Din afară se prea poate că par a nu face nimic. Dar dinăuntru n-am stare și fac nencetat. Întotdeauna cu succes. Pentru că nu mă opresc. Dar nici nu mă opresc din trăit. Azi-ul, oamenii de-aici și locurile astea sunt irecuperabile. Deci le trăiesc, consum, iubesc, în drumul meu spre mai departe. Și nu-i nimic metaforic în asta.
Mă desprind greu. Încet. Cu teamă. Plec.
Sunt oameni care mi-au înțeles și susținut plecarea, sunt oameni care nu mi-au înțeles-o, nu mi-au crezut-o și nu mi-au acceptat-o. Dar mi-o vor invidia. In life, you have to meet people where they are, and sometimes you have to live them there.
Mi-e ciudă pe oamenii mincinoși. Și mai rău, pe ăia nesinceri cu ei înșiși. Sau ăia care nu se iubesc deloc pe ei. Sau se prefac dintr-o dorință de a respecta un tipar social. Sau insistă absurd în răutăți. Sau nu recunosc când iubesc. Sau când suferă. Mi-e ciudă pe invidioșii gratuiți. Pe bârfitori și bănuitori. Pe cobitori și acuzatori. Eh. Continue reading
Category Archives: hippie witch
Time for a box of wine and a crazy straw
Cuminte și calmă. Am senzația că mă culc pe o canapea cu perne roșii și mă trezesc pe una cu perne albe. Sau îngrămădită lângă tine într-un sac de dormit turcoaz.
La sfârșitul lui septembrie am vizitat Milano și v-aș fi povestit și arătat poze dar am atâtea de făcut, atât de puțin timp și când mă liniștesc și e timp de povești parcă a trecut deja efectul. Am senzația că a trecut atât de mult de-atunci. În Bellagio trebuie să revin. Am vizitat iarăși Clujul și l-am făcut al meu. Ca de fiecare dată. Ca de prima dată când l-am văzut. Continue reading
No compunction
I feel like I have a new life and I’m going to take full advantage of it.
Mă paște o tristețe lungă cât 10 zile și gravă cât o plecare temporară. În rest sunt fericită. Îmi trebuie odihnă și vacanță, aer de departe și muzică nouă, oameni frumoși și îmbrățișarea ta. Planul se îndeplinește, ținta se atinge, luminița de la capătul tunelului se vede și puzzle-ului nu-i lipsește nici o piesă. Imaginea e completă.
Îmi trebuie distanță de oameni care scuipă venin pe toate orificiile și se poartă cu-o ipocrizie grețoasă, distanță de oameni care se plictisesc în viețile lor goale și-și găsesc ținte de scuipat. Ca să aibă ce linge dup-aia. Meh.
Visez la calorifere calde și saci de dormit întinși pe parchet, la pisici cu mustățile zburlite de la explorat colțuri de casă nouă, la parfum moale de piersică din prosoape pufoase și la lumânări aprinse într-un colț de casă fără rafturi.
Băi, cu toată tristețea asta, cu toată inima strânsă, cu tot golul din stomac, cu toată teama și toată schimbarea, îs fericită. Supraviețuiesc pe supradoză de sirop de pătlagină, îmi beau prima cafea în aerul dimineților de toamnă după ce îmi lipesc buzele de obrazul unui bărbat frumos cu barbă, trag jaluzelele ferestrelor mari ale biroului zâmbind și-mi ling degete lipicioase de la mini amandine cu prea mult sirop. :)
Oamenii nu-s conștienți că nefericirea se vede. Că răutatea urâțește. Că porcitul și jignitul nu te fac elitist. Patetic. Salut din mers. Și-mi las o bucată de inimă pe o bancă din centrul Galațiului unor suflete lângă care aș îmbătrâni fericită amestecându-ne pisicile negre și croșetându-ne gândurile.
Mi se îndeplinesc prea multe propuse chiar dacă lent. Trăiesc cu un scop întotdeauna, iubesc pe cineva anume, primesc cam ce și cât dau și știu ce mă face fericită.
Toamna asta are prea multe cuvinte de adio, prea multe stări de ‘la revedere’, prea multe așteptări simțite și prea multe frustrări răbufnite. Dar cel puțin o fericire pot să o garantez. A mea.
