Category Archives: Coffee

Coffee based life form

by

Dimineţile încep cu miros de cafea fierbinte. În cursul săptămânii e coffee to go de la chioşcul de jos, băuta în drum spre birou. Fata de la chioşc apasă butonul de cum mă vede de departe că mă îndrept spre ea. Şi ajung la timp să aud zumzetul aparatului care macină cafeaua înainte să o fiarbă. Sâmbăta dimineaţă şi duminica dimineaţă trebuie să înceapă cu a mea cană imensă de cafea fierbinte la ibric, limpezită cu lapte proaspăt şi rece. Nu pot vorbi, scrie, gândi sau plănui ziua fără să îmi beau cafeaua.
Cineva vrea să descriu lumi. Lumi în care oamenii încap câte doi în cada plină cu apă fierbinte şi spumă cu miros de şerbet de căpşune şi stau cu orele citind cărţi faine în engleză chinuită (de cititor, evident).
Altcineva îmi spune să scriu azi ceva frumos. Şi m-am gândit că aş putea scrie doar în dorinţe. Dorinţele ne sunt frumoase întotdeauna şi, cu destulă imaginaţie, poţi din dorinţe crea lumi perfecte. Lumi în care toate rochiţele sunt fără bretele şi toate ceasurile noi, cumpărate, încep să ticăie brusc după câteva ore bune de când intră în posesia noului stăpân. Şi cred că ticăie în ritmul lui, al stăpânului. Lumi în care canapelele sunt mici, matematica uşoară, cărţile vândute cu tot cu timp să le citeşti, analizele întotdeauna bune şi dragostea împlinită. Lumi clişeu cu pisici (un pisic, doi pisici) negri sau albi, portocalii sau cei mai gri, cu eşarfe asortate pisicilor şi cu tenişi comozi. Lumi cu amandine şi dots, cu prieteni ce ştiu să picteze pisici pe cercei sau prieteni ce ştiu să gătească cele mai bune ciuperci. Lumi în care pereţii se împodobesc cu amprete colorate de palme, cutiile de lemn cu arici îndrăgostiţi şi încheieturile mâinilor cu brăţări de aţă colorată. Lumi în care după ce imi termin cafeaua mai gasesc intotdeauna o gură de cafea în cana ta. Lumi în care concediile de 5 zile se aprobă în câteva minute şi în care 5 zile înseamnă de fapt de pe şapte până pe şaptesprezece ale lunii. O lume în care o să mă iei de mână, o să mă priveşti în ochi şi o să-mi spui: sunt fericită.

Dear eyelashes, wishbones, dandelions, pennies, shooting stars, 11:11, and birthday candles, DO YOUR JOB!

17 septembrie

by

Despre 17 septembrie am să-mi aduc aminte toată viaţa.

Data asta o să-mi amintească despre toate scrisorile de dragoste scrise noaptea şi lăsate în buzunare sau încălţări să le găsească dimineaţa. Despre sandvişuri la sandvişmaker, fierbinţi şi împachetate pe care i le dădeam cand oprea un minut în faţa porţii mele. Despre 17 septembrie la prânz, când a intrat pe poartă cu buchetul în mână şi m-a vazut în prag şi i-au dat lacrimile. Despre noaptea dinainte când după mult timp am dormit despărţiţi şi am vorbit la telefon. Despre drumurile prin munţi cu matizul roşu sau fiatul uno. Despre convingerea că este pentru totdeauna şi siguranţa că suntem facuţi unul pentru celalalt. Despre mâna mea în mâna lui puternică. Despre vrem copii. Despre suntem cei mai tari şi putem orice. Despre mi-aş da viaţa pentru tine şi aş muri fără tine. Despre flori şi maimuţoi de pluş. Despre petreceri surpriză şi cadouri gandite. Despre prieteni şi concedii. Despre cel mai frumos şi mare brad. Despre nopţi de film şi prăjituri de casă. Despre corturi, jocuri de canastă şi mim. Despre vals şi romanţe cântate la ureche în legănarea dansului. Despre karaoke şi o cravată albastră de firmă pe care am băgat-o la maşina de spălat. Despre dor şi pasiune. Despre dezamăgire şi gelozie. Despre nopţi de plâns şi cerut iertare. Despre ieşiri violente si telefoane aruncate în parbriz. Despre neîncredere şi depresie. Despre singurătate şi te implor. Despre cum am fost şi cum am ajuns. Despre cioburi şi jigniri. Despre nebunie in privire şi aburi de alcool. Despre forţă şi şantaj. Despre mai dă-mi o şansă. Despre degeaba. Despre durere, disperare şi ranit intenţionat. Despre ajutor ţipat în telefon. Despre 17 septembrie şi despre mine.

