Îmi vâjâie capul a idei, a dor, a dorință și a intimidare. Am declarațiile/gândurile/reproșurile pregătite pentru trei femei. Diferite. Și în colțuri opuse de lume și de mine. Și mă opresc doar azi la tine.
Mi se repetă poveștile pe suflet, pe telefon, pe chat. Mi se repetă senzațiile în suflet, în lacrimi.
Îți zâmbesc tâmp de la distanță și n-am nici cea mai vagă idee cum să te fac să înțelegi. Abia m-a înțeles el după ore de explicații și desene cu săgeți fosforescente. După întrebări pe lângă subiect și rugămintea de a repeta răspunsul de trei ori.
Sunt bine.
Suntem bine.
Am încercat cumva cretin să te țin separată pe tine, tu, a mea de tu, a lui. Și-am răbufnit rece, bosumflat și semidramatic când el a amestecat noțiunile, imaginile și părțile din tine într-o ghiveci (să-i spunem), exact în prima zi a lunii noastre.
Ți-am scris mesaje despre elefanți o zi întreagă. N-am trimis nici unul. Că nu știu cum. Și asta-i reproșez că a făcut. M-a închis sub scară, de unde nici un mesaj nu pleacă, nici un elf nu ajunge și nici măcar curajul nu-i o trăsătură tocmai evidentă.
Uf, și e urât să pui o întrebare zilnic și să primești 40 de răspunsuri negative. Și-apoi, în prima zi de august răspunsul să fie da, eu să-ncep să tremur, aerul condiționat să scoată zgomote ciudate și rujul roșu să dispară de pe buze. De pură placere, toate. Și-apoi și groaznica mărturisire că fiecare nu e fals. Și era da, de la prima întrebare.

Mă cred o femeie greu de mințit că nu prea interzic plăceri. Chiar și independente de mine.
În fine. În altă viață o s-avem alt start. Noi două. Eu mai am opt de încercat. Din toamnă.

I have formerly used owls for short distance memos, but switched to enchanted paper aeroplanes because owls made too much mess with their droppings and shed feathers. Și da, o bufnița găsește destinatarul oriunde s-ar afla acesta.
Iartă-mă. N-ai idee cât îmi lipsești fără să te fi avut vreodată.

My superpowers are unleashing… și până și eu sunt speriată. Am mood-uri vechi puse pe repeat. Retrăiesc același și același lucru.
Sunt liberă. Puternică. Iubită. Şi mă ascund după un blog. Prove me wrong.
Bad shiver, having realized that nobody will ever love me in that overabundant, overexpressive, overthoughtful, overhuman way I love people. M-am răcit. Mi-am pus şi lacăt.
De ce eu? dar nu vreau să spun nu știu … că știu… mereu știu…
E foarte uşor să-ţi iasă declaraţia, să nimereşti cuvintele şi momentul perfect atunci când o simţi. E foarte uşor să faci pe cineva fericit atunci când îi iubeşti fericirea, e simplu să reuşeşti continuu după ce ai reuşit prima oară muncind din greu, e frumos să dai când primeşti. E uşor să impresionezi prin reuşite atunci când nimeni nu te crede în stare dar şi să te bucuri cu cine a crezut în tine şi te-a sprijinit.
Vremuri bizare. Luni prea pline şi prea mari. Oameni nebuni şi invidioşi. Continue reading →

Anul viitor pe vremea asta sigur o să-mi fi dorit să fi făcut pasul ăsta acum. Pentru că deja îmi doresc să-l fi făcut acum un an.
Some people never go crazy. What truly horrible lives they must lead.
Unghii roșii la comandă, case invadate de pisici și gânduri invadate de tine.
What a scumbag brain! Când nu te mai saturi de iubit te-apucă descusutul firului în ț. Și tot curajul adunat se pierde-n nu-uri groaznice. Cu-o bere rece sau cu-o baie-n spumă se mai liniștesc gândurile și zâmbete revin pentru fiecare nebunie plănuită sau făcută. Respir zen și-ncerc să-nlătur nori și pesimism. M-ajuți.
Demult, când mă-ntreba cineva de ce fumez, răspundeam invariabil cu-o frază citită într-un caiet de amintiri. Cineva m-a și filmat odată când o spuneam. Fumez pentru că sunt convinsă că rotocoalele de fum pe care le scot sunt atrase de forța centrifugă a inelelor lui Saturn. În noaptea asta cică s-ar fi văzut frumos Saturnul cu ale lui inele.
—-
Casa mea face zgomot. De apă. De pisică. De mine. De mine cu tine. De plâns.

—-
“I know it’s love cause all you want to do is kiss him and stuff…brilliant stuff.” True.
Sid e genial. Mi-e dor de Skins.

Pasiunile bolnave sunt amplificate de obsesii muzicale. Sau invers. Frustrările se plimbă clipocind într-o doză de bere. Dorul e criminal. Întâlnirile dau tremur, ciudă și scrâșnit din dinți. Te iubesc-uri șoptite în gând dau stări de privit puncte fixe. De ce-urile cretine dau poftă de bere. Scenarii nebune dau insomnii. În viață nu-i ca-ntr-o fereastră de chat. În care ai vrea să rămâi o viață. Privești continuu o poză făcută de altcineva și-ți vin cele mai motivante discursuri. Focalizezi pe privire și uiți tot. Și cine ești. Înjuri. Îți dai încheietura mâinii cu parfum bărbătesc și te-nvârți pierdută prin casă inhalând. Bolnavă. Închizi ochii și încerci să retrăiești ore și zile. Îi deschizi și-ți dai seama că au trecut câteva minute pe ceas. Uiți să respiri cât trebuie. Sari peste o inspirare. Sau nu-ți ajunge. Rămâi fără aer. Respiri cu oftat. Doare și zici că nu mai vrei și nu-ți trebuie. Dar savurezi fiecare bătaie de inimă. Dacă nu-i nebunie curată n-are sens.
Zâmbesc cu inima tot în gât. De asta iubesc.

Sunt de trăit și nu de povestit. Sunt de visat împărțite în weekenduri pe străzi de orașe străine, în bucăți de piele cu gust de condiment exotic și în oftaturi cu nume scurte. Sunt de sorbit prin paie spiralate din pahare înalte de cocktailuri cu nume celebre, sunt de simțit pe melodie rock prea porno și de dansat pe muzică lentă în puburi aglomerate.
Începe să se simtă vara. În dorințe, în priviri, în lipsă și în dor.
Unii dau examene, unii fac bagaje, unii numără zilele până la concerte, unii reinstalează softuri, unii reprogramează vieți, unii dau unfriend, unii iubesc, unii se opresc din iubit.
Unii lipesc femei calde de inimă, alții își strâng iubitul de mână. Unii plătesc rezervări la mare, alții își fotografiază iubita în timp ce doarme.
Geamuri deschise, muzică tare, nopți senine și energie.
Toate magiile puternice se fac în nopți de vară.