Throw your dreams into space like a kite, and you do not know what it will bring back, a new life, a new friend, a new love, a new country. (Anais Nin)
Making a thorough or dramatic change in the form, appearance, or character of
Undergoing such a change: “an automobile that transformed into a boat”. Sau excavatorul ăla al tău cu platformă pe care eu tot puneam vikingul. E timpul să-l facem motocicletă.
“For the past 33 years, I have looked in the mirror every morning and asked myself: ‘If today were the last day of my life, would I want to do what I am about to do today?’ And whenever the answer has been ‘No’ for too many days in a row, I know I need to change something.” (Steve Jobs)
Despre schimbare s-au scris și-o să se scrie cărți motivaționale scumpe și prea cumpărate. O să se publice postări pe bloguri prea puțin citite făcându-le super citite, o să se dea like și share mereu. O să se îndrume spre, sfătuiască să și propună câteodată ca soluție. Schimbarea. Dar nimeni nu recunoaște că e frica noastră cea mai mare. Ne place mai mult transformarea decât schimbarea. Transformarea ne sună a evoluție și schimbarea a pierdere.
Cum m-ai vindecat și salvat, la schimb
Pe mine toamna asta m-a luat prin surprindere. Am fost plecată la munte și nu mi-am dat seama că de la munte m-am întors cu tot cu norii și cu temperatura de toamnă. În doar o zi aerul condiționat a fost uitat iar geamul nu poate sta toată noaptea deschis că e prea răcoare în cameră. Azi noapte căutam înfrigurată pilota pe sub canapea.
Refuz, de obicei, să mă gândesc că vara a trecut până nu se termină august și până nu mă trezesc din mahmureala de după ziua mea. Mna, anul ăsta a venit mai devreme cu tot cu o răceală triplă, empatică și caraghioasă. Dacă insistă să rămână pe poziții până vineri seară apăi în premieră de ziua mea am să fierb țuică ca să o alung. Cine a mai pomenit de țuică fiartă în august?
În rest, numai de bine. Prieteni care traversează mări și țări vin să mă strângă în brațe. Alții mi se lipesc de suflet de tot.
Eu tac, zâmbesc și mă îmbrac puțin mai gros. Tușesc. Beau coldrexuri și gust un pic de whisky. Te-aștept s-apari și nu mai cred c-o să.
Toamna asta mă desprinde bizar de Galați. E toamna perfectă. Iubesc bărbați frumoși cu zâmbete naive dar mângâieri nerușinate. Iubesc doar femei care nu mă invidiază. Te-aștept doar pe tine să mă întregești. Doar. Toamna. Asta. Departe și pentru totdeauna.
For anything else I will plead temporary insanity. Și-ncerc să-mi amintesc cum se simte mâna mea în mâna ta.
There are good days and there are bad days, and this is one of them
If life is a waste of time and time is a waste of life, then let’s get wasted and have the time of our lives!
Azi sunt la a patra cafea și primul pesmet copt. Amestec gândurile și iubirile. Interpretez renunțările. Te iubesc-uri prea multe se-aud prea tremurate și de prea departe încât nici vocile nu se disting. Îmi iau liniștea din gesturi reflexe de dragoste. Făcute paradoxal pentru prima oară. Nu, nu din instinct.
E greu să ţi se impună să fii cel mai tare. E greu tot timpul să ai de atins un level, să ai de demonstrat că meriţi locul, omul, sentimentul. E foarte greu să nu dezamăgeşti cu cea mai mică delăsare, cu doar o frică sau o lene. E greu să inventezi cuvinte când niciodată n-ai ştiut. E greu să uiţi eşecuri mici şi să-ţi găseşti puterea de a continua aproape imediat. E mult mai uşor să taci. E mult mai uşor să plângi că doare şi să aştepţi. Mult mai uşor să fugi. Fără măcar să ţi se potrivească gestul. E uşor să ignori, să îţi bagi gâtul între umeri şi căştile în urechi. Continue reading
Never underestimate the power of jealousy and the power of envy to destroy
Never underestimate that!