Azi am să-mi sterg ochii, am să mă foiesc în casa goală, am să mă îmbrac în negru şi am să plec la munte. Acolo unde nu contează că azi e 17 septembrie.

Târziu in noapte a venit Simone…

by
…

    Şi fumul gros de stări nervoase a coborât brusc la nivelul covorului. I-am ascultat bronzul perfect, ciocolatiu, cu urechea lipită de buricul ei. Ne-am amintit cum ne-am cunoscut, cum ne-am plăcut, cum ne-am iubit, cum ne-am certat, cum am trecut prin momente bizare, cum am bârfit şi cum încă putem face schimb de senzaţii. Am ascultat Stone Sour acustic şi ne-am zâmbit cald. Ne-am dat seama că ştim prea multe una despre cealaltă. Aproape tot.

    O seară caldă în care, în tăcerea sorbiturilor mici de nesquik şi în liniştea muzicii ascultate, întinse pe canapele, erau adunate toate amintirile noastre, toate bârfele, toate dimineţile vesele, toate nopţile cu plâns, toate telefoanele încordate, toate aventurile, toate problemele împărtăşite, toate bagajele, toate orele de făcut cercei şi nevorbit, toate pasiunile povestite cu ochi sclipitori, toate pozele şi planurile, toate momentele alintate şi ameţite, toate gripele cu pastile şi ceaiuri fierbinţi, toate momentele când am urât-o şi m-a urât la schimb, toate peste care am putut să trecem împreună sau separat şi toate secretele lumii. M-a vindecat dând petece de piele caldă, agitând dulce un evantai turcoaz sau ascunzându-şi zâmbetul sub pernuţe maro de catifea. 
    Ştie ce mă deranjează la ea dar cu toate acestea o consider perfectă cum este. Ştiu ce o derajeaza la mine şi că mă consideră perfectă aşa. 
   Apare rar şi de dor. Dispare cu primul apel pe telefon în lumina farurilor din parcarea mea întunecată. După ce îmi spune tot, mă întreabă tot, tace mult lipită de mine, râde vesel, plânge fierbinte, îmi adulmecă sticluţele de parfum de pe etajeră, îmi chinuie pisica pe care o am de la ea şi îmi aruncă o ultimă privire în care, nevorbit, promite că în viitor, cândva, ne vom întâlni şi mira de cât de fericite suntem. Şi cât de nefericite am fost. 
   De la ea am pisica neagră, geanta cafenie, mănuşile lungi fără degete, fularul negru cu franjuri, căciula de iepure punkist, scoicile din acvariu, cănile sparte în bucătărie, îndemnul ei alintat şi des de a scrie despre ea, sute de fotografii pe care mă lasă să le arăt şi mândria că e a mea chiar dacă nu e. 

If you tell the truth, you don’t have to remember anything

by
Am gândit că doar aerul de munte mi-ar permite, azi, să dorm încolăcită pe tine. A plouat răcoros până zidurile şi asfaltul n-au mai scos aburi. Avem aer de munte.
Zile aglomerate şi chef de nimic. De nimic altceva decât.
Iau pastile cu înghiţituri mici de cafea rece. Indignare şi neputinţă cumva. Sună a boală pentru că este. Pesmetul e dulce, munca stresantă, aerul suportabil şi timpul prea scurt. Am făcut rău că m-am enervat pe o femeie în vârstă, comunistă şi agramată. Data viitoare îi voi zâmbi cu toată vârsta, sănătatea şi fericirea mea. Planul meu de viaţă se întinde cu prea mult peste speranţa ei de viaţă ca să îi mai dau o importanţă. Cum spune Ni, e un nimic în planul meu de viitor. Caut zen să mă calmez.
Îl găsesc sub forma pisicii mele dormind colac pufos. Am văzut într-un film un ceas adormitor în loc de deşteptător, pufos care în loc de a scoate ţiuitul alarmei, la ora fixată toarce. It’s fuzzy and it purrs on time. Sounds just like Pespi. O fi fost ceas deşteptător într-o altă viaţă din cele 9.
Încerc să impun din nou liniştea şi ordinea în spaţiul meu. Deşi, you haven’t lived until you’ve tried to make a bed and the sheets get caught by a ceiling fan and destroy all lamps in the room. Şi paharele înalte de bere. Cioburi în realitate, plâns în somn, toate îs semne de bine zice superstiţia. Pisica neagră o susţine.
Vindecăm cu tratament intens de cafele calde cu lapte şi friganele cu dulceaţă de vişine pentru că dulceaţa de trandafiri e zaharisită.
Am la congelator un tort imens de îngheţată. Îl păstrez pentru o zi cu puţin soare de săptămâna viitoare, după târg.
Parcă e bine răcoare. Parcă e rău că seamănă a toamnă şi conştientizăm sfârşitul verii.
Mai pe seară promit să fac leapşa de la Richie şi Ni. Aceeaşi. De fapt e simplu pentru că am să combin cele două liste.
Augustul trecut trebuie invocat.

