sfârșit de săptămână plin. Amestecat. Întârzieri, supărări, vin roșu la 12 noaptea, lampioane periculoase dar lansate perfect în aerul prea rece, bucurie, bere multă și muzică.
I need to focus but I can’t.
Zâmbim, dansăm și așteptăm primăvara aia adevărată fără soare cu dinți.
—-
Dintre aniversări și lampioane vă zic repede să nu uit:
Am amânat puțin Schimbul de cărți din cauza prea multor evenimente și în speranța că terminăm totuși cărțile luate dar și cu gândul că următoarea întâlnire să o facem mai specială și mai entertaining.
Până atunci se face un BlogMeet la Galați, pe 6 aprilie 2013, la Cafeneaua Artiștilor de la Dramatic. Iulia și Gabriel sunt cei care au avut ideea. Bună, zic eu. Mă duc să văd mai de-aproape doi finaliști Blogwars. Eventul pe Facebook.
—-
Hai cu primăvara caldă!