Day Six

…starts at 6 am with you making me coffee…

 Alergăm și ne facem planuri de viitor. Separat. Împreună. Când condițiile celuilalt ni se par prea aspre, reacționăm cu un pas în spate. De fapt în față pentru că totul este invers acum. Facem schimb de stări și dureri.

Nu ne-am iubit nicicând mai mult decât acum când ne-am hotărât că ar fi mai bine pentru noi să nu ne mai iubim. Nu așa.

Azi sunt eu puternică, mâine ești tu. Poimâine cădem amândoi. Și tot așa până ajungem să fim puternici amândoi în același timp. E greu pentru că știam să fim puternici doar prin celălalt și-acum ne exersăm stângaci independența.

Am primit o descriere a mea absolut greșită dar menită ca și compliment. Am reacționat ca și cum ar fi fost adevărată. Dintr-un anume unghi poate este. Nu știi dacă să îți placă cineva care te vede mai mișto decât ești sau să nu-ți placă pentru că nu te vede exact cum ești. Sau cineva care te descrie cât mai aproape de cum crede că te vezi tu și să fie total greșit. Hm. În continuare mă iubesc. But I don’t have a personal agenda or a clear plan. 

O conversație cu ego boost.

I still got it.

Play this.

‘You were my first fancy special star though…’

Și ziua a șasea e încă la început.

Liz

Day Four

…the one when Tinder matches us and we hit ‘super like’…

Ore amestecate. Oameni care reacționează în modurile cele mai plăcute și o îndrăgosteală bizară de mine. Un ruj roșu care nu se ia la un sărut ușor la lift și un altul ce lasă urme roz pe filtrul de Kent lung. Cafea rece după mult whisky cu sirop de soc și muguri de brad. Când ești tu liber, nu sunt eu și când sunt eu, tu nu mai ești. When you’re a little drunk and a little high, life feels good and you can feel pretty. Vermillion Pt. 2 for a beautiful redhead.

Tot timpul ăla mult pe care îl aveam s-a redus brusc și am prea multe de făcut, spus și realizat. Mă iau prea în serios. Pun pe snooze reproșurile și răzbunările până se transformă într-un gest cu degetul la obraz. Când toată atenția, viața și energia îți rămân fără ținta principală, bine ar fi să ți le îndrepți toate către tine.

Și-a ridicat mâneca scurtă a tricoului și mi-a arătat tatuajul cu Deadpool. “This gets me chicks!”. I-am arătat antebrațul meu drept și i-am zis: “I know. This gets me chicks too.”

Ziua a patra a fost cu zâmbet.

Pe deocamdată,

Liz

Day Three

…the one with the sincere smiles and promises…

 Planurile încep să sune bine. Viața începe să sune bine. Primăvara nu te lasă să te simți singur. Și nici gândurile pesimiste nu dau bine în decor.

Biciclete și laptopuri cu stickere Lizknot, o zi în centrul Brașovului și o masă de prânz cu roșii dulci și brânză sărată îți pot umple rezervele de energie. Sau gândul la o mămăligă cu brânză făcută de bunica.

Tinder overdose. Lots and lots of brand new dream catchers. O bustieră roz și-un halat de baie alb pufos.

Încă n-am primit ghiocei.

There is no mystery in my life. But I am in everyone else’s.

Always sicere,

Liz

Day Two

… the one with the regrets, confusion and the new power…
Îmi calculez reacțiile și pașii. Trezirea face mai bine decât credeam. Descopăr că sunt înfricoșătoare pentru omul care mă cunoaște cel mai bine și în aceeași măsură pentru un om pe care l-am întâlnit pentru prima oară azi. Respir adânc a atac de panică. O respirație e cu stare de gol dureros, una cu stare de libertate. Când respir a libertate încerc să-mi topesc răutățile și sarcasmul. Nu reușesc în totalitate. E de la vârstă și prea multe trădări. Răzbunări și pedepse absurde mi se învârt în creier și mă fac să umblu amețită. Suc de portocale și ibuprofen roz.
Îmi faci cafea caldă și eu îți așez gulerul de la geacă. Și asta se va întâmpla pentru totdeauna. Metaforic vorbind.
Latte-uri cu inimioare de spumă și îmbrățișări în care stau încordată. Îmi fac bine.
Aștept martie cu Flo. Îmi lipsea așteptarea.
E de bine.
Still here. Wandering through the challenges of a modern day woman’s life.