Normal people are so hostile.

by
 Lately am senzaţia că trăiesc în văzul tuturor. Prea în văzul tuturor. Toată lumea mă vede, toată lumea mă cunoaşte, toată lumea mă recunoaşte (colege de liceu plimbând cărucioare pe stradă, colege de facultate în restaurante aglomerate…) Toată lumea mă vede. 
 Aiurea mi se par cei ce sunt foarte activi online cu mine. Discută, mă întreabă, propun şi mulţumesc respectuos. Away from keyboard, sunt doar spectatori. Nici măcar un salut sau o sclipire de recunoaştere. Dar următoarea întâlnire online e mult mai plină de substrat: te-am văzut şi ieri la eveniment şi alaltăieri acolo şi azi, erai cu nu ştiu cine. Păi bravo. Şi nu puteam discuta acolo? A, nu. Nici măcar dacă ne cunoaştem. Eh. 
  
 Am să continui să-mi trimit bezele cu femei frumoase care n-au uitat gestul, zâmbetul şi blink-ul. Am să stresez femei dragi cu sms-uri de ieşit din duş şi căutat cele mai ascunse bănci din Galaţi, am să mulţumesc prietenelor cunoscute, culmea, online şi care îmi înţeleg absenţa din ferestre de chat la fel cum îmi acceptă prezenţa fizică în seri superbe.   
  
 Vreau să m-ascund. Pentru că nici cei care mă cunosc, nu mă cunosc. Şi nici n-aş vrea să mă cunoască. Eu nu trăiesc online. Şi dacă doar acolo mă cunoşti, nu mă cunoşti.  
 Online-ul e comunicare. Nu e viaţă. Poate fi afacere, promovare, mijloc, unealtă. Nu viaţă.  
 Viaţă e când îţi strâng mâna la plecare după ce ţi-am zâmbit toată seara, sau după ce am scos limba la tine într-un cadru care nu se potrivea. Viaţă e urmaritul live al pisicilor fără coadă prin grădini şi oferitul de flori mov, fredonatul de cântece folk cântate în faţa ta sau îmbrăţişarea care aproape te dărâmă cu bucuria revederii. Viaţă e stat întinşi pe iarba dintr-un parc pentru copii şi numărat stelele. Viaţa e exact ca un pepene rece şi dulce mâncat râzând în hohote la un film bun. Online mă puteţi contacta doar cu ora exactă şi locul unde le putem face pe acestea. Pentru că acestea contează efectiv.  Vorbesc online cu oameni. Cu voi. Vorbesc destul de mult. Dar vorbesc cand avem ce vorbi si cu oameni ce-ar putea purta aceeasi discutie si face to face. Cu vorbe rostite. Nu tastate. 
 De aceea nu salvez discuţiile pe mess, nu recitesc mailuri decât poate declaraţii prea frumoase şi înştiinţările de târguri, nu transcriu sms-urile şi nu mă dezvolt mai mult online decât irl.  
 Cine m-a văzut aşa, mă are şi-acum. Cu obligatoria clauză de sinceritate. Mulţi m-au pierdut. Multe. Life goes on. 
  Normal people are so hostile. Dexter.

