Zile ciudate se-ngramadesc peste mine. Împărăţia Lizului e plină ca întotdeauna de oameni faini de fac diverse lucruri. Şi printre Darts şi filosofie au timp să îmi ofere zâmbete largi şi priviri doar pentru mine. Le mulţumesc. Filtrul de cafea pendulează fierbinte între cafele amare şi apă pentru 3in1 sau ceai de mure, calculatoarele ne suportă dedicaţii muzicale, recomandări şi trailere s-avem ce diseca-n cuvinte mai apoi, clienţii ce ne-ntrerup rar cu-o întrebare , ne-analizează, zâmbesc în faţa teribilismului nostru exuberant şi ies uitându-se înapoi. Câte unul câteodată prinde din zbor un cuvânt sau o frază şi se bagă în vorba cu noi. Ne place.
 Toamna mă pune la încercare. Tensiuni, situaţii trec. Rămân oameni şi zâmbete.
 Vreau o seară în mansarda barului ocolit, cu o ciocolată caldă şi un suc rece, cu muzică şi lene relaxanta. Vreau masa noastră, bârfă inocentă şi zâmbet adormit.Vreau fotoliu rotund şi semintuneric.

Cafea la ibric.
 
 Miroase a cafea fierbinte. E linişte. Se-aude pompa de bule de aer de la acvariu şi un peruş ce ronţăie seminţe. Am un sentiment că nu mă recunosc. Un sentiment bun că acela pe care îl ai când cunoşti un străin plăcut. Sunt rezervată şi mă analizez. Eu pe mine. Sorb cafeaua elegant. Mă simt privită. De către mine. Îmi trec mâna prin păr de câteva ori.  Mă întreb cine sunt. Mă sperie gândul că nu am un răspuns clar.  Zâmbesc şi mă eschivez. Mai sorb o gură de cafea clipind des. Conversaţie fără sens şi importanţă. Bateriile de la cameră sunt descărcate. Şi orhideea trebuie udată. Le fac. După cafea.

Grotă
 
 Nu-mi recunosc casa şi nu mi-e bine. Îmi caut zilnic puterea de organizare. Nu mi-o găsesc. Lenevesc în disconfort. Fac schiţe şi desene pentru ‘the reading corner’. Le abandonez aproape imediat. Caut repere de care să mă agăţ. Caut o hartă să ies din haos. Singura disponibilă m-ar duce departe tare. Cu singur reper respiraţia ta. Sfârşitul acesta de săptămână rup hărţile, închid telefoanele şi reorganizez grota. De săptămâna viitoare o să închid iar ochii şi-o să hoinăresc dement spre unde se simte parfumul tău.  

Explicaţia ta
 
 Am plâns de mai multe ori decât tine. Deci ştiu să plâng mai bine ca tine. Clar din experienţă. Sau din experienţă ar trebui să ştiu să îmi abţin lacrimile ? Să ştiu să plâng înseamnă să fac în aşa fel încât lacrimile să îmi curgă graţios pe obraji în timp ce tu îţi intersectezi buricele degetelor cu traiectoria lor sau să ştii să plângi înseamnă să te laşi purtat de orice senzaţie rea/bună până la maximul ei când reacţia udă şi sărată a ochilor o demonstrează spontan? Sunt multe persoane care m-au văzut plângând. Sunt extrem de puţine persoane care m-au făcut să plâng. 
 Sunt doar o femeie tâmpita care plâng de fiecare dată după ce pleci tu şi o singură dată înainte.

Goală
 
 Speranţa de putere s-a stins cu ultima gură de cafea caldă. Epuizare. Dorinţa de a mă ascunde. Un coş plin cu hârtii mototolite şi o revistă căzută pe jos. Un mănunchi de chei ruginite. Un post-it. Un telefon pe silent. Capacul de pix, clama de păr şi cutterul. Eu.

 Dacă te-aş iubi aş mânca alune chiar dacă îmi fac rău din bolul unde ştiu că ţi-ai plimbat degetele ronţăind leneş. Dacă te-aş iubi te-aş întrerupe din motive enervate şi stresul muncii să-ţi şoptesc calm te iubesc. Dacă te-aş iubi probabil aş face-o moale şi somnoros, alintat şi voluptos, leneş şi cu pleoapele clipind des. Dacă te-aş iubi ai fi convins că te. Dacă te-aş iubi aş inspira aerul dimineţii mai des şi mai profund în piept aşteptându-te. Dacă te-aş iubi mi-aş consuma ultimul strop de energie în îmbrăţişarea firească şi perfectă din primul moment când te văd. Dacă te-aş iubi m-ar omorâ privirea ta de fiecare data când îmi spui că sunt frumoasă. Dacă te-aş iubi sunt sigură că m-ai iubi şi tu înapoi. Dacă te-aş iubi esenţial mi-ar fi doar întunericul camerei în care te afli. Dacă te-aş iubi s-ar vedea, cunoaşte, simţi. 
 