Scoți din context, sudezi, servești rece, înghiți în sec, te-neci isteric, sughiți o perioadă și-apoi te trezești și te privești cu milă dar și părere de rău că n-ai avut mintea de pe urmă. Știu. Am fost acolo. De prea multe ori.
Pain is strange. A cat killing a bird, a car accident, a fire…. Pain arrives, BANG, and there it is, it sits on you. It’s real. And to anybody watching, you look foolish. Like you’ve suddenly become an idiot. There’s no cure for it unless you know somebody who understands how you feel, and knows how to help. ~ Charles Bukowski
Și toată lumea fuge de nefericiți. Sau isterici. Sau răi. Sau mult prea fericiți. Ăia zen îs la mare căutare. Ăia care știu cine sunt, ce vor, cât merită și-s fericiți doar ei cu ei fără să arunce venin, fără să pretindă, fără să privească de sus sau să se creadă dumnezei ci doar primind. Mno, de la ei pornesc religii. Chiar dacă și ei au fost nefericiți și negri în trecut. Dar au știut ce trebuie să păstreze din om, din dragoste, din priviri și din despărțire. Și-au respectat.
Sometimes loneliness is what we need. Sometimes loneliness is what we deserve. Continue reading
Keep calm and stop loving me
Despărțirile dor. Ne place să credem că le putem gestiona civilizat, realiza cumva în trepte și cu grad minim de suferință. Nu există așa ceva dar măcar străduința de a le face așa ne dă somn mai bun noaptea. Și-apoi mințim cu gândul că ne despărțim. Mințim cu gândul să nu se ajungă la despărțire. Mințim despre despărțire. Mințim despre despărțire și după ce ne despărțim. Adoptăm varianta care face cel mai bine sufletului nostru și o repetăm de atâtea ori încât devine partea noastră de adevăr.
Des și necondiționat de dragoste sau direcția în care se duce dragostea noastră, Continue reading
This shit right here is for you
Așa începe una dintre melodiile mele preferate.
E exact vreme de Korn și Slipknot în căști. De Rome și Opeth. De Stone Sour și Eddie Vedder. De Metallica și Everlast. De Placebo și Nirvana. De muzica mea.
I feel like a brain damaged choo choo train. S-a lăsat liniștea. Liniștea aia racoroasă, cumva la limita dintre confortabilă și deranjantă. E aproape atât de odihnitoare încât obosește.
E gol.
E încă bine. Dar ‘deocamdata’ e atât de sigur și real încât mi-e frică. Continue reading
If you do not understand my silence, you will probably not understand my words
When the soul lies down in that grass the world is too full to talk about.
Mă liniștesc. Simt. Începând din seara asta mă liniștesc. Timpul începe să își revină la trecerea lui normală, îmi revin preocupările casnice, ideile artistice și planurile de viitor. În sfârșit îmi trece nebunia concertelor și agitația zilelor la soare în Vamă, a întâlnirilor nebune, berilor târzii și meselor aglomerate. Aerul devine respirabil, camera neaglomerata, sufletul ușor și viața, per total, frumoasă.
Zâmbesc optimist. Laptopul s-a întors din garanție. Bani n-am. Cipsurile îmi fac rău. Pisicile mele mă urăsc. Prietenii părăsesc Galațiul, se îndrăgostesc, fac cinste sau doar nimic. Cadourile pentru ziua mea vin prea devreme. Ochii tăi sunt prea frumoși.
Învăț să-ți fac loc în viața mea. Învăț să uit de zâmbete amare și de stres. Realizez câtă nevoie aveam de tine. Te las să mă convingi să dau șanse dar să mă țin departe de drame. Îmi reevaluez prioritățile dar scara de valori niciodată. Îmi place că te-amuză cum viața îmi dărâma, rând pe rând, principiile. Mă opresc din dat. Orice. Frustrez. Dar zâmbesc optimist de la miedul dacic cu scorțișoară.
Vreau să tac cu tine. Nu mai vreau să vorbesc mult timp de-acum încolo. Tu îmi înțelegi și-accepți tăcerea oricât de mulți ani ar dura.
Out beyond ideas of wrongdoing and rightdoing there is a field. I’ll meet you there.