Coffee smells like freshly ground heaven

by
 Îmi place cafeaua. O consider mai mult o vitamină vitală decât un drog. Beau de plăcerea gustului şi aromei, beau pentru senzaţia dată de o cafea tare dimineaţa, de energia şi culoarea ei. Nu fac exces dar nici nu funcţionez fără cafea. De la cunoscători citiţi următoarele. 
Coffee quote from ~M*A*S*H :  I like my coffee strong, not lethal!  
O mulţime de oameni refuză să bea cafea sau incearca să se lase de băut cafea din cauza convingerii că aceasta le poate provoca tot felul de probleme de sănătate. De fapt unele studii recente au arătat că o cantitate moderată de cafea consumată zilnic poate reduce riscul apariţiei unor diferite boli.
Sigur că există şi oameni care beau cu plăcere cafea pentru a se simţi mai alerţi, energici şi să rezistenti mai mult, mai ales la serviciu. Cu toate că există efecte pozitive pe care le are cafeaua asupra organismului, consumul excesiv poate avea efecte negative.
Toată lumea ştie şi înţelege efectul stimulativ pe care îl are băutul cafelei. Dar în unele cazuri se poate întâmpla să fim hiperstimulati de cosumul excesiv de cafeină. Atunci poate apărea anxietatea şi starea de iritare. Pe termen lung se poate ajunge ca glandele ce secretă adrenalină să fie extenuate din cauza hiperstimularii.
Totuşi la ce e bună cafeaua; poate reduce incidenţa cirozei la ficat. Ciroza apare la oameni care suferă de boală cronică de ficat şi se manifestă prin înlocuirea ţesutului sănătos cu fibriloame şi noduli. Cafeaua are un puternic efect antifibrotic. Cafeina conţinută de cafea s-a dovedit deasemenea că reduce riscul de cancer la ficat. Cafeaua este totodată unul din cei mai buni antioxidanţi naturali.
Cafeaua nu ajută când vrem să scădem în greutate. Pe termen lung favorizează îngrăşarea. Atunci când încercam să slăbim înlocuind micul dejun cu o extra cafea nu eliminăm grăsime din organism ci apa datorită efectului diuretic al cafelei. Consumul de cafeină nu ajută nici la nivelul glicemiei din sânge. Astfel ne vom simţi mai infometaţi când glicemia este scăzută.
Aşadar beneficiile consumului de cafea vin odată cu moderaţia. Prea multă cafea poate provoca tot atâtea probleme de sănătate câte beneficii ar putea aduce. Recomandarea este să vă limitaţi la două ceşti de cafea zilnic. Şi atenţie: cafeaua solubilă nu este benefică deloc. Alegeţi cafeaua naturală pe care o puteţi găsi sub diferite forme: cafea boabe, cafea măcinată ambalată sau vărsată, capsule nespresso. Astfel veţi putea sa savuraţi gustul şi mirosul unei cafele proaspete şi să profitaţi şi de efectele benefice ale acesteia!
*adv

Languor, listlessness, inactivity

by
Zile fierbinţi cu soare orbitor sau zile apăsătoare cu nori negri. Tei explodaţi sau verde ud de după ploaie. Dor moale şi declaraţii şoptite. Pisică lentă. Rufe mirosind a balsam dulce. Femei mirosind a parfum fresh. Fructe reci de la frigider şi apă minerală cu sirop de păpădie. Concerte anulate şi târguri pierdute. Telefoane tăcute şi voci frumoase şi noi. Postări rare şi seriale de dragoste. Obloane trase, răcoare şi tors de Pespi.
Toate, dar toate astea îndeamnă la somn. De împărţit cu tine. Welcome home.
Waiting For The Miracle – Leonard Cohen
 
 Asculta  mai multe  audio   pop

Really cool waterslides —–>

by

 I understand you perfectly… nu există aşa ceva. Doar senzaţia. Doar informaţia. Doar imaginaţia. Lumea care mă citeşte se aşteaptă să fiu o femeie înfăşurată în rochii vaporoase, purtând pălării cu boruri largi şi funde mari de saten într-o parte. Lumea care mă cunoaşte se aşteaptă să scriu despre viaţa mea, punctual,  şi nu înţelege despre ce scriu de fapt. 
 Loud and Clear. Pentru cine are ochi să vadă şi urechi să audă. Şi-apoi, nu-mi spune tu ce să văd şi ce să aud. Îţi spun eu ce-am văzut şi auzit.  
 The most understandable signal possible. Nimic dedesubt. Nimic ascuns. Totul pe faţă. Repetat. Demonstrat. Nu duc un război. Nu-i o ofensivă. E doar o declaraţie. Dar, da, mă apăr. Şi nici tu şi nici nimeni altcineva nu are puterea să învingă într-o luptă cu mine. Nu la capitolul ăsta. Nu în dragoste. Nu în dragostea mea. Şi s-au fript săracele, înghiţindu-şi pe rând născocelile fantasmagorice şi încâlceală de declaraţii copilăreşti, călcând în străchini pline de chestii mirositoare turnate ca şi capcane pentru mine sau alţii.  
 A signal that has excellent strength and perfect clarity. N-ai cum să-l ignori. Negi. Sau eviţi. E acolo. În aer. Şi-l aude toată lumea.  
 Plec spre târgul de cărţi, spre târgul de flori, spre faleză şi-apoi spre tine. De fapt orice direcţie aş alege e înspre tine. La dreapta. Really cool waterslides. 

