Mă concentrez din ce în ce mai greu. Mă pierd des și uit tot. Mă impresionează rar cineva și mă îndrăgostesc și mai rar. Mă scârbesc eu pe mine cu un aer superior și prea multă siguranță. Aiurea. Pe dinăuntru tremur îmbrăcată subțire, în ploaie rece.
Să ies la o distracție? Să nu ies?
Hm.
Am prea multă băutură, prea multe nuci și prea puțin timp. Continue reading
Category Archives: shampoo bubbles
A quiet knotter living in a colorful world
Avem toamnă frumoasă cu frig cât să ne zgribulim în fulare, să ne adâncim mâinile în buzunare sau să ne lipim de coasta unui om drag, cu frunze, vâjâit de vânt și nori rapizi cât să ne-apuce melancolia și alergatul frunzelor prin parc, ploaie cât să simțim că-i noiembrie pe obraji și soare cât să mergem adormiți, în dupamiezele moi, spre casă.
—
Mi-e somn. Mi-e groaznic de somn. Dorm flagrant pe mine. Plutesc împiedicat spre casă.Văd în ceață. Îmi trebuie două zile de somn continuu și nici așa nu cred că îmi revin.
M-am înscris la swap-ul de Crăciun organizat de revista Atelierul. Fain.
Sâmbătă, oră 14, în ceainăria Casa Gustului plimbăm cărți din mână-n mână. Schimb de cărți Galați. Fain. Fain.
Sâmbătă seară e concert OCS în Scena.
Sâmbăta și duminica viitoare vă recomand, tot în ceainărie, târg de obiecte si accesorii handmade ca să începeți cumpărăturile pentru cadouri. Eu expun, deci mă găsiți în dispoziție de băut ceai și bârfit diverse, întreg weekendul.
—
Când îmi revin din oboseala asta dureroasă în care mi se amestecă virgulele de nesomn, am să vă scriu de dragoste, de cât de mult, cum și pe cine iubesc, vă scriu despre niște amintiri și-apoi mai recomand un produs, un site sau ceva idei. Până atunci am să dorm.
SCHIMB DE CARTI GALATI
Ne întâlnim din nou. De data asta în ceainăria Casa Gustului. Se spune că e frumos acolo, miroase a ceai și oamenii de-acolo iubesc mult cărțile și ne-am gândit să facem următorul schimb de cărți.
Cititori gălățeni sau nu, iubitori de cărți, ceai, bloguri sau audiobookuri, iubitori de dupamieze lente, sfaturi calde sau zâmbete, scriitori, elevi sau studenți, bloggeri, iubite sau frați mai mari, vă așteptăm la Schimb de Cărți, Galați, Casa Gustului, Sâmbătă 17 noiembrie, ora 14.
Cei care ați mai fost, v-aștept din nou cu impresia despre carte, cu întrebare sau părere, cu altă carte sau doar cu poftă de povestit.
Noi vă pregătim cadouri, venim cu idei și o să vă fim recunoscători că ne-am împletit dupamiaza asta de toamnă.
Inițiativă Bookblog.
Organizat de mine și de Adi.
Ia să văd, cine vine?
Cruel whims
Mi-e ciudă că nu-mi mai este frică, nu-mi mai este rușine și nu mai am emoții. Mă simt aiurea prea puternică, prea in charge și prea atotstiutoare. Și viața, în loc să-mi dea motive să mă tem, să tremur de emoție sau să mă pună la locul meu, insistă să-mi servească motive de “am zis eu”, “știam eu” și “eh”.
Păcat.
Ignorance is bliss.
Where ignorance is bliss, ’tis folly to be wise.
M-a apucat o stare acră și cretină. Mi-e ciudă pe oameni, pe mine și pe situație. Mi-e ciudă că nu-s cu tine, lângă tine, împreună. Mi-e ciudă pe tine.
Sunt tristă aiurea ca și cum nimic nu mai e deajuns, primesc complimente cu doar ridicături din umeri, prietenii pe tavă ca și cum, mneah, ar fi normal și declarații cu grimasă.
Sunt prea safe, prea confortabilă, prea ferită și prea inabordabilă. Intenționat. Și normal că nu mi se întâmplă lucruri palpitante, de speriat sau măcar puțin zguduitoare.
Presimt că am să înnebunesc brusc.
Chills and thrills
Îmi place Halloweenul, îmi plac baluri mascate, îmi plac motivele inventate, moștenite sau adoptate de a sărbători orice, îmi plac sugar skulls și bostanii ciopliți, îmi plac lumânările și liliecii, am pisici negre și fac păpuși voodoo ornamentale. Pe de altă parte, nu mă uit niciodată la filme horror, mă ia un fior neplăcut când aud melodia de la Twin Peaks, mă supăr tare dacă mă sperie cineva intenționat și mă feresc de întuneric. Totuși am crescut în case mari cu etaj și sunt obișnuită cu sunete și zgomote de pași soft pe tabla de pe casă, de trepte de lemn scârțâind, uși batante de lemn ce dau în pod, ochi sclipind în întuneric, luna clipocind prin crăpăturile streașinei.
Mda. Eu curăț cât pot ziua asta de tot ce-i doar scary, păstrez simbolurile, sărbătoarea și bomboanele, torn un pahar de vin roșu și mă uit liniștită la Six Feet Under.
Sounds appropriate.
The witches fly across the sky,
The owls go, “Who? Who? Who?”
The black cats yowl, and green ghosts howl,
“Scary Halloween to you!”
I’m broke and somehow happy
Mă uit la The Crimson Petal and the White. Aștept episoade din Dexter. Aștept vacanța la Cluj. Aștept nopți verzi și liniște.
În ultimul timp visez bizar. Și cu fir epic.