Hippie Witch

Prea multe bloguri despre outside world. Al meu rămâne despre inside world oricât voi promova evenimente, locuri sau oameni. Cumva toți și toate rămân despre interior.
O vreme casa mi-a mirosit bizar. O cameră a iod, balconul a oțet, holul a clor și baia a litieră cu nisip neschimbat. Doar dormitorul mirosea a balsam de rufe. Roz.
Încerc să-mi scutur viața de oameni care lasă dâre galbene pe piele precum iodul. Ei zic că vindecă și fac bine dar simți doar usturime și rămâi doar cu pete inestetice pe tine o săptămâna oricât le-ai spăla. Mai sunt cei pe care îi simți ca pe un spray mic cu apă și oțet de mere. Îi accepți greu și strâmbând din nas dar îți dai seama Continue reading

Days like these, perfect

E o vară frumoasă cu totul. Motive să mă îngrijorez sunt destule dar aleg veselia jumătății pline. E vară și e momentul să gândim spre bine, nu spre rău. Nu mă gândesc că banii sunt puțini ci sunt destui. Nu mă gândesc că e prea cald ci că e vreme de plajă, bălăceală și explorat păduri. Nu mă mai gândesc la câte concerte pierd anul ăsta ci mă gândesc la cele pe care le am planificate deja și cât de tare o să mă distrez. Am adunat deja amintiri frumoase deci vara asta deja e o vară faină. Și doar datorită oamenilor din jurul meu.

Continue reading

These brand new sleepless nights

Sunt de trăit și nu de povestit. Sunt de visat împărțite în weekenduri pe străzi de orașe străine, în bucăți de piele cu gust de condiment exotic și în oftaturi cu nume scurte. Sunt de sorbit prin paie spiralate din pahare înalte de cocktailuri cu nume celebre, sunt de simțit pe melodie rock prea porno și de dansat pe muzică lentă în puburi aglomerate.
Unii își bagă foaie de concediu, unii se-ntorc bronzați din explorări, unii numără zilele până la următorul festival, unii așteaptă cer senin să scoată un telescop pe deal, unii își cumpără un cort atât de colorat, unii se răcoresc cu bere, unii cumpără sandale, unii probează costume de plajă, unii plimbă căței agitați, unii citesc cărți întinși pe iarbă.
Unii iubesc de-aproape, intim și fierbinte, unii iubesc cu dor și în discuții lungi pe chat, unii-și promit o vară fără dragoste dar nebună, unii îs obosiți de nebunia verii și-și caută un umăr să se-ascundă, unii îndură drum lung până la primul val și fir de nisip, unii își caută răcoarea în vârf de munte umbros.
Geamuri deschise, muzică tare, nopți senine și energie.
Toate magiile puternice se fac în nopți de vară.


Weekendul ăsta e Electric Castle și mă atrăgea cu Prodigy. Am ales să nu mă duc deși o să-mi pară rău chiar dacă am mai văzut Prodigy live de două ori până acum. Nu-i un festival de pierdut. Pe lista de pierdute anul ăsta mai trec și Godsmack pentru care m-am dus acum câțiva ani și nu au mai venit, și Korn la București, mai trec și Him la Timișoara. Să mergeți voi și să-i aplaudați și pentru mine! Și Rome din martie pe care n-am să mi-i iert cu-atât mai mult cu cât aveam și bilete (măcar s-au bucurat oameni frumoși de ele). Mă consolez cu Slipknot ascultați live la începutul anului la Budapesta și cu următoarele nopți de beție când vine G. pentru Untold Festival la care n-am să calc dar îl aplaud dacă îmi aduce prietenii aproape.
Și mai pansez cu trei evenimente faine și cu intrare gratuită: Jazz in the park, Rocking the City și Zilele Prieteniei Bergenbier ce-aduc muzică pentru sufletul meu.
Plănuiesc un drum și la Oradea să îmi susțin prietenii la triatlon *hip hip hooray* și sper să-mi iasă calculele.
Se-ntâmplă atât de multe și eu vreau peste tot!

This summer will be all about wild smiles, drooping eyelids and shaky steps!