 Un drum ce-obişnuiesc să-l fac cu tine, fără tine e mai lung. Un semafor durează mult mai mult. Singură niciodată nu am loc în maxi-taxi. Stau în picioare. Cu tine aveam un loc mereu. Expresorul de cafea nu merge când nu eşti lângă mine şi mă prinde ploaia în papuci. Migrenele mi-au revenit semn că-mi lipseşte ceva vital şi farmacia e închisă. Cu tine o găseam deschisă-ntotdeauna. Câinele de pe scară m-a lătrat scurt. Sau m-a întrebat de tine… 
 E duminică noaptea… mi-e somn… ia-mă în braţe, îngropă-ţi faţa în gâtul meu, şopteşte-mi noapte bună şi să dormim… Mâine vreau ca drumul să mi se pară scurt, semaforul să se facă verde imediat, să am loc în maxi taxi lângă tine, cafeaua la expresor să mă revigoreze şi ploaia să îmi placă. Migrenele să fie vindecate de farmacia deschisă iar câinele să se întindă leneş când ne vede!

Aberez din cauza unui virus necunoscut. E vinovat de mormane de şerveţele umede şi căni de ceai fierbinte. Plonjez dintr-o dimensiune într-alta ajungând până la una delirantă în care mi-am imaginat lovitura de stat pusă la cale de ceaiul cald şi ciocolata fierbinte să detroneze berea rece şi lemonadele răcoritoare ce ne-au înveselit câteva luni. Căzute pe front au fost pungile de cuburi de gheaţă de la congelator şi dozatorul de apa rece al frigiderului meu. Ca supremă armă au folosit ploaia. Un pliculeţ de fervex mi se pare viclean şi dictator. Mă lupt să supravieţuiesc cu un biet paracetamol. Învechit. Citesc mult şi respir greu. Măcar motanul meu m-a iubit mai mult azi. Pe vreme de război. Privirea mi-e înceţoşată din ochii umezi de răceală. Văd numai amintiri frumoase. Prezentul gri şi plin de nori nu. Mă uit pe poze vechi din magazin cu voi îmbrăcaţi în haine groase. Toamna trecută. Ploi şi cântece la chitară. Râsete cu gura până la urechi. Nu-mi vine să cred că le-am trăit. Că v-am trăit. Neputincioasă. Pilotă caldă mirosind a tine şi-un şerveţel parfumat strâns în pumn. Ascult Iris. O să fie bine, îmi şopteşti. Până şi puterea de a te crede a căzut pradă răcelii. Mă opresc puţin forţată din luptat. Mă odihnesc. Aştept să vină vremea mea.

iris-baby
Asculta mai multe audio Muzica

Iris – Vis pierdut
Asculta mai multe audio Muzica

iris-sa nu crezi nimic
Asculta mai multe audio Muzica

La mine în suflet, toamna s-a instaurat. Îşi cere drepturile de melancolie şi introspecţie. Optimismul îmi spune că va fi o toamnă frumoasă. O toamnă decisivă. Răcoarea îmi amestecă gândurile. Uşa la balcon deschisă larg şi un pisic moţăind ghemuit lângă mine, o perdea umflată de vânt şi gândul la un prieten vechi. Eu. O cafea caldă la miez de noapte. O poezie citită fără răsuflare. Lacrimi calde. Un gând apoi la tine şi la un milion de feluri în care mi-ai spus la mulţi ani. La felul cum mi-ai făcut cadou toate pisicile din lume şi cum ai reuşit să le împachetezi, cum mi-ai dăruit o plantaţie de cafea şi cea mai frumoasă ceaşca fermecată, cum mi-ai adus-o pe Anais Nin şi cum ai ştiut să-mi dăruieşti toată muzică pe care mi-o doream să o ascult şi cum 29 de lumânări înalte şi subţiri au fost ale mele de la tine în cutia plină cu lumânări magice cu miros de cafea. Clipesc mai des. Mi-e rece. “Un rege fermecat şi o prinţesă adormită” mă bântuie. Îmi mângâi încet un semn ciudat pe gât. Camera e întunecată. Eu singură. Un pergament uriaş îmi aminteşte de cei mai frumoşi oameni pe care îi cunosc. Şi câtă dragoste le port. Dacă anul asta m-a schimbat, toamna asta mă defineşte. Aştept octombrie să te sărbătoresc. În visele mele. În viaţa mea. S-au scurs abia 50 de minute de toamnă şi eu am primit şapte versuri dedicate prin sms. Într-o pilotă pufoasă şi parfumată am să sărbătoresc ‘noaptea în care te-ai jucat prin părul meu’. Pentru că azi merită sărbătorită.