Citesc articole despre termeni ciudați: zakka, boho și eclectic și beau prea puțină cafea. Și prea dulce.
Mă agit câteodată tare și mă consum și enervez în surdină și-apoi în încercarea forțată de calmare caut motive astrale nervilor. Motive în care nu cred dar de care am nevoie.
Citesc prea puțin. Prea rar. Prea nelegat.
Mi-e dor de dragoste și de starea de-a scrie siropos. Siropos dedicat. Mi-e dor de tine.
Mă bâțâi pe scaunul de birou în ritmul zgomotelor scoase de mașina de spălat și simt oboseala unei săptămâni pline de muncă dublată de cursul de germană.
Și totuși mă visez în Franța. I’m the type of person that tries to fall back asleep in the morning just to finish a dream. Hm. I think I am.
Mă duc în weekend să bântui Grădina Botanică. Din acest motiv. Și pentru că sunt câțiva prieteni și câteva dreamcatchere fluturânde acolo.
Mi-e dor de tine, Elizabeth…
Shadows of ourselves
I can’t tell if I’m dealing well with life these days or I just don’t give a shit anymore.
Nu citesc cărți motivaționale. Nu-mi plac. Scriu motivațional destul de des și-mi place când mă citește lumea. Undeva e o eroare în toată treaba asta. Și știu că ține de mine. Eh. I’m all about zen și doing good și să fim calmi și să iubim mult. Adică îndemnuri clișeu. Pentru mine funcționează toate citatele celebre și rerostite de uneori zici că și-au pierdut sensul. Mintea mea se aliniază perfect în targetul vorbelor de duh. Alea simple, concluzioniste și generaliza(n)te. Eu îs aia, din toate. Aia de funcționează pe cafea, crește pisici (da, la plural), miroase cărți, iubește tare, se îndrăgostește des, nu crede în monogamie (adică sunt convinsă că rasa umană nu-i monogamă, dar de fapt și de drept tot cu iluzia de dragoste eternă a începuturilor mă hrănesc), croșetez, împletesc și plâng la filme, îmi place crăciunul și ziua îndrăgostiților, îmi plac toate sărbătorile împrumutate, chestiile fluffy, lucrurile colorate și femeile frumoase. Nu am nici o ură cu care să mă definesc, nici o alergie inedită, nu ies în evidență, nu am un comportament care să rămână în amintire ca fiind cea care…, nu am fobii stridente și exagerez prin normalitate sau echilibru în comportament ceea ce văd alții fiind că nu exagerez în nimic decât în a fi eu, în a iubi cum iubesc eu, în a scrie siropos cum scriu eu, în a-mi alinta prea mult pisicile, în a fi liberă cum sunt… prea average…
Nici o persoană dintre cele care m-au iubit n-a știut să răspundă la întrebarea ‘de ce’. Nimeni nu a reușit să formuleze răspunsul de sfert de minut cu originalitatea impresiei pe care o fac asupra unui om. Că nu-s. Și nici nu încerc să fiu originală. Doar încerc să fiu și să-mi fie. Bine.
Și din tot amalgamul ăsta de nimic deosebit, dau dependență. Câteodată inspir și frică. Cel mai des admirație și/sau invidie. Îs mândră că sunt așa de în nici un fel anume. Zic de viața reală, nu de online. Că dacă ziceam de online, eram bogată. :)
—
“Pe rețelele de socializare, oamenii au devenit ziariștii mondeni ai propriilor vieți, pe care le prezintă ca pe niște povești de succes sclipitoare, deși complet desprinse de realitate. Facebook are un miliard de utilizatori in intreaga lume. Și fiecare vrea sa fie cineva in acest loc in care nimeni nu este nimic.” Ăsta e dintr-un articol din adevărul. Articol prost despre, culmea, moarte.
Toată lumea ar trebui să înceteze să încerce să fie. Și doar să fie. Încercatul e pentru a face nu pentru a fi.
Everything is going to be alright. Maybe not today but eventualy.
Octombrie cu tort de ciocolată cu mentă
Așa o lună frumoasă! Green Day se trezesc (asta-i cu zâmbet pentru Arashi), îi încă destul de cald să stai pe-o treaptă de oraș, destul de frig să te înfășori în eșarfe, e luna când toamna e cea mai toamnă. Luna asta fac 5 ani de blog, 1 an și-o lună de domeniu propriu. Luna asta, oameni frumoși își sărbătoresc ziua de naștere. E luna studenților, cafenelelor, castanelor și umbrelelor. Octombrie e de obicei luna în care eu plec în căutarea mea.
Mă bucur. Am obosit să vegetez. Cami e terapeutică. Continue reading
The air around me still feels like a cage
Locul meu in lumea asta mare este acolo unde, deocamdata, lipsesc. (să citiţi Scrisori catre Rita!)
Ştiţi scenele din filme cu plajele alea curate la apus, cu valuri mici şi vânt cât să te încălzească cineva? Superb… ai vrea acolo… Şi de ce nu încerci s-ajungi? Cine te opreşte să-ţi pui ca destinaţie finală o plajă americană sau o Bora Bora? Cine te-mpiedica să îţi încerci norocul ca artist în marele măr. Apartament micuţ şi bani cât de-o cafea de tonomat. Oricine are şansa şi dreptul la ea. Nimeni nu spune că-i uşor. E visul greu, atârnător, dar e al tău. Continue reading
We can always see other people’s problems more clearly than our own
Am încheiat o săptămână epuizantă și oarecum urâtă. Grea. Veselă dar obositoare. Colorată dar sufocantă. Am dormit mult și am lăsat-o să alunece pe lângă mine.
Vorbesc foarte puțin dar, paradoxal, obosesc vorbind.
Toți mi se par stricați sau greșiți Continue reading