All was going great until, people

Prea mulți oameni răi m-au extenuat. Disconfort și stres. Agitație și indignare.
Aseară am stat lungită pe canapea cu o compresă rece pe frunte încercând să nu mă gândesc la nimic. Azi încerc să scutur gândurile rele, încerc să uit și să-mi regăsesc starea mea zen. E trecut de ora 2 după-amiaza și un copil suflă într-o vuvuzela (mare, de stadion) de la ora 9 dimineața. Prima oară am crezut că e claxon de mașină blocată în parcare. Eh, să fie ăsta cel mai rău lucru care se întâmplă zilele astea. Răcoarea asta de două zile parcă a trezit ce-i mai rău în oameni.
Mut mobile prin casă, iar. Mă liniștește curățenia. Pisicile inspectează fiecare raft mutat parcă ar fi prima oară când îl văd și n-ar mai fi dormit pe hainele alea nopți în șir. Maya aleargă în jurul meu fericită. Curățenia și mutatul mobilelor e joacă pentru ea. Descoperim împreună jucăriile ascunse în colțuri în care nu mai ajungea. Strâng gunoi în mijlocul camerei și cât plec după făraș, ea îl poartă deja pe blană. Mă bufnește râsul. Când râd, ea dă din coadă fericită și împrăștie un nor de praf și păr, scame și bucăți de jucării mestecate.
Terapie cu animale și cafea. Iau pauze scurte și primesc și vești bune. Desfac caise coapte și caut energie și răbdare în fiecare mușcătură.
Mă pierd în ochi galbeni de pisică alintată.
Îmi cunosc vindecările deși le-aș dori doar pur și simplu fericiri.

terapie

Așteptând un preț omenesc pentru un kilogram de cireșe

Am fost ieri la lansarea volumului 2 al Domnului Tic dar am ales să plec acasă cu primul volum. M-am gândit că am timp să-l comand și pe al doilea dacă abia s-a lansat, și primul volum mi-e mai drag mie pentru că articolul prin care am descoperit-o pe Laura acum un an jumate e pe prima pagină a volumului 1. Cartea mea semnată de Laura și ștampilată de Domnul Tic și-a găsit loc în bibliotecă departe de Urechile pisicii Olga, Simon’s cat, Fabuloasele Pisici și Poems About Cats (da, am toate aceste cărți) ca să nu stea stresat Tic de-atâtea feline dar l-am lipit de cartea Inei pentru că Ina înțelege cățeii și cățeii o înțeleg pe Ina, și de Ohne Dich ist alles doof pentru că Tic știe un pic de germană și seamănă cu oița din carte.
biblioteca
Când am ascultat-o pe Laura povestind călătoriile, noi ne dădeam coate la măsuța noastră din colț, “și noi am fost acolo”, “știi mașina de scris pe care ai vrut să mi-o iei de pe Kleinanzeigen când eram în Dortmund și tot cu Erasmus?!?”… N-ai cum să nu te recunoști pe tine în bucăți din aventurile lor. Și-apoi după ce-i placi/iubești nu rămâne decât să te simți bine că te-asemeni cu astfel de ființe.

În ziua în care Wizz a avut promoție la biletele de avion (la fiecare scaun rezervat, al doilea era gratis) ne-am mobilizat și-n 10 minute aveam bilete dus întors pentru Venezia în octombrie. Pentru că am gândit-o doar 10 minute accept orice sfat, îndrumare sau “din experiență” pe care vreți să mi le împărtășiți. Am mai vizitat Venezia acum mulți ani, într-o altă viață, într-un decembrie călduros dar în alte împrejurări și cu alte condiții. Deci nu știu nimic despre transportul în comun, carduri/abonamente, reguli, obiective turistice cu taxă sau fără, cu rezervare sau fără. So, if you know something, let me know! Vă voi fi forever recunoscătoare!

TO TRAVEL IS TO LIVE in hostels with showers that don’t work and shitty internet. Cât de bine înțeleg continuarea deși dușurile au funcționat (oarecum) peste tot unde-am fost. :)


Gânduri random de-acum și din altă viață.


Mă retrag în a doua cafea caldă pe ziua de azi, în ceva comenzi de noduri colorate, căutări de tricouri cu Snoopy și, în sfârșit, din nou, muzică.

I had too much to dream last night

Din ianuarie tot cer un restart anului ăsta. A început rece și sângeros indiferent de colțul de lume spre care privești. Don’t get me wrong, I’m happy! No drama in sight. Dar grijile lumii ajung și-n casa mea oricât mă ascund sub o grămadă de animale pufoase. Se pare că doar iarna asta își tot dă restart, dar trece ea.
Nu mi-a ieșit niciun plan făcut din timp, doar surprizele și spontaneitățile (is that even a word?!). Nu m-a ținut nicio ambiție mai mult de trei zile. Dar visez fiecare țel împlinit. Noaptea. Dormind. Mă trezesc odihnită dar dezamăgită. Și sigur nu-s singura.
Fericirea prostește. Încep să-mi pun la îndoială logica. Existența ei.
Mi-e bine. Încă.

I would like to think I will die a heroic death, but it’s more likely I’ll trip over my dog and choke on a spoonful of frosting while daydreaming about the “criminally” handsome Matthew Gray Gubler.