Green Day- Wake me up when september ends
Asculta mai multe audio Muzica

O zi atât de frumoasă. M-am trezit cu planuri de petrecere după ce azinoapte ne jucam împingând cărucioare pline de cele necesare unui chef pe cinste printr-un supermarket aglomerat. Zâmbesc tembel şi simt emoţia unui lucru minunat ce stă să se întâmple. Am fost la cumpărături, am confecţionat cu plăcere cadouri şi am ambalat râzând cu gura până la urechi. De două zile sunt înconjurată de prieteni, muzica îmi răsună tare în urechi şi viaţa e frumoasă. Probabil pentru că ştiu că nu am nimic să îmi reproşez eu mie. E supărător, ştiu. Ne-am personalizat tricouri pro şi anti hippie pentru această ocazie specială, vom pufăi ţigări de foi cu aromă de cherry şi vom bea băuturi fine. Şi ştiu că eu îi voi dori sărbătoritului mai mult decât, poate, va primi, şi îi sper o surpriză în seară asta. O merită. Sau măcar un hapy ending cândva curând. La mulţi ani, Cip!

Stimată şi minunată domnişoară! Aceste cuvinte nu sunt pentru dumneavoastră. Sau sunt, dacă le citiţi şi va consideraţi stimată şi minunată. Aşa cum a dumneavoastră persoană a fost tratată cu respect de fiecare dată în prezenţa mea şi v-au fost adresate zâmbete şi vorbe frumoase. Aşa cum niciodată nu aţi primit din partea mea atitudine ostilă sau cuvinte vulgare vă rog frumos pe această cale să încetaţi să ameninţaţi şi să sfătuiţi îngrijorate persoanele din anturajul meu despre răul care se va pogora asupra lor dacă vor continuă să îmi zâmbească. Dacă dumneavoastră, stimată şi minunată domnişoară, sunteţi curioasă/e ce face lumea din jurul meu ţin cu plăcere să te informez că sunt aceleaşi activităţi că şi atunci când dumneavoastră făceaţi parte din acest anturaj: bătăi cu apă, ascultat muzică, vizionat filme, lenevit pe fotolii sau tenis de masă. Deci, din păcate, nimic ocult ce implică incantaţii şi sacrificări de animale şi de asemenea persoanele în cauza par fericite de activităţi la fel cum păreaţi şi dumneavoastră până v-aţi răzgândit şi v-aţi reprofilat spre inventat aberaţii şi porcării pe băncuţe în parc. Îmi cer scuze dacă fericirea mea/noastră vă jigneşte. Vă sfătuiesc calm, deocamdată, să va lăsaţi a comenta viaţa şi persoana mea pentru că nu este de interesul dumneavoastră (cum singură aţi ales) şi să vă vedeţi de ale dumneavoastră minunate alte activităţi. Şi nici măcar nu vă stă bine cu aşa cuvinte vulgare şi tendenţioase în gură la a dumneavoastră vârstă. Dacă vă întrebaţi când am să încetez cu aceste aluzii şi remarci o să va asigur că atunci când nu vor mai ajunge la mine astfel de aberaţii scornite de a dumneavoastră minte fără alt scop de-a funcţiona se pare decât a mea persoană. Cum cineva simplu ar spune: Altă treabă nu aveţi?
PS: Dacă vă întrebaţi de ce fac publice asemenea gânduri este pentru că întotdeauna am fost sinceră şi nu v-am minţit nici pe voi şi iată nici pe mine. Şi nici nu intenţionez să vă apelez pe mess atâta timp cât când vă salut cu “bună seara” nu vă întoarceţi cu faţa. Copilăresc şi superficial. La fel cu privitul de la distanţă a persoanelor ce cu câteva ore în urmă le numeaţi se pare prieteni.
Have a nice life… invidia şi interesul pentru viaţa altora să va ocolească şi zâmbetul să fie pe buzele dumneavoastră!