  

(stumbleupon)

Saving it up for Saturday night

by
(flickr)
 I’ll have one of everything!  Plimbări luuungiii şi lente, poze cretine, clătite multe, cafele calde, beri reci, concert Iris, îmbrăţişări, revederi, carti, expozitii de picturi, expozitii de orice.
 Plec o vreme să mă bucur de câteva festivaluri moderne şi medievale. Mă întorc la timp pentru Târgul de carte din Galaţi şi pentru Brateş Experience. Si-apoi am sa plec iarasi la Rock the city. Dar până atunci mă duc să populez oraşe mai gălăgioase şi pline de evenimente culturale.  
 Ce să vă aduc? 

Dire Straits – Sultans Of Swing
 
 Asculta  mai multe  audio   diverse

Jurnal de mai, de săptămână şi de noi.

by
(foto)
     Sfârşit de mai. Sfârşit de săptămână. Sfârşit de noi. Terase mari şi aerisite cu umbrele clopot peste canapele comode, beri scumpe şi zâmbete cu gust de cafea. Alpenliebe de cafea. Prieteni veniţi de departe. Alţii plecaţi departe. Toate în sfârşitul ăsta de săptămână, de mai şi de noi. O vineri ploioasă şi racoroasă cu geamuri larg deschise şi lene moale în paturi prea mari şi aşternuturi prea negre, crenvurşti calzi şi hrean înţepător. Zâmbete. Râsete.  
      Dupamiaza clară şi frumoasă cu Ana şi Monica strigându-mă zâmbind de la ferestrele mari ale redacţiei. Mi-am amintit cum ne striga Angela când ne strângeam în parc, joia, să scriem Tranzitul.  
      Spre seară m-am ascuns într-un vis frumos de mult prea multe ore în care învingeam toată oboseala şi stresul din lume, în care mă trezeai cu mic dejun şi ceai parfumat şi-apoi mă urmăreai cu o cafea prin casă şi prin pat să mă trezesc de la aburi. În visul meu, doar tu şi eu şi ora 6 dimineaţa.  
      O sâmbătă lungă şi caldă. 11 brăţări, 8 perechi de cercei, 2 dreamcatchere, 2 păpuşi voodoo şi o insignă au plecat din standul meu de la târg cu nişte oameni frumoşi spre casa lor. Le mulţumesc frumos. Au luat odată cu ele şi zâmbetul meu, orele de muncă şi sentimentul bun că efortul a fost apreciat.  
      La lecturi urbane am ajuns târziu, cât să ne facă poză şi să citesc exact 4 pagini, pe bancă, în aer liber. Şi-apoi m-am îngropat în îngheţată. Multă. Eu nu mănânc îngheţată de felul meu. Dar când aceasta ţi se oferă în arome şi denumiri precum tiramisu, ciocolată belgiană, cafea sau rom cu stafide până şi eu mânc şi mă minunez de bunătate (pe sistemul mănânc şi plâng. mănânc). 
     Am încheiat sâmbăta pe scaune la Baladele Dunării, festivalul studenţesc de muzică folk. Lângă Ana, Laurenţiu şi Andreea.(Nice to meet you, greensoul!). Lume multă şi cunoscută, lume dragă şi zâmbitoare, lume neschimbată. Ina (cu care mi-am împărţit şi duminica), Catwoman, Ale, Jul… Am salutat şi ne-am minunat de cât de multe luni au trecut de când ne-am zâmbit ultima oară. Am ascultat Alifantis în ploaie şi am rămas fără răsuflare când au început să dea drumul spre cer la zeci de lampioane mari aprinse dintre copacii din curtea Muzeului de Artă Vizuală.  
      Acasă am concluzionat că ziua a fost superbă, crezând că s-a încheiat. De unde să ştiu că mult după miezul nopţii o să-mi bată la uşă prieten vechi şi nevăzut de prea mult timp, zâmbind vesel în costum, cravată roz şi aducând sampanii mari şi jocuri logice. Thank you, G. Thank You!  
     Sunt revederi la care nu ştii să reacţionezi. Şi revederi pe care le-ai dorit şi pentru că nu s-au mai întâmplat începi să nu ţi le mai. Sau revederi care te surprind brusc. Am rămas cu îmbrăţişarea Verei în minte şi oarecum pe mine mult timp după ce s-a desprins. Şi cu buzele roşii ale lui Hellen pe obraz.  
     Oamenii care ţin la tine ştiu să îţi arate no matter what. Fără să încerce efectiv.  
     Prea multe gânduri, prea multe întrebări şi mult prea multe idei de împărţit. Fără să am cu cine. Am să dau anunţ la mica publicitate.